Împietrite nopți făr’de cer, fără de noi în iubire,
Doar muza-i rămasă-ntre noi,tainic șireată privire.
Poeme m-aplec să îți scriu, noaptea tăcută oftează,
Pleacă cocorii în zare,privirea-n fereastră-i trează.

Doare pustiul din mine, Luna-i redată viorii,
Răpit de neant mi-e gândul, scurs e nisipu-nserării.
Târziul din noapte-l tulburi, în țipătul șoaptei te strig,
Jertfă-n altarul iubirii,nuntire-n ceață și frig.

——————————-

Nastasica POPA

11 septembrie, 2018

Cântă Doină,cântă tare
Să se-audă la hotare,
Că-asta-i țărișoara noastră
Nu-i a „lui” și nici a „voastră”.

Și n-o dăm spre împărțire…
O primirăm moștenire,
De la Bunii și Străbunii…
Ei au fost aici stăpânii.

Cântă Doină,cântă-a jale,
Să se-audă până-n Vale…
Să se clatine și fagii,
Când se vor”trezi”pelasgii.

Cântă…și-oi cânta cu tine,
Să se-audă la Rovine,
Că și ei sunt Bunii mei,
S-au luptat ca niște Zmei.
Să-i distrugă pe mișei.

Cântă Doină-n glasul tău,
Glas ce-i dat de-al nostru”Zeu”
Să se-audă la hotare,
Că-asta-i România Mare.
Să se-audă la Chișnău,
Că și ei sunt neamul meu.

Fete și feciori…de-odată,
Să se-ntoarcă-n a lor Vatră,
Că-i așteaptă în pridvor…
Măicuța și Taica lor.

Dincolo peste hotare…
Cere Doina ascultare.
Dintr-o frunză cântă-acum
Dor de plaiul său străbun!

——————————-

Nastasica POPA

29 august, 2018

Să te-ntorci în amurg,voi fi spășită
Este-n Lumină odaia de taină,
Voi curge-n brațe-n plăcerea-ți dorită,
Dorul de tine trupu-mi înclină.

Mă rostești fericit…ți-am fost…încă-ți sunt
Plămădită iubire-n lutul doinit,
Amor,durere,biruită de cnut…
Misterul Celest te-aduce-n iubit.

Pârdalnic mi-e gândul în ceasul târziu
Te-aștept deasupra-mi să-ți simt respirarea,
Strigătul tău…pare-a fi străveziu
Când trupul meu își pierde apărarea.

Și Dorul flămând îmi frânge dorința
Iar amurgul Sfințit este-n Lumină,
Odaia de taină-ți simte prezența,
Mireasă-ți sunt…în povești Cătălină.

——————————-

Nastasica POPA

24 august, 2018

Din flori albe plutitoare
Prinse de un lujer-frunză,
M-ai ales…și-S gânditoare…
Aș fi vrut să îți fiu muză!

Din poveștile nescrise,
Cer senin și-albaștri fluturi,
Râuri printre rânduri scrise,
M-ai ales…să-ți picur muguri.

Dincolo de timp și vreme,
În castelul mării mele,
Sufletul de dor îmi geme,
M-ai ales…stea între stele.

Doar boemii mai aleargă,
Flori de nufăr să culeagă.

——————————-

Nastasica POPA

21 august, 2018

Fie iubirea sfințită-n altare,
Cu Mir de nectar, pe mese ambrozii
Nuntită să fiu,în piept alinare
Veșmânt iar sa port din albul zăpezii.

Suflarea-ți să-aud în sărut pătimaș,
Să-ți lunec pe brațe, mireasă să-ți fiu,
Să ardă-așternutul,lăsându-mi urmaș,
Prin mine când umbli, să simt că ești viu.

Cânta-vor în Ceruri,din trâmbița lor
Îngerii sfințiți în mirul credinței,
Pe lauri vor crește din muguri fior
Altarul nuntit redat biruinței.

Când Mire-mi vei fi…purta-voi veșmântul
Iubirii din noi, mângâiată de maci,
Florile-nufăr vor fi așternutul
Și cămașa nuntirii-n care mă-mbraci.

Mi-e Cerul deschis,la poartă stau îngeri
Ca-n Sfinte povești, cu alai trâmbițat,
Ram de mălin și crenguțe de sângeri,
Mireasă-S primită…Tu mire-n Palat.

——————————-

Nastasica POPA

18 august, 2018

Maluri sterpe vor să se prăvale,
Să ducă-n abis surate rivale
Și dorul din dor ce naște fior,
Pe tâmple-arămii, cântate în cor.

Mai lasă-mi din ele-n glas pământean,
Amu-i înserarea, roua-i mărgean,
Adu-mi fiorul și-un dram de noroc,
Aruncă-n abis doar lacrimi de foc.

Iar adierea,tristă…de vânt
În largul de mare …las-o cuvânt
Când valu-aleargă din mal spre zare,
Du-mă cu el în Marea-cea-mare.

Vreau răsăritul în brațe să-l prind,
În ziduri tăcute lumină s-aprind!
Iertată să fiu în primăvară,
Cu meri infloriți ca prima oară.

Macii aprinși să stea-n veșnicie
Năpraznic să fie Doru-n vecie!
Să nu-mi fie frică-n cădere,
Să curg în iubire cu miere.

——————————-

Nastasica POPA

5 august, 2018

Mi-s ochii-n lacrimi,privirea-n ceață,
M-apleacă ploaia, când norii-și varsă,
Trecerea vremii…de dor se-agață
Rămâne speranța-n inima arsă!

Ochii sa-ți văd,iubite…mă lasă
Adusă de timp, pierdută de gând
Peronu-i trist, departe-s de casă,
Îți scriu iubite acuma un rând!

Mi-adoarme gândul, hulubii-s în zbor,
Să-ți lase-n gând dorința de mine,
Pelasgă pierdută-n neguri și dor,
Să-ți depene-amor în noaptea ce vine.

În gară-i rămas un gând călător…
Adorm în final cu timpu-n răstimp
Trenu-i departe cu dorul în dor,
Până spre Ceriul, la zeul Olimp!

Ploaia-și varsă amarul din mine,
Rămân Pelasgă-n negura vremii
Trenul mă duce departe de tine,
Cu-n vis ce îl scriu doar boemii!

——————————-

Nastasica POPA

31 iulie, 2018

Pierdută-s și eu în clipa rămasă
Dau frâu trăirilor mele, dorinței
Să fiu a inimii tale, aleasă…
În valuri arunc,năvodul speranței.

Salcâmul îl las…să înflorească
Stă prinsă de lujer, o floare de Lotus
Vrea noapte stelară să-o dănțuiască,
Să piară-n neant…ace de cactus.

Las într-o carte, slove alese
Cu fluturii slobozi, cu-aripi fâlfâind…
Din inima ta și-a mea sunt culese,
Cu gându-abătut, pân’ la ceruri strigând.

Ca Tu să mă-nalți în spațiul astral,
Până spre stele și mult mai departe,
S-ating infinitul în timp sideral,
Pe-aripi miruite, din gânduri deșarte.

Să curgă-noptarea-n lacrimi-poete
Pe flori pământene stropi-vom vecie,
Pe cer două stele, vor fi amulete
În Clipele-astrale, în veșnicie.

——————————-

Nastasica POPA

22 iulie, 2018