SĂ NU REGREȚI
Iubitul meu cu părul brun
Și ochii de safire ,
Cu brațele-ți de catifea
Și zâmbetu-ți pe buze…
Cu glasul tău tremurător
Și pasul de felină,
De ce tu vi,mă ispitești
Și fugi apoi de mine !
De ce mă chinui ne-ncetat…
Pe mine roaba-ți care…
Iubirea, ție ți-am păstrat
O viață-ntreagă…oare ?
De ce tu,nu ști sa plătești…
Doar, c-o moneda mică. ..
La muntele de diamant,
Ce la picioare-ți pică ?
Ce așternu-ta covoraș…
De crini…și de garoafe…
Pe care tălpile-ți călcau
Fără…să le miroase !
Dar…poate, că-ntr-o zi ,
Tu,vei voi …vreodată…
Să-mi cauți dragostea cu dor,
Și eu…voi fi departe !
Atunci, să nu regreți nimic !
Să nu-ți dorești iubire,
Căci, numai tu, te-ai pedepsit…
Râzând …mereu de mine !
Turda, Romania
26.04.1997
Amintirea unui vis
Este acolo sărutul ce mă arde
Și mâna ce ți-o simt…
De-acum și pân’la moarte!
Privesc încă la stele
Și te aștept să vi
Să îndulcești uitarea cu mângâieri
Pe sâni-mi calzi, aprinși de așteptare ,
Să mă dezmierzi pe coapse
Să-mi dai o sărutare
Șoptind printre suspine
Te vreau, te iau cu mine!
Și să mă iei în brațe
Să mă iubești cu foc
Eu să te fac iubite să uiți
De toate și de toți
Să ne-mpletim cu dorul
Cu buzele fierbinți
Să fim noi doi un suflet
În cer și pe pământ !
Să cauți, să poți…
Să cauți printre frunzele de toamnă ,
Iubirea unui suflet trist ,
Ce a pășit cândva pe-acolo
E ca și când ai răscoli un vis!
Să poți simți fiorul din culori
Când toamna vieții te ajunge ,
Să poți privi cu ochii minții
E un simbol al fericirii !
Să poți pluti cu mintea ca frunzele în vânt,
Să simți că aripi ai…atunci când cerul este trist,
Să poți visa în voie la clipe ce-au trecut ,
E însăși viața…la superlativ !
Să poți s-asculți tăcerea cărărilor pusti
În serile de toamnă ,când pășești cu pas domol,
Prin parcul ce odată la braț eram în doi ,
E sinfonie-n suflet, amestec de culori!
Să cauți giuvaer printre epave
Și să-l găsești într-un cotlon uitat ,
E vraja vieții ce odată …
Nu poți să n-o privești spunând că ai uitat !
04.11.2018
DOUĂ INIMI
Când ,două inimi se-ntâlnesc,
Pe drumul lung al vieții,
Se plac,se caută,se contopesc
Și poate…se iubesc…
Sau poate…că se pierd !
Când se iubesc…
Le cântă-n cor viori !
Când se iubesc…
Le țin isonul, soarele și luna !
Cînd se iubesc…
Și iarba si pădurea…
Le aștern în cale
Covoare vii și moi !
Dar…când se pierd…
Natura s-ofilește,
Iar luna de pe cer…
Parcă pălește !
Și ploaia dintre gene…
Obrajii-i umezește…
Și…inimile plâng !
Cu lacrimi mari de dor!
–––––––––
Mariana Zorița TURDA