DEALUL  DINSPRE CODRU..

 

Te-aștept să vii în deal spre codrul,

Ce acum este veștejit

Și să uităm atunci de totul,

Privind pădurea-n asfințit.

 

Când te zăresc , nu-mi sunt în fire

Și simt un sentiment profund,

Aș vrea s-o pot numi „iubire”,

Dar neg din nou și mă ascund.

 

Adie vântul cel de toamnă,

Te-apuc de braț, tu te ferești,

Oh, dulcea-mi preamărită doamnă,

Hai spune-mi sincer, mă iubești?

 

Aș dori mult așa să fie,

Totul să fie reciproc,

Dar toată lumea cred că știe,

Că în iubire n-am noroc.

 

 

VIOARA

 

Oh.. tu vioară ce m-alini,

Când doruri mă cuprind,

Oh.. tu vioară ce suspini,

Dup-al iubirii jind.

 

Te-au mânuit și mulți români,

C-o dragoste eternă

Pe tine ei au fost stăpâni,

A țării ești maternă.

 

Balade multe, rapsodii,

Compus-au ei cu tâlc,

Prin acest fapt rămas-au vii,

În suflete adânc.

 

Cum mă alini tu draga mea,

Nici fratele nu poate,

Când strălucești ca și o stea,

Mă faci să uit de toate.

 

Tot raiul sfânt de tine-i plin,

Ohh..draga mea vioară,

M-afund în sunet-ți deplin,

În coarda ta ușoară.

 

Mai cântă-mi doar un Re major,

Cu-arcușul tău iubit

Și după asta pot să mor,

În taină liniștit.

 

 

IUBITĂ CE ÎMI EȘTI…

 

Iubită ce îmi ești feblețe

Și îmi faci viața mai frumoasă,

C-o simplă față radioasă,

Întorci acum tu mii de fețe.

 

Iubită ce îmi ești ca apa,

Nu ar fi viață fără tine,

De asta să zâmbesc îmi vine,

Chiar înainte să sting lampa.

 

Iubită ce îmi ești mai dragă,

Decât oricine de pe lume,

Chiar mă iubești? Hai te rog, spune!

Cu tine văd că nu-i de șagă.

 

Iubită ce-mi ești alinare,

Aștept în brațe să îmi vii,

Te-aștept cu mare drag, să știi,

Cât mă m-ai lași în așteptare?

 

 

PARADISUL PIERDUT…

 

Cine poate să îmi spună,

Unde zboară acest timp?

Pleacă astăzi vremea bună,

Se transformă în nisip.

 

Și se scurge, se tot scurge,

În clepsidra vieții grea,

Ahh.. copilăria fuge,

Vreau să mă agăț de ea.

 

Continue reading „Mihail Cosmin PAMFIL: Tomnatică iubire (poeme)” →