SUB PATRAFIR DE STELE
În timp tot rânduit-am biserici în Ardeal,
Să privegheze lumea din vârful unui deal,
Și de acolo Doamne în preaspășită rugă
Iertări cerut-am încă, necazuri nu ne-ajungă.
Mereu cu gând la Tine, în timpuri grele-a stat
Sub umbra Ta norodul să-mi fie câștigat,
Că Tu ne-ai fost nădejdea, c-om trece astă lume
Feriți de rău și poate, trăi-vom vremi mai bune.
La vechile-ți altare mereu s-au închinat,
Strămoși, moșii noștri și eu cu al meu leat,
Și-așa vor face încă urmașii mei de-acuma,
C-așa de prunci ne-nvață învrednicita, muma.
La sfânta liturghie, cucernicii părinți
Cu drag mereu ne-ndeamnă să îi urmăm pe sfinți,
Ca ei să fim de vrednici în viața ce-o trăim
De vrem ca-n cele raiuri, acol’ să veșnicim.
Păcătuim în viață, că cel păcat ne-mbie
Ca să-i gustăm plăcerea din lumea lui dulcie,
Uitând că doar iertarea și veșnica iubire
Ne sunt de-ajuns ca viața, ne treacă-n fericire.
De-aveți în al vost suflet biserica din deal
Și încă jertfitorii cinstitului Ardeal,
Nimic în astă lume n-o să vă fie greu
C-aveți de partea vostră pe Domnul , tot mereu.
Din huma cea cu moșii luați mereu putere,
S-aveți, când greu vă este, îndestulată vrere,
Să-mi țineți veșnicită biserica din deal,
Cu voi pe lângă dânsa, în bunul meu Ardeal.
Din lacrima durerii vă faceți bucurie,
Iar urgisita vreme istorie vă fie,
Să știe și nepoții pe-aicea cum a fost,
Că țara și cu Domnul pe-aicea au un rost.
*
Sub patrafir de stele, biserica din deal
Veghează pace-mi fie aicea în Ardeal,
Că la sfârșitul lumii, aici va fi să-mi fie
Grădina Maicii noastre, cucernica Maria.
AICI, LA MINE-N SFÂNTUL MEU ARDEAL
Motto:
„Ascunsă-i veșnicia în Ardeal,
Prin văi umbroase, câmpuri, sus pe deal,
Și din cuibarul astui dulce plai
Tu ne-ai făcut chiar tinda unui rai”
Aicea-s frumuseți cum nu-s pe lume
Aici pământu-i unt de-ntins pe pâine,
Aicea stâna-i cuib de veșnicie
Și câmpu-ntreg cusut îmi e pe-o ie.
Aicea vorba-i lungă și domoală,
Aicea dorul țării-i dulce boală,
Aicea moșu-i sfântul din pomelnic
Și-n țintirim mormânt de om jertfelnic.
Aici noi ținem datina străbună
Și sfinții din altarne țin de mână
Să nu lăsăm credința veștejească
Și-n ceia tineri veșnic să renască.
Aici izvoru-i leac de lecui,
Iar cea codană bună-i de iubit,
Aici dacă mă-njuri de biata mamă,
La săptămână ți-oi mânca pomamă.
Aici trăim smerelnic și frumos
Îndestulați puțin, dar sănătos,
Aici suntem de când ne știm acasă
Trăind sub umbra Maicii cea Miloasă.
Aicea râul, codrul, ne e frate,
Aicea depărtarea ni-i aproape,
Aici ni-i somnul veșnic în țărână
La cap cu-n prun, ca umbră să ne țână.
Aicea bolta nopți-i înstelată,
Iar pe cărarea strâmtă-nrourată
Sub pași ușori se tăinuiesc iubiri
Ce-or lăcrima cândva, în amintiri.
Aici voi fi mereu ce-mi place mie
Cât îmi sunt viu jertfelnic, mort, vecie,
Acum, un trăitor aici pe-un deal,
Iar mîine huma, bunului Ardeal.
VEȘNICIA ÎN ARDEAL
Sui, cobor și sui din nou
prin Ardealul meu în rouă,
Dealuri îmi ajung la nori,
văi prin câmpuri îmi coboară,
Pe coline mărgelate
cu biserici mici, bătrâne,
Stău din timpuri vechi, uitate
ici și colo, târle, stâne,
Veșnicia și credința,
amândouă-n gemănate,
Întăritu-ne-au voința
să-i fim locului cetate.
Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Poezii pentru Sfintele Sărbători de Paște” →
