Am să mor într-o zi, o zi pe care nu o voi ști decât eu, căci în mine va bate ultima stea căzătoare, trimisă de cel ce odată mi-a dat să văd ziua mare pe acest pământ
mult prea încărcat. Am să mor fără tine, am să plec fără voi, nicicând n-am crezut să am spațiu-ntre noi, să nu pot atinge ce-mi este drag, să las în urmă acuma ce fac, să curgă marea pe chipul meu, să văd atunci, că n-am fost un zeu. N-am fost nimic mai mult de un om, ce am trăit fără să știu cum să trăiesc cât am fost viu, cum să iubesc, cum să ascult, frunza cum freamătă singură-n vânt. Am avut timp, dar parcă n-a fost, să aflu în viață care mi-e rostul, să bucur un suflet, ce astăzi îmi spune: eu plec mai departe, tu singur rămâne.
AZI LAS O LACRIMĂ SĂ CURGĂ
Azi las o lacrimă să curgă pentru ce-a fost și ce-a rămas, un strop de veșnicie pură ce și-a lăsat amprenta peste veac. Călătorind cu tine într-o noapte, pe vers frumos în taină m-ai rugat,
TRISTĂ ȘI RECE
E tristă și rece plecarea în grabă, dar faptul că n-ai fost un ins oarecare, trăiești și acum prin slove, în noi, cartea nicicând nimeni n-o îngroapă, ea peste ani ne va fi călător. N-aduce ceasul ce aduce minutul, n-am fost pregătiți pentru ruptura cea mare, nici un rămas bun, nici o îmbrățișare, doar lacrimi și flori au rămas pe cărare. Părerile de rău vor netezi conștiința, va face punte între două lumi,
una curată fără de prihană, iar alta crudă, grea din cale-afară. N-avem puterea de a întoarce și timpul e necruțător, cu toții vom muri pentru a ne naște și ne vom naște pentru a muri.
Am intrat în familia ei de suflet …aşa îmi zicea mereu! S-au scris atât de multe despre prietenie, încât nu ştiu dacă voi scrie ceva nou, dar voi sublinia anumite aspecte la modul particular. Prietenia depinde de cei doi sau mai mulţi oameni implicaţi. Am întâlnit-o pe Mariana într-un grup de radio în 2012. Intrase în direct, lăudând iniţiativa prezentatorului de a citi, de a lectura câteva poezii care apăruseră pe grupul respectiv. Nu ştiam nimic despre dânsa! Un nume într-o mare de multe alte nume, dar mi-a captat atenţia prin vocea sigură, prin claritate, dar mai ales prin cuvintele elegante şi foarte bine alese. Laudă şi încurajare am auzit. Suntsentimente pe care le găseşti rar sau foarte rar printre oameni.
Am început să am emisiuni la acel radio şi Mariana Gurza, mereu prezentă, foarte atentă la modul cum mă exprimam, cum mă comportam cu oamenii. Am început să vorbim la telefon sau prin messenger. Timpul a legat o prietenie deosebită între noi. Ne ştiam fără să ne cunoaştem fizic. Vorbind la telefon foarte mult, i-am cunoscut generozitatea, puterea de a se lăsa pe sine pentru a ajuta, pentru a promova, pentru a susţine autori cu diverse scrieri: proză, poezie, eseuri, prezentări de carte. Au trecut 3 ani de zile care ne-au apropiat şi mai mult.
Eu am pornit o emisiune personală la un radio online, iar ea pornea Revista Logos&Agape. În timpul emisiunilor, publica articole, spunând mereu că face acest lucru mult mai bine cu mine alături. Nu de puţine ori îmi spunea că şi soţul este prezent pe unde. De multe ori îmi zicea: „Sunt aici lângă tine dar mi-au venit copii Ioana și Vlad cu nepoțeii. Și ei te ascultă! Ești în familia mea de suflet!” Lucrând pe calculator foarte mult, îmi spunea de foarte multe ori că o dor ochii, dar nu se lăsa până nu termina ce îşi propunea. Am cunoscut mulţi oameni de calitate prin intermediul ei. Nu de puţine ori a fost omul din umbra multor surprize care au avut loc în aceste emisiuni de radio.
Lansări de carte multiple,
sărbători aniversare, sărbători culturale, ediții de colecție, toate au fost pline de emoţie datorită Marianei Gurza. Mariana era de un profesionalism cum rar am întâlnit la cineva. Verifica tot timpul ceea ce promova, în două trei locuri. Nu o puteai minţi! Simţea minciuna! Mă surprindea mereu pentru că imediat intuia sursa din care citam.
A fost – cât de mult doare acest cuvânt – omul care m-a susţinut în apariţia celor trei antologii „Printre rânduri… printre gânduri… printre oameni…”, apărute la Editura Singur, sub conducerea lui Ştefan Doru Dăncuş. Nu doar că m-a susţinut, dar a şi participat la corectarea lor din punct de vedere literar. Promovarea lor, a autorilor din cadrul acestor antologii a avut loc în foarte multe reviste la care colabora ca redactor sau ca scriitor. Nu degeaba, numită „poeta cu suflet de înger” mi-a dăruit cu foarte mare generozitate multe din ceea ce ştia. O prietenie nu apare din senin, ci doar atunci când eşti pe aceeaşi lungime de undă, când credinţele şi princiipiile tale de viaţă le regăsești şi în celălalt, când ceea ce te caracterizează vezi oglindit în celălalt. Pentru mine a fost mai mult decât prietenă, a fost ca o mamă, ca o soră mai mare, a fost un om despre care nu prea pot vorbi la trecut…
Pe la mijlocul lunii februarie 2021, în cadrul unei convorbiri, m-a rugat să devin redactor în cadrul revistei personale „Logos & Agape”. Nu am să uit cât voi trăi cum mi-a zis „În vremurile tulburi în care trăim, chiar dacă mi se întâmplă ceva, ştiu sigur că Revista este pe mâini bune! Nu-mi lăsa revista să moară!” Nu aveam de unde să ştiu că se v-a încheia bine luna februarie şi aceste cuvinte vor deveni atât de grele, aş putea spune că mă urmăresc și acum. De atunci, împreună cu Lavinia Elena Niculicea, redactor și ea în cadrul revistei Logos&Agape, încercăm să continuăm munca titanică depusă de Mariana pe tărâmul culturii române. Închei aceste rânduri cu gândurile și spusele Marianei: „Pe lumea asta, nimeni nu moare, doar plecăm puţin, pentru a ne reîntâlni undeva… cândva!”
Singură, te caut în freamătul nopții în acorduri nesfârșite printre poeme. Uneori poposești printre filele nescrise încercând să-mi lași zâmbetul tău.
Ești așa cum imaginația mea te-a desenat pe un petic de cer. Prea falnic pentru a te opri din zborul tău îngeresc Pot spune doar MULŢUMESC!
IUBIRE am crezut mereu că moartea este o discuție despre viață, purtată cu Dumnezeu la masa tăcerii lutului un dialog despre ce am fost, când pământul ne adâncea pașii în rod de sămânță nenăscută, visând la urma drumului pe care vom merge până la capăt de lumină am sperat mereu că acest dialog mă va scoate din bezna durerii când nu voi mai ființa în trupul plămădit
din trecere
am așteptat până la ultima cugetare
a sinelui că nu voi așterne întuneric în felinarele ce aprind stelele plecării din murire mă trimiți acasă, Doamne, ca să cuget la epilogul scris de Tine, cu vrerea unui motto ce va spune că am fost un SUNT
EXODUL POEȚILOR „De poeți, doar moartea se teme, că sunt nemuritori prin vreme.” (Maria Filipoiu) „Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.” (Nichita Stănescu) Nimic nu poate compensa pierderea vieții, cum nimeni nu poate disloca tezaurul din sufletul artistului. Artiștii și ziditorii de monumente spirituale nu mor niciodată. Printre artiștii care zidesc opere neperisabile se află și ziditorii materiei cenușii în cărămizi de cuvinte, metamorfozate în metafore poetice. Poetul a fost și va rămâne sufletul literaturii, întrucât în opera poetică rămâne o parte importantă din sufletul mare și generos al creatorului de versuri. Devastatoare a vestea care a venit ca un tunet din cerul întunecat al veșniciei, în urmă cu un an, să anunțe prietenii poetei Mariana Gurza despre strămutarea sufletului ei în lumea celor drepți. A lăsat în urmă ei o citadelă spirituală în care și-au dus ofrandele zeci de condeieri, ca să se înfrupte toți la aceeași masă, din „Logos și Agape“ – apă și hrană vie, primind ca prin miracol – Veșnicia. Fondatoarea revistei „Logos & Agape” în urmă cu 5 ani (2017), a reușit să adune în ea, rod bogat de inspirație, zi de zi, ca într-un anotimp perpetuu al rodniciei. Revista era suflet din sufletul ei și cea mai prețioasă comoară spirituală, pe care ne-a lăsat-o nouă, ca pe o amintire vie, spre adâncă prețuire și rememorare. Este amintirea vie a sute de articole publicate de autorii pe care îi considera frați, fiind frați ai aceleiași mame
creația literară. Toți îi plâng dispariția și lasă roua ochilor să ude ramul de gând, spre rodire și neuitare. Toți care au cunoscut-o, mulți prin intermediul pasiunii scrisului, i-au simțit harul prin care pătrundea până în ungherele sufletului, unde își lăsa rodnicia spirituală, blândețea și căldura sufletească.
Așa au rămas virtuțile dăruite fraților de cuvânt, pe tot parcursul anului care s-a scurs de la plecarea în cetele condeierilor cu aripi de îngeri. Mare este ceata condeierilor strămutați în lumea spiritelor, uciși de arma inamicului invizibil – virusul „SARS-cov2”, din batalionul „COVID-19”, care a decimat omenirea mai mult de doi ani, luând în „Convoiul Morți”, zeci și sute de prieteni și rude, cărora le-a inundat sufletul cu lacrimi amare. Dumnezeu să le așeze sufletele în loc luminos, spre pace, odihnă și veșnică pomenire, iar prietenii să-i păstreze perpetuu în memorie, deoarece omul moare doar când este uitat de cei dragi. Eu n-am uitat de nici unul, dar tare mă doare sufletul de prietena Mariana Gurza. Eu nu te voi uita, cât îmi vei lumina amintirile cu făclia sufletului tău! Omul moare doar atunci când este uitat de cei dragi. Dezvăluind lumea literară a scriitoarei Mariana Gurza, amintesc debutul în anul 2008, cu „Destine umbrite” în proză, a scris mult și bine, încă din tinerețe: eseuri, poeme, elogii pentru limbă, țară și neam, a cântat dorul tristețea și iubirea. Ce coincidență! Am debutat tot în 2008, cu „Tradiții creștine și ritualuri populare românești” – poeme pe tema tradițiilor din „Jurnal de adolescent”. Cuprinsă de fiorul liric, poeta Mariana Gurza a surprins în poemele sale, atât eternele paradoxuri ale iubirii și alte stări umane: tristetea, dorul, pasiunea, iubirea de tară și neam, răzvrătirea, incertitudinea și nu în ultimul rând – credința. A înființat în anul 2017 – revista creștină de cultură, tradiții și atitudine civică „Logos și Ahape”, pe care a păstorit-o până în ultimele zile ale vieții.
Pătrunsă de un puternic sentiment religios, scriitoarea și ziarista Mariana Gurza închina scrierile sale lirice și eseistice, puterii divine, patriei și întregii lumi, pe care le-a publicat în cărți și numeroase reviste de artă și cultură. Despre creația scriitoarei Mariana Gurza au scris mulți împătimiți de vraja condeiului, dar memorabile sunt esența și chintesența din opera sa. Eu nu te voi uita, ci îți voi păstra vie amintirea, la fel ca toți colegii din „Colectivul redacțional – Logos & Agape” – revistă creștină de cultură, tradiții și atitudine. Compasiune și condoleanțe familiei de sânge și fraților-condeieri din familia literară.
Nutresc speranța că prietena mea de cuvânt a ocolit moartea și a înaintat pe calea nemuririi. Ea a rămas în sufletul prietenilor care i-au îndrăgit sufletul luminos și frumos. Drum luminos, poet al sufletelor noastre – Mariana Gurza! Rămâi poeta sufletelor noastre. Regrete eterne și timp luminos Împărăția lui Dumnezeu!
BALADĂ POEȚILOR
Scriitorii nu mor, ci se afundă-n somn pe un tărâm de dor, la Zeu și Mare Domn. Mai cade câte-o stea, iar alta răsare, ducând lumină-n ea, pe-a ochilor zare. De dor lăcrimează Soarele în apus, suflet luminează în veșnicie dus. Plâng îngerii-n cerul funebru, înnorat, privind mesagerul de viață detașat. Plâng prieteni și frați în condeiul stingher, la priveghi adunați, când duh urcă spre cer. Cu lacrimi amare roagă pe Dumnezeu ca să-i dea iertare și pacea Lui, mereu.
Ca un Tată ceresc îi luminează har din destin pământesc, pe al morții hotar. Suspină și Luna în raze de argint, împletind cununa pe astrul răsărit. Speranța nu moare în ploaia de tristeți, ci în zori răsare cu har în alți poeți. Ei duc făclia-n gând la comemorare și rescriu, lăcrimând, vers de neuitare. Curcubeu brăzdează zarea-nlăcrimată, pe poeți așează în Rai laolaltă. *In memoria poeților uciși de pandemia COVID-19. Dumnezeu să-i așeze la masa creatorilor!
POEȚII ÎN REGATUL MORȚII (sonet omagial)
Se frânge viața-n fragile destine Și după moarte nu e dimineață, Doar veșnicia înghețând speranță, Pe sculptori de vers ostatici îi ține. Și-au frânt aripi în labirint cu ceață, Căutând lumina zilei de mâine, Ca spice roditoare pentru pâine, Când i-a răpit o moarte hrăpăreață.
De lipsa lor, sărac e viitorul, Iar amintirea e mai dureroasă În stihurile ce-și plâng creatorul. Dorul de ei pe suflet mă apasă Până îl slobozește Fondatorul De sorți, din colivia ce-i e casă. [27]
CUVINTELE – MUGURII GÂNDULUI
(sonet cuvântului)
Citește, frate, să te înțelepțești, Orice simți că îți atrage privirea! Neîncetat să îți cultivi menirea, Cât o sămânță de creație ești. Spre culme privește nemărginirea Vieții, ce duce pe cărări îngerești, Un ideal visat, în el să zidești Altar de stih, ca să-ți sfințească firea! De condei magic să te îndrăgostești, Ca să te cunune Dumnezeirea Cu muza artei în plaiuri românești. Pe cununi de lauri a fi citirea, Ca un pom din Eden să înmugurești Și în rodul de gând să-ți lași jertfirea. „AUTOPORTRET Sunt ceea ce nu voi ști niciodată… O frunză verde rătăcită spre piscul tău iubito c-un dor ce nu mă iartă. Sunt ceea ce nu voi şti niciodată… Clipă minusculă în timp, zâmbet, lacrimă curată, sunt doar anotimp…” „AM RĂMAS ÎN LUMINĂ Doamne, ce multă lumină dai acestei lumi în agonie. Și însetatei de mine, mi-ai dat să beau din apa vie… Când sângele a ţâşnit ca într-un plâns, m-ai purtat spre lumi necunoscute, să o iubesc şi mai tare pe-a mea. În ea m-am întors, alături cu Tine, deasupra cu cerul îseninat. Eu… Ocolisem moartea…” (12 martie 2022)
Chișinău, MOLDOVA MARIANA GURZA – POETĂ CU SUFLET DE
ÎNGER „Sunt ceea ce nu voi şti niciodată… O frunză verde rătăcită. Clipă minusculă în timp, zâmbet, lacrimă curată, sunt doar anotimp” (Mariana Gurza)
Era ziua de 26 martie 2021 când bunul meu prieten, inginerul, profesorul și publicistul timișorean Dumitru Mnerie mi-a adus trista veste că poeta Mariana Gurza nu mai este în viață, că a plecat spre ceruri, fiind subit răpusă de această ciumă a secolului al XXI-lea COVID-19. Cu imensă tristețe am aflat vestea plecării din lumea celor vii. O banală boală o luase dintre noi în plină putere creativă, în plină dorință de viață, lăsându-ne mai săraci. Se întâmpla această tragedie la doar două săptămâni după ce plecase la ceruri (12.03.2022) poetul național roman basarabean Nicolae Dabija. Tot de COVID. Ambii au plecat la Domnul să se alăture lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Nicolae Dabija ș.m.a. mari valori ale culturii naționale. Am cunoscut-o personal pe regretata poetă. Aflându-mă la o conferință științifică la Timișoara în Anul Centenar 2018 profesorul Dumitru Mnerie mi-a organizat o vizită la ea acasă, undeva în afara Timișoarei. Distinsa doamnă Mariana Gurza ne-a primit cu deosebită ospitalitate, cu nelipsitul zâmbet pe buze. Chiar fiind inginer de formație s-a înfiripat o interesantă discuție pe diverse probleme, în special, legate de Basarabia, Era o fire foarte atașată de Basarabia. Avea harul de a pătrunde până în ungherele sufletului omenesc. „Suflet fremător și suferitor, inundat de o devoratoare iubire pentru neam si glie”, scria despre ea cunoscutul scriitor A. D. Rachieru.
De fapt ne cunoșteam deja de la distanță. Îmi publicase în prestigioasa revistă creștină de cultură, tradiții și atitudine civică „Logos și Agape”, fondată de ea, mai multe articole despre situația social-politică din Basarabia. Fiind bucovineancă, mereu cu Bucovina în suflet, Mariana Gurza era aproape de Basarabia poate și prin faptul că Basarabia și Bucovina au avut destine similare, ambele fiind rupte din trupul Țării de două imperii vecine. ,,Ce cale poate țara să apuce?/ În tragica, neconvertita zi, / Se urcă Basarabia pe cruce/ Și nu știm învierea când va fi ”, este strigătul lui Adrian Păunescu, spicuit cu grijă în unul din articole publicat în revista „Armonii culturale”.
Mai târziu distinsa scriitoare mi-a prefațat vol. 15 al culegerii de articole „Basarabie răstignită”. Drept motto al prefațării a ales impresionantele fraze ale patriotului român Gheorghe Brătianu: ,,Nu putem concepe existența neamului românesc fără Nistru, cum nu putem să o concepem fără Dunăre și Tisa, ca să ne despartă de elementul slav. Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre”. „Basarabie răstignită (15) vine într-un moment când situația globală a omenirii este una destul de tumultoasă şi nesigură, iar pentru Basarabia, chiar cu accente îngrijorătoare. Mereu prezent în sufletul autorului, la început de An Nou visul reunificării Basarabiei cu ţara mamă s-a transformat într-un puternic strigăt de trezire a celor care mai pot face ceva în această vădită degringoladă pe scena politică internă şi internaţională”, menționa în 2019 în prefațare distinsa poetă Mariana Gurza. În aceeași prefațare cu o deosebită evlavie menționa scriitoarea momentul Marii Uniri de la Alba Iulia: „Din toate colțurile Țării mii de „pelerini” țineau calea spre Alba Iulia cu care, cu trenul, pe jos… Au venit frații bucovineni, din Basarabia, de la Iași, au sosit legionarii Blajului, moții de la Abrud, din Țara Bârsei… Sentimentul e prea puternic și prea sfânt. Într’un moment dat însă „Pe al nostru steag e scris Unire” a izbucnit din pieptul mulțimii întregi, iar valul acordurilor mărețe lovea tavanul înalt al gării. Duhul sfânt parcă se coborâse de asupra noastră, a tuturora”. Pe lângă harul dumnezeesc de a crea, având un suflet de înger, Mariana Gurza era profund marcată de unele derapaje în societatea
românească. ,,Societatea românească este bolnavă. Cei puternici nu au cum să o simtă, cei mulţi, da. Scapă cine poate!”, spunea cu durere în suflet într-un interviu. În anul 2017 a înființat revista creștină de cultură, tradiții și atitudine civică „Logos și Ahape”, pe care a păstorit-o până în ultimele zile ale vieții. Pătrunsă de un puternic sentiment religios, poeta, scriitoarea si ziarista Mariana Gurza, închina scrierile sale, lirice și eseistice, puterii divine, patriei și întregii lumi, pe care le-a publicat în cărți și numeroase reviste de artă și cultură. Dezvăluind lumea literară a scriitoarei Mariana Gurza, apreciem bogata moștenire, pe care ne-a lăsat-o: eseuri, poeme, elogii pentru limbă, țară și neam, a cântat dorul tristețea și iubirea. Fiind o poetă cu „suflet de înger” a surprins în poemele sale eternele paradoxuri ale iubirii și a altor stări omenești: tristețea, dorul, pasiunea, iubirea de țară și neam și, în primul rând, credința. Fascinată de sclipirea unei imagini, de rezonanţa unui cuvânt, Mariana Gurza și-a publicat poemele adunate în 15 volume unitare, antologii, volume colective, printre care: „Paradox sentimental” (poeme, 1998); „Gânduri nocturne” (poeme, 1999); „Nevoia de a sfida tăcerea” (poeme, 2000); „Lacrima iubirii” (poeme, 2003); „Ultimul strigăt” (poeme, 2006); „Șoapte gândite” (poeme, 2006); „Icoane vii”(2020) ș.a. Unele poeme sunt pătrunse de adevărate elemente profetice. Impresionant este poemul „Manifest pentru viață”: „Lăsaţi florile să crească unde e verde / Şi mugurii înrouraţi de zori, / Să nască în soarele viselor crude, / În viaţa aceasta plină de erori”. Cât de actuale sunt aceste versuri în aceste clipe de răstriște, când urgiile războiului din est „nu lasă florile să crească unde e verde”. Într-un alt poem „Mă tem de ce va fi odată”: „Trezeşte-te, / vulcanul erupe, /focul mistuie, / pământul tremură. / Îmbracă armura,/ tu, soldatul războaielor / din noi şi din afara noastră, / prinde mâna, rănit de / trădarea lumii, / ca să ne putem salva / într-o viaţă viitoare”, autoarea se temea de un eventual război în viitor. Războiul Rusiei contra Ucrainei, din păcate, este o tristă realitate. Și poemul „Rugă pentru copii”: „Doamne, Dumnezeul milelor, / mângâie chemarea suspinelor, / dă-le odihnă în fragede altare, / să prindă un mileniu, / de sub zăpezi, verdele primăverii, / să treacă lin prin schimbătoare anotimpuri, / prin luminata câmpie, prin luminata viaţă” este unul foarte actual. Este o rugă pentru sutele de mii de copii
ucraineni, pe care astăzi urgiile războiului din Ucraina i-a pus pe drumuri de pribegie…
Și poemul „Adevăr relativ” este unul foarte actual: „Când căţelele armelor au lătrat, au tăcut greierii. / Câmpia, obosită, s-a lăsat pe-o rână şi-a adormit. / Eroii şi-au scos medaliile la soare, şi-au spălat rănile şi-au adăstat…/ O pată de petrol aşternută pe cer, acesta este cuvântul de ordine,
/ aceasta era vina lumii prinsă- ntre viaţă şi moarte…”. Când armele rusești „latră” greierii ucraineni tac.
Indiscutabil, comoara lăsată de distinsa scriitoare Mariana Gurza este inestimabilă. Să păstrăm vie amintirea despre scriitoarea, poeta, patrioata, Mariana Gurza. Drept răspuns la întrebarea „Unde sunt cei care nu mai sunt?”, Mariana Gurza, la sigur, este în ceruri alături de alte valori ale culturii naționale. Veșnică pomenire!
LUMINA DIN ÎNTUNERIC Autor: Victor COBZAC (VicCo) Motto: „… Doamne, ce multă lumină …” Din poezia Am rămas în lumină (Mariana GURZA)
Doamne, ce mută lumină, Se zbate agonic… în plasă, A inimii strop de du-re-re, Din lacrimi divine culeasă. Înmoi în cerneală, o pană, La crucea cu chip de martir, Cu-atâtea garoafe di-vi-ne, În Raiul, numit… ci-mi-tir. În care sub lespedea rece, La fel așternutul… de veci, Lumini care ard… felinare, Suspină… la ora când pleci. Pământ… însetat de lumină, Din streașina ochilor… ploi, Și-o inima, plânge în hohot, Poete, … mai treci pe la noi! Mai stai să visăm împreună, Un vis sub un cer… înstelat, Din pragul acelei căscioare, Cu gardul spre cer în-cli-nat. Hogeacul ne face cu ochiul, În gât se mai naște… un nod, Dă-mi mâna și urcă cu mine, Pe sca-ra… ce duce… în pod.
Să dăm la o parte… o mână, De stuf… ca să intre-n altar, Și Luna… și ste-le-le… toate, Să-ncalce… a legii, … ho-tar. La cina de taină… cu sfinții, Ce cântă cu Domnul, în cor, Orchestra cu lacrimi de doliu Îl plânge, pe-al său, di-ri-jor. Pe-acel ce-a rămas în lumină, Cu Raiul… mutat în… Parnas, !În ul-ti-mul vers… de… adio, Să ardă… cu nimeni… n-a ars!
Omagiu Doresc să fac cunoscut gândul, că toți cei ce scriu acum, cu ocazia tristă a plecării dintre noi a doamnei Mariana Gurza, își exprimă, sau găsesc posibilitatea să își exprime aici, considerația și omagiile față de persoana ei. Ei nu îi mai putem scrie, familia este îndurerată și nu o putem contacta, la funeralii nu avem voie să participăm. Fiecare își exprimă durerea aici și se vede clar că nu sunt gesturi ocazionale fiindcă, la fel cum simt eu acest gol imens al plecării ei, așa simțim cu toții. Simt că ea nu va fi uitată, simt că durerea noastră nu va trece ușor. Simt că nimeni dintre noi nu va fi judecat dacă va continua să îi scrie Marianei gânduri, ca și cum ar fi aici și este! Continuați să îi scrieți fiindcă are nevoie de spiritul vostru în zborul ei spre Absolut! Continuați să îi scrieți fiindcă, așa cum mi se întâmplă și mie, nu văd cum v-ați putea abține să nu o faceți! Mariana dovedește clar că a rămas și va rămâne veșnic printre noi! Mă gândesc la o pasăre phoenix care a zburat spre cer și a găsit și cale înapoi. Pace în spiritul tău, drum bun spre Dumnezeu !
De ziua ta / 8 septembrie 2021
De ziua ta s-a luminat Pământul Și tot ce se mai poate lumina. Și, totuși, n-am putut găsi cuvântul Care să definească ziua ta. De ziua ta, de n-aș fi fost departe, Toate steluțele din Infinit, Le-aș fi cules, cu mâna tremurândă Și ție, doar, ți le-aș fi dăruit. În lume vine Toamna să ne-arate Iubire, frumusețe și mister,
Și-n visul meu, doar tu ești, dintre toate, De astăzi și de mâine și de ieri. Așa frumoasă-i fiecare Toamnă Și mai ales, acum, de ziua ta, Te-aș săruta, pe muzică de Beatles, Redându-ți tinerețea, de-aș putea. De ziua ta am luat două pahare Și, fiindcă azi, nu suntem amândoi, Am aruncat paharul tău în mare Și am ciocnit cu marea, pentru noi. Ești minunată, știi, frumoasă doamnă, Cum poate nu-i și nu va exista Îmi amintesc în fiecare Toamnă, Că tu ești unică, Maria mea.
Obrazul tău frumos și trist
Într-o frumoasă zi te-am cunoscut, Se potrivea, erai și tu frumoasă, Eram îndrăgostiți de Absolut, Aveam toate cuvintele acasă ! Ți-am povestit cum se sărută norii, Mi-ai povestit de prietenii ce-i ai, Că te-au luat între ambasadorii Care se duc să aibă-un colț în Rai ! Te-am întrebat de ce așa grăbită, Tu mi-ai răspuns, sfioasă, că nu știi, Și-aici, și-acolo ești așa iubită! Cât egoism, aceste Veșnicii ! Nu pot uita cuvintele prin care Mă-ncurajai s-ajut un prieten bun, Erai mereu acolo unde doare, Azi ne lipsești și nu știu ce să spun !
Sunt fericit fiindcă te-am cunoscut, M-ai fermecat cu sufletul tău mare, Prea repede te-au luat în Absolut ! Nu le-a păsat, Maria, că ne doare !
Gânduri pentru Mariana Gurza
Am auzit că e frumos acolo, În lumea-n care ieri tu ai ajuns, Aseară-un învățat de pe Apollo, A spus ca ești „ceva” de nepătruns ! Eu am zâmbit căci îmi aduc aminte, Că îți citeam iubirea din priviri, Apoi din milioane de cuvinte Ce le-ai lăsat acestei omeniri ! Ai vrut doar prietenie între noi Și ai luptat, știu bine cât și cum, De ce te vrem, Maria, înapoi ? Ce greu ne este fără tine-acum ! Te-am întrebat, odată, cum te simți, Ai spus că dacă soarele răsare, Te simți ca și o sfântă între sfinți, S-a potrivit, așa ești, dar mă doare ! Dac-aș putea minți Eternitatea, Și Cerul m-ar lăsa să schimb din ea, Mi-aș asuma, o dată, libertatea, De-a face să vii iar în lumea mea !
Suntem trecători într-un timp vremelnic. Am certitudinea, că nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Oamenii, apar în viețiile noastre ca o bucurie, o binecuvântare, ca un impuls spre cele înalte.
Scriam timid, zbor de cuvinte, trecute prin filtrul inimii. Poezii cu chip de iubire și icoană, conturau un univers în care îmi doream să evadez. O lume mai bună, cu aripi de înger, iubire și lumină, multă lumină. În acest univers am întâlnit un Om special, un scriitor altruist și onest, un mentor pentru mine și mulți alți iubitori de Cuvânt! Mariana Gurza, un Om sensibil și puternic, iubitor de frumos și semeni, m-a învățat să dăruiesc necondiționat, să am curaj și mai presus de orice să fiu eu. Cu un firesc desăvârșit, așeza lucrurile în bună rânduiala. Un aranjor în dezordinea reală a vieții. Îndruma, ghida, corecta, promova, dar mai ales dăruia din timpul, experiența și iubirea ei. Despre Mariana nu poți vorbi la trecut. Prezența ei este vie în volumele publicate, în paginile revistei „Logos și Agape”, dar mai ales în amintirile scrise pe sufletele noastre. Trecută prin tăvălugul vieții, s-a întărit în credință și a promovat iubirea creștină, autentică. Prieten drag, scriu cu lacrima cuvântului, în memoriam!
Alt drum
Miroase a tămâie și-a floare de măr, Fă ca ultimul drumul să-i fie ușor… Îngeri, arhangheli, împărații, S-o ducă spre cale pe care o știi! Ceara se scurge cu lacrima mea Iar clipa e rece, străină și grea,
Tăceri de mormânt și câte-un oftat Un suflet blând, spre Tine-a plecat. Clopotul taie liniște-n două, O viață se duce spre una mai nouă, Și albul din floare își face aripi Când ruga se zice în șoaptă aici. Curge cățuia în liniștea grea, Să ia adierea, tămâia cu ea, Și aurul pur în suflet păstrat Așa cum o viață întreagă a lucrat. Cu ochi de lumină icoanele văd Biserica plină, un ultim prohod, Ortul și luntrea pe care se trece Iar timpul se face parcă mai rece… Coliva, colacul și vin – căpătâi, Să-i fie spre pace, odihna dintâi, În cer o așteptă frați și surori Părinții alături în praguri de sori. Spre viața de veci acestea să-i fie, Doar pace, lumină și bucurie, Ruga deschide-n cer o altă cale Se termină vremea de lacrimi și jale. Când ruga se plecă smerită-n amin, Dau sărutarea din urmă, mă-nchin, Un drum se deschide în cer înspre veci Pe aici Om drag, acum ai să pleci… Turla răsună, cerul se crapă, Lumea de astăzi e mai săracă Un suflet, blând, smerit, credincios, În cer a plecat la Domnul Hristos!
AM PIERDUT UN SUFLET DE MARE PROMOTOR CULTURAL Istoria anilor 2020-2022 va consemna cu siguranță multe evenimente semnificative, dar cu o notă aparte pentru momentele prea frecvente de doliu pricinuit de pierderile de vieți omenești, mai ales datorate virusului SARS-COV 2. Această pandemie a grăbit înălțarea la cer și a sufletului poetei Mariana Gurza, colega noastră de redacție de la revista de cultură istorică „Columna 2000”, al cărei fondator, director și redactor șef sunt. Întotdeauna am apreciat-o pe Doamna Mariana Gurza, atât pentru talentul ei creativ, dar, mai ales pentru devotamentul arătat promovării valorilor culturale și pentru cultivarea unui patriotism adevărat. Amintindu-mi de atâtea evenimente culturale organizate de mine, în care prezența Doamnei Mariana Gurza aducea un ton de sensibilitate și candoare, nu pot să nu regret nespus de mult, deja, trecerea unui an de absență defininivă a ei din mijlocul nostru. Colaborarea noastră a fost de lungă durată. Prin urmare, căutând în arhiva personală, am rememorat două dintre acțiunile organizate de Universitatea „Ioan Slavici” din Timișoara, al cărei prorector am onoarea să fiu. Astfel, în cadrul Simpozionului Naţional „Ioan Slavici la aniversară”, ediţia a II-a, din 29 februarie 2012, participanţii s-au putut bucura de lansarea cărţii În două lumi, a scriitorului român Ben Todică, stabilit în Australia, acțiune moderată cu succes de regretata noastră prietenă.
Apoi, în anul următor, în 23 Aprilie 2013, în Sala festivă a Parcului Ştiinţific şi Tehnologic TIM SCIENCE PARK, a avut loc lansarea cărţii Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei, scrisă cu atâta dăruire de Mariana Gurza. Acest volum a văzut lumina tiparului în urma unei fructuoase cooperări dintre prestigioasa editură timișoreană Eurostampa și editura noastră, Editura Fundaţiei pentru Cultură şi Învăţământ „Ioan Slavici”, care îl are ca director și consilier editorial pe prof. univ. dr. ing. Dumitru Mnerie.
Pe lângă faptul că la aceste ample manifestări a reușit antrenarea unor importante personalități aparținând mediului cultural și academic din Timișoara, Mariana Gurza și-a îndeplinit pe deplin și misiunea de a promova în mod excepțional evenimentele, și aceasta nu doar în media bănățeană, ci și pe rețeaua WordPress, în care, spre exemplu, figurează și remarcabila revistă de cultură, arte, tradiții, credință, istorie și educație „Melidonium”. Din nefericire, acum am ajuns să împărtășim cu colegii din redacția revistei „Columna 2000” suferința comemorării unui an de la plecarea dintre noi a distinsei noastre colaboratoare Mariana Gurza, deși ne-a rămas încă vie în memorie bucuria prezenței numelui ei în lista aniversaților la 65 de ani, omagiați cu drag în paginile revistei noastre din anul 2020. Deplângem acum pierderea unui neprețuit prieten și colaborator, căci este regretabilă dispariția unui asemenea personalități de marcă pentru cultura locală și națională, a unei creatoare talentate, cu implicații responsabile și competente în promovarea elementelor din construcția patrimoniului cultural.
Desigur că larga sferă de implicare socio-culturală, și nu numai, a distinsei Doamne Mariana Gurza o poate avea numai un om extrem de generos. Cei care au cunoscut-o bine şi-au dat seama că atât valoroasa sa operă, cât şi voluntariatul ei cultural (care a fost învăluitor, revărsător de spirit şi odihnitor pentru ceilalţi) au făcut-o ca să fie receptată în societate drept un Om de care s-au bucurat, se bucură şi se vor bucura întotdeauna semenii săi.
Vom păstra cu evlavie și veșnic a ei amintire, acum la împlinirea unui an de la „CĂDEREA” sa în „NEMURIRE”.
Am scris acest articol în urmă cu ceva timp, si urma să îl public în prezența vie a „poetei cu chip de înger!”, așa cum a fost numită de breasla scriitoricească. Nepoata de sânge a lui Vasile Plăvan (avocat, gazetar). Ultima oară când am discutat a fost în Februarie, și-a presimțit sfârșitul, nu era într-o stare prea bună plângându-se de oboseală și insuficiență cardiacă. Am încercat să o încurajez, să-i spun că totul o să fie bine. În aceea discuție i-am făcut o promisiune că într-un viitor apropiat voi duce mai departe revista Logos si Agape (la rugămințile dumneaei).
A fost un om minunat și va rămâne mereu în sufletele celor care au cunoscut-o. Drum lin, draga mea prietenă! S-a născut la 2 octombrie 1955 în Oțelu-Roșu, Autoarea, născută în casă parohială din Ohaba-Bistra, s-a bucurat de binecuvântarea preotului Ioan Țerovan pe care l-a perceput ca pe un bunic. Este urmărită și acum de drama familiei refugiată din Bucovina de Nord după evenimentele de la Fântână Albă. Tata Rizac Ioan, născut în Banila pe Siret, raionul Strorojinet, reg. Cernăuți (România Mare) și mama Plăvan Viorica (Rizac) născută la Cupca, comuna Cupca, județul Storojineț. Mariana Gurza, încurajată de profesori, a scris dintotdeauna. Își amintește cu nostalgie de profesorul de română Axente Staicu din școală generală. S-a căsătorit cu Vasile Gurza și au rezultat doi copii, Vlad – Gabriel și Ioana – Valentina. Mai târziu, încurajată de membrii familiei avându-l ca mentor pe criticul Adrian Dinu Rachieru, au urmat mai multe volume. O parte din poeziile ei au fost traduse în engleză, sârbă, albaneză și publicate în reviste de cultură din România, și străinătate. Are mai multe apariții în diferite antologii și volume colective. De asemenea, a îngrijit trei ediții
de memorialistică dedicate lui Vasile Plăvan, Petru Ciobanu și Ioan Slavici, importanți scriitori și oameni de cultură. Cărturarul Artur Silvestri a reprezentat un model de corectitudine și abnegație pe câmpul culturii. Împreună au definitivat mai multe reviste literare, înscriind astfel o nouă geografie literară. A fost redactor la „Abecedar de cuget românesc”, și redactor la ,,Intermundus Media”. Mariana mărturisește că, din clasele primare s-a simțit atrasă de poezia marilor poeți români Eminescu și Coșbuc. În anii de liceu, gândurile i-au stat în „forme geometrice prinse în unghiuri de vers”. Mariana comentează: „Într-o viată de om pe drumuri lungi, întâlnești, cunoști oameni. Am învățat să iubesc omul. Să-l înțeleg în felul său, fiecare având un univers propriu. Respectul și iubirea față de aproapele tău, mi-au fost de folos. Din respect pentru țară mea, pentru neamul românesc, îmi las pana să scrie așa cum simt, așa cum Cel de Sus mă învrednicește”. Pentru toate acestea și pentru multe altele, este numită „Poeta cu suflet de înger”. Mariana Gurza locuiește în Timișoara, România. Contactul direct cu
oameni, lucrând ca referent superior în cadrul A.J.O.F.M. Timiș, a făcut- o să etatizeze până la pensionare, și mai mult cu realitatea vremurilor
noastre. A fost redactor șef la Revista Logos și Agape, revistă fondată în 2017. A fost redactor și la alte publicații literare periodice și online. Ziarul Demnitatea, Columna 2000, Armonii Culturale. Se stinge din viată, pierzând lupta cu nemilosul virus, era internată de 12 zile la ATI (Timișoara), starea s-a agravat: în seara zilei de 26.03.2021, decesul a fost înregistrat în jurul orei 22. Mariana Gurza lasă în urma ei o operă fără îndoială semnificativă, îmbogățită de poezie și eseu care contribuie la cultura ultimelor decenii. Poezia ei, esențialmente asemenea unei autobiografii a sufletului, este o mărturie indiscutabilă atât a dramelor trăite, cât mai ales a fericirii dobândite prin contemplare. Pășind curajos și demn peste pragul fragil dintre viață și moarte, un om care a reușit să facă versuri din Cuvântul lui Dumnezeu este acum de mână cu El. (Alexandru-Râtă)
Mama a folosit calculatorul de când îmi aduc eu aminte. A fost acel scriitor care a renunțat acum multă vreme la peniță. Răsfoind printre fișierele mamei mele am descoperit că printre ultimele accesate este
„Ultimul strigăt”, există și o carte cu același nume. Am ales să împărtășesc una dintre poeziile mamei ca un ultim mesaj, un „ultim strigăt” de adio. (Vlad-Gabriel Gurza, fiul poetei) AM RĂMAS ÎN LUMINĂ Doamne, ce multă lumină dai acestei lumi în agonie. Şi însetatei de mine, mi-ai dat să beau din apa vie… Când sângele a ţâşnit ca într-un plâns, m-ai purtat spre lumi necunoscute ca să o iubesc şi mai tare pe-a mea. În ea m-am întors, alături cu Tine deasupra cu cerul înseninat. Eu… Ocolisem moartea… Rămas bun, iubită mamă. Rămas bun, iubită bunică. Rămas bun, iubită soție. Rămas bun, iubită soră. Rămas bun, poet al sufletelor noastre.
