Se strâng în stol, în duh de Veronică, Măicuţa lor cu sufletul de pâine,aleargă toată  ziua ca harnici albinuțe, să-ofere tuturor prinosul lor de mâine.

  Sclipiri de cer şi zămisliri de rai  se cern de sus, maramă de azur, iar gânduri albe înmugurite-n grai liturghisesc natura şi oamenii din jur.

   Măicuţa Mihaela din ceruri lin suspină, trimiţând fior şi haruri de miresme,pe inimile dalbe ’nălbite de lumină, ce-n suflete răsar fierbinţi catapetesme.

   Salcâmii toamnei cu şoaptele-n surdine adună cerul-roadă în mantia lor, frunzele mai poartă un zumzet de albine înflorind ruga dorului sângeriu de petală.

   Chivernisesc şi-n toate dau dăruire, mai zămislesc un psalm prin chiciură şi sloată, mai ’nalţă la Măicuţa adânca mulţumire şi-opresc pentru odihnă, fărâme, câteodată…

   Teodosia, măicuţa-zori de lacrimi şi zăbrele, strânge-n suflet suferinţa şi-ale ţării oseminte iar din lanţuri şi furtuni, toate-nfrângerile grele le cuminecă în viaţa sufletelor dragi-cuvinte.

Cu paşi înceţi, mărunţi, cadenţa lor blajină strânge soarele la piept şi câte-o mare stea, stau adunate toate-n cor ca florile-n grădină şi cerul de deasupra în cânt divin se minuna.

   Mai vine câte-un Sfânt de ziua Sfântului Andrei, coboară legiuni de îngeri, serafimi şi oftează…Maicile-rândunici pun în colinde scântei iar Cerul se pogoară, pământu-înseninează.

    Văzduhu-n straie noi se primeneşte împrejur, Colindele lor sublime sunt sufletele-psaltire,pământul lăcrimează iar cerul-de-abajur s-aşterne lucind peste inimi în nepreţuite safire.

    Veghează-asupra lor maica Mihaela Portase… maicile-rândunici se-aprind ca spicul în soare, pe toate le cuprinde-n brâul-tricolor de mătase, pe toate le-adună la sân în sfântă-mbrăţişare.

   Se strâng apoi în stol sau zboară una câte una, aşezând peste timp slujirea de nemărginire, Rândunelele s-au logodit cu îngeri totdeauna, trăind pururi sublimul întru Hristos-Iubire!

   Bat clopotele, porţile se deschid, văzduhul răsună, Sfântul Grigorie Decapolitul a venit la Vladimireşti. Obştea maicilor-rândunici cântă Colinde cu voie bună, pământul Patriei dragi se-mbracă-n veşminte cereşti.

   Colindele lor ne aprind şi ne dau fiori de topaze, noaptea surâde şi ne   prinde-n mlădierea de ciută,toate sufletele lor albe, ard ca într-o horă de raze,   credincioşii vin şi se-nchină şi sfintele moaşte sărută.

    Legiunea Albă, cetate semeaţă a Crucilor de foc stau de veghe noapte de noapte în trupurile dalbe.

   Nu mai sunt aprinse de mult, nu se mai prind în joc dar toate sufletele lor sunt în ceruri curcubeie de salbe.

—————————————-

Gheorghe Constantin NISTOROIU

Sf. Mănăstire Vladimireşti , chilia Albă, 1 Decembrie 2017

+ Sf. Prooroc Naum; Sf. Cuv. Filaret Milostivul + Ziua Naţională a Dacoromâniei.