S-au dus ale mele clipe

S-au dus ale mele clipe
Și lumânarea aprinsă
De pe masa festivă,
Mai fumegă încă
Lângă buchetul trist,
Ce a rămas atunci
Când tu m-ai părăsit !
S-au dus ale mele clipe,
Într-o seară!
Cu ultima cină lăsată,
Pe masa ce odată
Ne ospăta în tihnă
Și ai plecat în grabă,furioasă,
Stingând o lumânare
Ce,mai fumegă încă !
Aș vrea să te întorci!
Aș vrea să îți aud pașii,
Din nou pe frunzele uscate,
De pe cărarea-ngustă
Din toamna ruginie !
S-au dus acele clipe,
Când tu mă dezmierdai
Cu sărutări duioase,
Cu versuri de iubire…
Le vei uita ?
Îți vei aduce-aminte?
Vor însemna ceva,
În drumul tău prin lume ?
Aș mai dori o clipă
Să pot să-ți cer iertare,
Dar știu, nu se mai poate
Și viața mea e tristă
Și clipele s-au dus !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

10 octombrie, 2018

Imaginea – Lucrare proprie

DACĂ AI FI

 

Dacă ai fi…
Un grăunte de nisip,
Te-aș purta…
În buzunarul de la piept !
Dacă…ai fi fluture,
Te-aș prinde…și
Te-aș așeza gingaș
În cositele mele !
Dacă ai fi stea
Te-aș simții
În privirea ochilor mei !
Dacă floare…ai fi,
Ți-aș spune mac…și
Ai fi culoarea buzelor mele !
Iar,dacă…ai fi sânge
Mi-ai curge prin vene
Și mi-ai umple inima…
De tine !
Dar tu,tu ești tot…
Și…mai mult de tot
Și pot…și vreau
Să strig universului…
Că mi -e dor…
Mi-e tare dor !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

Sarmato PC.IT.

21.12.2015

Și-mi cad din suflet crengi trosnind

 

Și-mi cad din suflet crengi trosnind,
Bucată cu bucată și se desprind
Căzând în gol,suspină sângerând
Din rana unui joc,iubind în grabă !
Și-mi cad din pomul vieții crengi,
Ce vii erau odată…
Ș-aveau și flori și frunze verzi,
Era semeț și-ncrezător,
Dar asta-fost odată !
În toamna vieții l-au bătut
Furtuni și vremuri grele…
Tu n-ai știut să-l oblojești
Și-mi cad din suflet crengi trosnind
Și frunzele cu ele !
Îmi este trunchiul vlăguit,
De treceri de-anotimpuri,
În toamnă m-ai făcut să simt
Cum trece timpul ,
Și că din suflet într-o zi,
De nu îl iei în seamă,
Îți cad crengile trosnind
Bucată cu bucată !
Suspinul lor,ce îl auzi
E muzică de jale,
E un reproș a sevei lui
Și doare !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

8 octombrie, 2018

TU NU ÎNȚELEGI ?

 

Tu nu înțelegi
Că atunci când nu ești…
Universul stinge…
Stelele cerului meu ?
Tu nu înțelegi
Că furtuni năpraznice
Îmi bântuie sufletul ?
Tu nu înțelegi
Că băierele…
Tuturor râurilor se rup
Și ape învolburate
Se revarsă din ochii-mi
Ce te caută ,
Ce te așteaptă să vii ?
Tu nu înțelegi
Că iubirea nu iartă ?
Tu…tu chiar nu înțelegi ?

 

CE S-A-NTÂMPLAT ?

 

S-au spus atâtea !
În zadar ?
Risipă de cuvinte ?
Răniri de sentimente
Suflete sufocate…
De ce?
De ce ai provocat
Acest…taifun ?
De ce iubirea noastră
S-a prefăcut în scrum?
Ce s-a-ntâmplat ?
Tu ai uitat
Tumultul de cuvinte
Cu care mă-ncântai ?
Oare ai uitat…
Câți TE IUBESC pe zi
Tu îmi spune-ai ?
Și atunci când ai plecat
Mi-ai spus cu drag,
Eu TE IUBESC !
Atunci…
De ce ?
Ce s-a-ntâmplat ?
De ce-ai plecat ?

 

12 decembrie, 2015

 

ÎN NOAPTE

 

Eu simt trecând încet…
Prin liniștea din jur
O adiere tandră…
Și-un dor nebun !

 

Continue reading „Mariana Zorița TURDA: Poesis” →

Ești doamna mea

 

Ești doamna mea,regina din odaie,
Ce-a zămislit trăiri ,dar și regrete,
Ești doamna mea în universul iubirilor eterne !
Ești doamna sufletului frânt,
Sub greutatea fluxului de sentimente,
M-ai părăsit și m-a durut
Că erai doamna mea prin lege !
Nu am știut să îți arăt vulcanul ce erupe
Și se topește-n lava lui încet și pe tăcute !
Nu am știut să-ți dăruiesc…
Povestea visului în doi,
Nu am știut să-ți dăruiesc,
Un dram de fericire !
Tu doamna mea ai fost și vei rămâne,
Vei fi icoana sufletului meu și peste mâine !
Ești doamna mea deși nu vrei să te împart
Și-n cinstea ta închin cu dor paharul,
Plângând …că m-ai lăsat cu Bachus !
Ești doamna mea..și știu,
Eu te-am pierdut, acum e rece în odaie și bate vânt
Și frunzele de toamnă…
Ce-mi zboară-n amintiri și este trist !
Te-ai dus iubită doamnă,te-ai dus demult !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

3 octombrie, 2018

 

C-un sărut să-mi ștergi ofranda

 

C-un sărut să-mi ștergi ofranda
Ce se scurge pe obraz
Și să o închini iubirii,
Pe altarul nemuririi
Când e cerul înstelat !
S-o agăți în corn de Lună,
Cu un șnur de fericire,
Cum ar fi la gâtul nostru
Diamantul de iubire !
Să o pui pe rană-n suflet
Ca un strop de mângâiere,
Să ne vindece-n uitare,
Să ne lase în vis durerea
Nopților de altădată !
Să îți ștergi cu ruga sfântă,
Chipul meu iubit cândva,
Din privire și din suflet
Nu mai sunt în viața ta !
C-un sărut să-mi ștergi ofranda
Ce îmi curge pe obraz,
Este girul ce odată,
Din iubire s-a format !
Este lacrima din unda,
Valului ajuns la țărm,
Pe o plajă-ndepărtată…
Pe pustiul din deșert !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

2 octombrie, 2018

O LACRIMĂ

 

Din cerul azur…
Al ochilor mei
Azi s-a desprins…
O lacrimă !
Tu…ai simțit ?
Era de dor !
Și ea pleca spre tine !
De-o vei găsi…
Prinde-o !
În căușul palmei tale
Cu gingășie !
Să o păstrezi
Și când îți va fi dor…
În ea…tu…
Mă vei găsi pe mine !

 

Când te trezești într-un târziu

 

Din mai târziu în mai târziu,
Ne construim clipe pierdute!
Din mai târziu în mai târziu,
Ne croșetăm păienjeniș de vise !
Din mai târziu în mai târziu,
Apar și ghioceii pe la tâmple !
Din mai târziu în mai târziu
Se duce timpul,tu cu el
S-atunci e prea târziu
Să mai primești ce ai fi vrut
Și n-ai făcut…
Lăsând pe mai târziu trecut !
Din mai târziu în mai târziu,
Lăsăm iubirea să ne scape,
Spunând c-o vom găsi,un mai târziu,
Crezând că este timp și că se poate !
Când te trezești într-un târziu,
Fără să vezi, fără să ști,
Ea a plecat departe !
Din mai târziu în prea târziu,
Ne amânăm trăirea…
Din mai târziu în mai târziu,
Ne pleacă fericirea !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

24 septembrie, 2018

 

Mi-e sufletul o toamnă

 

Mi-e sufletul o toamnă,
O toamnă vie pictat pe buze-n roșu
De iubire și-n verde de speranță,
Mi-e sufletul o toamnă arămie,
Cu ochi de căprioare și vise-o mie !
Mi-e sufletul o toamnă
Privită în oglinda râului ce curge,
Ducând cu el sclipirile culorilor de jad și ametist
Cu glas tremurător și viu,
Mi-e sufletul o toamnă,
Cu frunze pribegite…
Ce ne dansează-n horă
Ca visele sub gene!
Mi-e sufletul o toamnă,
Cu nopțile mai lungi,
Călătorind prin gânduri
Ca vântul printre lunci!
Mi-e sufletul o toamnă,
Cu zbucium de culori ,
Cu păsări care pleaca,
Cu florile ce mor !

Ascunde-mă

 

Ascunde-mă în toamnă
Sub frunzele căzute,
Ascunde-mă-n culoarea ruginie
Când vara ce pleacă
În toamnă se culca
-nvelită cu poame în serile reci !
Ascunde-mă în vise,
În amintiri pribege.
Ascunde-mă de mine
Ascunde-mă de noi !
Ascunde-mă-n uitare,
Sub vălul timpului apus…
Ascunde-mă în scrumul de țigară
Care a ars în scrumieră,
Când tu erai tăcut,
Erai cu gândul dus !
Ascunde-mă în iarnă,
În flacăra din sobă,
Ascunde-mă în fulgul
Ce-ți bate la fereastră!
Ascunde-mă-n furtuna
Cu vântul ei turbat…
Cu picături de ploaie,
Cu frunze răscolite,
Cu norii plumburii…
Ascunde-mă în tot ce știi!
Ascunde-mă și poate, într-o zi
Mă vei uita ! Nu voi mai fi !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

10 septembrie, 2018