În 12 Mai, 2019, Mănăstirea Țara Almăjului și-a sărbătorit Hramul, ”Învierea Domnului”, cu bucurie, cu profundă înțelegere duhovnicească, o atmosfera scăldată în Lumina fără egal a Ortodoxiei. La sărbătoare au participat mulțime de credincioși, Preoți și însuși Prea Sfințitul Lucian, Vlădică Banatului de Munte. A fost un moment de reculegere și bucurie, dar și de afirmare reaspicata a statorniciei în duh românesc, almăjan și Ortodox. Este bine a ne amintim de câteva adevăruri în urmă acestei bucurii.

Vremea pe care o străbatem este tulbure și încărcată de provizorat, de stări confuze, contradictorii și fără orizont. Mai toate vremile istorice au fost pline de îndoieli, dar în clipa de față această stare de îndoială are dimensiuni planetare. Cred că una dintre cauzele stării de confuzie provine dintr-o rea înțelegere.

Există părerea că o stare, că cea de care pomeneam, dată fiind dimensiunea, extinderea ei, va trebui să aibă o rezolvare “planetară”, cumva din partea cercurilor “puterii”. Această părere generează o stare de neputință și de blocaj, care este în mod deliberat indusa pentru a motiva lipsa de acțiune. Mai exact se încearcă inocularea credinței că oamenii, ”persoanele” nu pot face nimic și deci trebuie să stea la voia și bunăvoința “puterii”, a globalismului -sodomit–imperial.

Societatea este tulburată și silită să piardă vremea cu tot soiul de problem minore și de fapt fără importantă. Societatea este fragmentată de grupurile de interes care, în esență au aceleași scopuri: înfruptarea din bunul țării. Noi și noi partide apar. Partide care, în vorbele lui Take Ionescu, ”își fac program din nenorocirea țării”. În aceste condiții trebuie să înțelegem că opinia, conform căreia, lucrurile trebuiesc rezolvate la nivel “planetar” este falsă. Schimbările înspre mai bine și spre normalitate nu vor veni prin voia “puterii”, vor veni prin voia oamenilor și a comunităților locale și organice și asta în măsură în care ele vor avea voință să își asume această responsabilitate. Vor veni din partea comunităților care încă mai au conștiința continuității și a tradiției. În acest sens trebuie să știm că, în cazul României, aceste comunități organice sunt satele în care viețuiește “rămășița păstrată prin Har”, care poate înnoi și aduce la viață dreapta întregul.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Mănăstirea Țara Almajului” →