Îngălbenește frunza

 

Îngălbenește frunza
Și vara aproape că s-a dus
Pâraiele de lacrimi
Îmi zvâcnesc cascade-n tâmple
Iar pe obraji șiroaie încet se scurg !

 

Îngălbenește frunza
Un pic, prea timpuriu !
Eu nu sunt pregătită
În toamnă să mă știu !

 

Îngălbenește frunza…
Pe ici pe colo…știu
Se vor ivi și pete…
Albe,cu străluciri de argintiu !

 

Îngălbenește frunza…
Și ai plecat în vise,
Eu nu sunt pregătită
Departe să te știu!

 

Îngălbenește frunza
Și râurile curg !
Îmi amintesc de tine
Și-noapte tăcută-ncep încet să plâng !

 

Îți spun adio -n asta seară !

 

Îmi iau adio de la tine
Acum aici, în astă seară
Ai fost speranța unei clipe
Ai fost visarea infinită !

 

Continue reading „Mariana Zorița PURICE: Poeme” →

Timpul ne va spune

Nu vreau să-mi dăruiești apusul !
Nici roua dimineților în zori !
Nu vreau, nici luna de pe cer!
Vreau doar iubirea-ți să m-aline
În clipele cu dor !

 

Mai vreau să mergem
Liniștiți de mână,
Pășind pe iarba de un verde crud !
Prin parcul vieții noastre scurte
Iubindune, ca doi nebuni !

 

Fuioarele de fum să ne dispară,
Din visele de ieri !
Și azi, să ne iubim întâia oară,
Într-un vârtej de sentimente…
Doar tu și eu !

 

Tu știi cât viața mi-e săracă
Când timpul fără tine trece- zbor…
Mi-e dor de versurile de odinioară
Când ne găseam cuvintele ușor !

 

Acum…nici nu-ndrăznesc să-ți scriu!
Nici să gândesc la tine nu mai pot!
Este târziu să mai aștept
Că într-o zi…tu ai să vii !

 

Las timpul să ne spună ,ce va fi !
Las…vreme să-și urmeze cursul !
Eu aș fi vrut, tu ai fi vrut…
Dar poate …nu a vrut destinul!

––––––––––-

Mariana Zorița PURICE

25 iunie, 2018

Eu nu am timp

Curând se face noapte
Și soarele apune
Și ziua aceasta pleacă
Și câte vor venii
Iar eu privind la stele
Încerc a-mi regăsi
Uitarea despre tine
Un vis neâmplinit !
Și peste timp
Privi-vom îndărăt
La ani ce trecură
La noi ce am ales
O cale ce ne doare
Ș-un drum făr- de-nțeles !
Eu nu am timp ș-aștept
Orgolii ca să treacă
Nici vicii ca să vindeci
Nici versul să-l pricepi
Pot doar să cer la viață
Un pic de sănătate
Un pumn de ani…ș-o carte
Să-mi scriu în versuri…
Din viața mea,o parte !

–––––––––––––

Mariana Zorița PURICE

24 iunie, 2018

Sunt robul iubirii

 

Sunt robul iubirii
cu miros de iasomie
și gust de trandafiri !
Sunt robul iubirii
unei oaze de cleștar
învelită-n nuferi albi
ce strâng la piept
pentru culcuș de seară
iubiri de mult uitate
de prinți și de regine
ce doar luna …și nufărul le știe !
Năluca lor în noapte
plutește peste ape
Iar salcia la mal …
ascultă a lor șoapte!
O broască-n stufăriș
le cântă la țambal
iar la chitară ,un greier mic
o acompaniază formând un grup hilar !
Dar răsăritul, cu o rază
Destramă vraja de pe lac
Doar nufărul rămâne
Tot el… imaculat ,
îndrăgostit ca mine,
de vise ș-amintiri
cu miros de iasomie
și gust de trandafiri !

–––––––––––

Mariana Zorița PURICE

22 iunie, 2018

Mă vei uita

Nu îmi mai scrii
De-n suflet mă mai ai!
Nu îmi mai scrii că-ți este dor!
Nu îmi mai scrii că-n serile târzii
Ți-e dor de-o noapte de amor!
Mă vei uita cum toamna-și uită frunzele căzute!
Mă vei uita într-un colț de vremuri prăfuit,
Mă vei uita pe filele nescrise,
Mă vei uita…s-atât !
Nu mă mai suni să-mi spui că-ți este bine!
Nu mă mai suni de dorul vocii mele în eter…
Nu mă mai suni în zilele senine,
Nu mă mai suni să bem cafeaua-n doi !
Nu îmi mai scrii nici bună dimineața,
Nici noapte bună nu-mi mai spui…
Și tot așa ne trece viața
Cu gândul la povestea care nu-i !

–––––––––––––-

Mariana Zorița PURICE

19 iunie, 2018

Îți scriu …cu pană din aripa rănită !

 

Mi-ai dat un umăr …
ca să plâng!
Îți mulțumesc
s-aș vrea…
Ca-n brațe să te strâng,
Să vreau să nu mai plâng
Și să-mi adun din cioburi
Al meu gând
Tăcând !
Nu-mi spui,
Dar eu te simt,
Că ești în noapte
Suspinând …
Fără să spui,
Fără să ceri
Un gest ,
Un semn ,
Ca să-ți alini
Sufletul frânt,
De nicăieri !

 

Aș vrea să-mi spui…
Ce rană azi te doare
Câți nori s-abat
De-asupra ta
Și care este starea ta
Când …
pe cerul vieții tale…
Bântuie furtuna !
Să-ți amintești că sunt aici
Și de-am greșit …
Mă iartă !
Tu ești mereu
în al meu gând
Deși eu sunt departe !
Îți scriu…
Pe coala cerul senin
Cu pana …
smulsă…
Din aripa rănită,
De viața care a trecut
Și care o să vină !
Tu spune-mi
dacă ai un of
nu răbda-n tăcere,
Că știu să ascult…
și știu s-alin
o rană care doare !

–––––––––––-

Mariana Zorița PURICE

17 iunie 2018