Să mă ierți în primăvară
E-atâta zbucium și atâta dor
Și-atât de departe-i un gând călător…
Se-ofilesc pe ram, frunzele-n visări
Stau macii să cadă-n blânde adieri.
Maluri sterpe vor să se prăvale,
Să ducă-n abis surate rivale
Și dorul din dor ce naște fior,
Pe tâmple-arămii, cântate în cor.
Mai lasă-mi din ele-n glas pământean,
Amu-i înserarea, roua-i mărgean,
Adu-mi fiorul și-un dram de noroc,
Aruncă-n abis doar lacrimi de foc.
Iar adierea,tristă…de vânt
În largul de mare …las-o cuvânt
Când valu-aleargă din mal spre zare,
Du-mă cu el în Marea-cea-mare.
Vreau răsăritul în brațe să-l prind,
În ziduri tăcute lumină s-aprind!
Iertată să fiu în primăvară,
Cu meri infloriți ca prima oară.
Macii aprinși să stea-n veșnicie
Năpraznic să fie Doru-n vecie!
Să nu-mi fie frică-n cădere,
Să curg în iubire cu miere.
——————————-
Nastasica POPA
5 august, 2018
Multumesc din suflet Mariana Gurza! Admiratie,Pretuire și respect!