Nastasica POPA: În negura vremii…

În negura vremii…

 

Se pierde gara viselor mele…
Un peron uitat, în șuier de tren
îngheață fiorul, clipele-s grele,
Din zare-s aduse într-un catren!

 

Mi-s ochii-n lacrimi,privirea-n ceață,
M-apleacă ploaia, când norii-și varsă,
Trecerea vremii…de dor se-agață
Rămâne speranța-n inima arsă!

 

Ochii sa-ți văd,iubite…mă lasă
Adusă de timp, pierdută de gând
Peronu-i trist, departe-s de casă,
Îți scriu iubite acuma un rând!

 

Mi-adoarme gândul, hulubii-s în zbor,
Să-ți lase-n gând dorința de mine,
Pelasgă pierdută-n neguri și dor,
Să-ți depene-amor în noaptea ce vine.

 

În gară-i rămas un gând călător…
Adorm în final cu timpu-n răstimp
Trenu-i departe cu dorul în dor,
Până spre Ceriul, la zeul Olimp!

 

Ploaia-și varsă amarul din mine,
Rămân Pelasgă-n negura vremii
Trenul mă duce departe de tine,
Cu-n vis ce îl scriu doar boemii!

——————————-

Nastasica POPA

31 iulie, 2018

 

2 thoughts on “Nastasica POPA: În negura vremii…

Lasă un răspuns