Foștilor mei colegi de echipă de la Universitatea București și în amintirea antrenorului Eugen Trofin, adversarilor noștri din anii de glorie ai handbalului românesc și celor care iubesc jocul de handbal

.

Intrăm în sală…, calc apăsat podeaua de sub mine,

făcându-i culcuș senzorial în ființa mea, 

declarându-i respectul care i se cuvine,

căci detenta și pașii-mi laterali depind de ea.

.

Ne adunăm în cerc, împletindu-ne brațele lungi

peste umerii tari, marcați cu responsabilitate, 

declarând obiectivele noastre îndelungi,

afirmând respect și integritate.

.

Suntem în apărare…, îmi ascut ochii, fibra trupului

la dansul nebunesc, traiectoria, direcția subită 

pe care mingea, curtată de toți, fidelă ritmului, 

le demonstrează în aer, pe podea, în mâinile prin care trece grăbită.

.

Adversarul ne-amenință poarta prin toate căile, 

dar…, în final, aruncă în bară — demoniac!

Ajungând gâfâind, năucă în mâinile mele,

mingea îmi cere să fugim pe contraatac.

.

Podeaua dă energie tendoanelor mele dogorite,

mintea-mi, ochii, caută iute o cale de pătrundere

prin care trupu-mi încordat în unghiuri grăbite 

să paseze în față cu răspundere.

Ne așezăm în atac — grăbit, calculat —

cu mințile șahist calibrate,

atenți la adversar,

la semicerc,

la portar;

cu momeala trupului balerin,

șiretenia încheieturii mâinii,

poziția autoritară a brațului împilător,

unghiul constant schimbător al piciorului,

coada ochiului versat cu jocul înșelător.

.

Magia paselor colegilor mei

de la extrema din apus la răsărit 

mi-a trimis pe semicercul apărat de zmei

un cadou râvnit — mingea,

cu care, înainte de sosire,

aveam un plan de împlinire 

absolut!

.

Cotul toiag al adversarului de lângă mine

bătu supărat în pometul obrazului meu, 

urându-mi ghinion în plutire

în spațiul care cere plonjeu.

Spre ghinionul adversarului frustrat, 

am marcat!

.

Otrava senzorială lăsată de toiag

se contopi cu bucuria golului înscris 

într-un dulce-amar pudrat cu adrenalină 

și-mi strecură o dorință și mai mare

de disciplină.

.

Handbal, tare ești dur!

dar tare ești bun pentru tinerețea noastră

și pentru cei din tribună, fără de care

dragostea pentru tine ar fi sihastră.

Dr. Marian P Belciug

Canada, February 24th, 2024

Nu ești total optimist în privința vieții 

Căci știi că există răul – moral, metafizic, natural

Nu ești total pesimist în privința vieții 

Căci știi că există frumusețea și binele este real

.

Dar când ești lovit năprasnic de tragedie

Maturitatea ta legată de viață nu ajunge

Căci otrava rănii dă anxietății drojdie

Iar puterea-ți de a face față vieții se frânge 

.

Când sănătatea trupului în care exiști se năruie   

Când iubirea vieții tale este înghițită de trădare 

Când greutatea poverii pe care o porți te biruie

Când agonia tristeții nu are asemănare 

.

Când ești părăsit și-n competiția vieții toți te înving 

Când chinga durerii sufletești este terminală 

Când nu poți privi lumina și ochii speranței se sting        

Când eșecul îți revendică identitatea personală 

.

Caută cu atenție în viață și vei găsi 

Cel puțin o persoană în lume care te iubește

Căreia îi pasă de tine, nu te va părăsi 

Și-a cărei dragoste de răul lumii te ocrotește!

.

Și apoi, caută în sertarul cu nestemate de viață

Unde încă este ceva la care poți să privești înainte! 

Căci știind că cineva te iubește și ai la ce privi în față 

Este îndeajuns să te ridici din cenușa fierbinte.

.

Dr. Marian P Belciug, Canada, 17.01.2024

Dacă vrei să fii iubit de lume,

trebuie să iubești libertatea morală

totală,

să-ți placă experimentul social

care pune pe piedestal

înțelepciunea pubertății,

egocentrismul adolescent,

gândirea indecentă,

lipsa de efort, de talent.

.

Dacă vrei să fii iubit de lume,

trebuie să-ţi placă frivolitatea, ipocrizia, minciuna,

să arăți înțelegere pentru omul care iubește lenea,

să te ferești să dai sfat care cere autoexaminare

şi care pe omul leneș, frivol, mândru, necinstit

îl doare.

.

Dacă vrei să fii iubit de lume –

şi vei avea vreodată ceva de criticat –

scuză-te îndelungat,

blamează-te pe tine,

arată ca nu este nimic serios

în faptul odios

care cere să fie înfierat

și din cauza căruia morala socială,

încrederea în om,

au decedat.

.

Iar dacă inima ta nu te lasă

şi nu poți trece cu vederea

minciuna, ipocrizia, frivolitatea, decăderea

şi aduci oamenilor aminte

de judecata morală,

respectul față de om,

compasiunea socială,

atunci trebuie să fii mulțumit

că vei rămâne neobservat

şi nu vei fi niciodată invitat

să guști din tortul popularității,

al adunărilor oficiale,

hedoniei materiale,

care aduc lumea împreună

şi o duc de râpă.

Autor: dr. Marian P. Belciug, Canada

Fabula lui George Topîrceanu, „Bivolul și coțofana”,

A fost scoasă din manualul școlar cu voci răstite, 

Căci recompensa bivolului pentru ce făcea cucoana

Era minimă, comparativ cu efortul păsării asuprite

Că bivolul puternic, cu statut social impunător, 

Exploata nemilos pasărea corvidă

Că dădea un exemplu uman dezgustător 

Încurajând o relație economică perfidă

.

Impulsionat de decizia comisiei școlare

Cățelul a intentat și el bivolului proces

Că refuzul bourului de-a-l accepta în spinare

A fost un gest discriminator – de neînțeles,

Că epitetetul „potaie” i-a adus defăimare 

Că dauna morală este colosal de mare.

.

Tribunalul Regnului Animal pentru Drepturi și Egalitate

A admis acuzațiile cățelului în regim de urgență 

A analizat argumentele cu meticulozitate

Și plin de entuziasm a dat un verdict fără clemență –

și anume:

Bivolul este vinovat sub toate punctele din acuzare, 

A demonstrat abuz, duritate, toxicitate masculină, 

Iar prin refuzul de a nu-l duce pe cățel în spinare

A comis discriminare deplină –

pedeapsa fiind:

Reeducare urgentă prin curs de justiție și echitate

Urmat de un proces public de căință 

Concomitent cu ștergerea din arhivele falsificate

A înscrierilor că bivolul este animal de folosință.

Și-apoi exilarea condamnatului în câmpia dezolantă 

Pentru un timp de singurătate și autoblamare, 

Iar reintegrarea în societate să fie aprobată 

Numai după sterilizare!

Iar autorul fabulei,

care se-ascunde în istoria 

literaturii,  

când va fi găsit,  

să fie adus în piața publică

și ponegrit!

Autor: dr. Marian P Belciug, Canada

Ultima lacrimă din cer a căzut pe Pământ direcționar 

Izbind ca trăsnetul diamantul râvnit de lumea aleasă 

Despicând în două cristalul de carbon milenar

Dezvăluind lumii istoria lui spinoasă:

scos din noroi cu mâinile goale,

șlefuit în Antwerp, în proporții ideale,

evaluat la Londra, vândut în Singapore,

Făcut cadou într-un palat din Bangalore.

.

Despicat, sângerând de moarte, în șoaptă 

Diamantul, în puritatea-i fără ascundere,

A cerut lacrimii divine ca jumătatea dreaptă 

Să fie pusă în Muzeul Afacerilor Fară Răspundere –

unde plăcerea

nu vorbește cu durerea,

bogăția

sfidează sărăcia,

nedreptatea 

ia în derâdere cinstea,

înavuțirea

nu-și găsește fericirea.

.

Jumătatea stângă, șopti diamantul pe moarte,

Să fie dat pentru copilul cu picioarele goale, 

Fără părinți, abandonat de societate,

Care l-a scos din sedimentele vechi fluviale.

Jumătatea aceasta, din partea inimii mele,

Va fi de ajuns copilului pentru hrană,

Să învețe să citească, să-și scrie numele

Să devină persoană. 

.

Copleșită de abuzul de exploatare

Săvârșit de omul care legii nu-i cunoaște cuvântul 

Lacrima s-a prăbușit de întristare 

Și-a plâns de a înecat Pământul –

și împreună cu el –

profitul,

făcut la negru,

nenorocitul!

Autor: dr. Marian P Belciug, Canada

Oamenii deștepți erau subiect de conversație la bere,

Printre amicii din schița lui Caragiale, persoane intrigante,

Dar nu inteligența lăudată a oamenilor deștepți la vedere

Face subiectul acestei poezii extravagante

.

Este vorba de inteligența născută din cunoaștere,

exersarea îndelungată a cortexului cerebral,

gândire, analiza critică a textelor literare,

explorarea semanticii și adevărului fundamental

.

Din efortul de focalizare a atenției și divizare,

raționamentul deductiv, simboluri matematice,

abstractizarea proprietăților fenomenelor înconjurătoare,

sporirea fluenței verbale și memoriei semantice

.

Din examinarea cerințelor etice și morale,

evaluarea critică a comportamentului social,

exersarea voinței și puterii de amânare,

efortul de autocunoaștere – un atribut esențial

.

Din controlul impulsivității în gândire și exprimare,

conștientizarea impactului tău asupra celor din jur,

cunoașterea respectului și nuanțarea lui în utilizare,

analiza critică a evenimentelor când lucrurile nu merg șnur

. 

Dar mai ales este vorba de inteligența născută din înțelepciune,

din ceea ce Creatorul tău îți dezvăluie,

din cunoașterea așteptărilor Lui față de tine

fără de care totul în viață se năruie 

.

Numai atunci, când efortul acesta va fi terminat

Va deceda omul deștept, hilar,           

Darul inteligenței tale va fi respectat,

Iar tu vei fi declarat om inteligent și moral.

.

Autor: dr. Marian P Belciug, Canada