FĂRĂ REGRETE
Deși trăiesc în două veacuri,
Unul sfârșit, altu-nceput,
Am tot cătat, dar nu sunt leacuri
La căt păcate am făcut.
Cum să mă-ndrept și iertătoare
Îmi fie cele ce-am făcut?
Prea fost-au dulci, ispititoare
Păcatele ce eu le-am vrut.
Să dau n-apoi cât eu furat-am
La inimi tinere de fete?
Și câte-n nopți tot sărutat-am
Gurițe dulci pe îndelete?
Și jurămintele rostite
Sub bolți de stele cu-a mea gură?
Și cele-atunci făgăduite
Cu vorba care mintea-ți fură?
Și lacrimi toate picurate?
Și-atâtea nopți neadormite?
Speranțe veșnic neuitate
De-atunci îm suflet tăinuite?
*
Nu dau nimic și-a mele fie
Blesteme care să m-ajungă,
Mi le răscumpăr, să se știe,
Cât fi-va cea, vecie lungă.
Nu-mi pare rău, nu cer iertare
La ce voi ziceți că-s păcate,
Mă ardă-n iad cu lumânare
Și-n suflet tot n-or fi uitate.
Iar Domnul dac-o vrea să-mi de-a
O altă viață de-nceput,
La fel voi face eu cu ea,
Fără regret, de ce-am făcut.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Aprilie 2020