Sufletul chiar de mi-e întristat nu uită,
Acele clipe minunate iar renasc și dor
Parcă-i un vis în care gândul se alintă,
Dar care în tăcere se destramă ca un nor.

Mă întreb acum oare a fost atunci iubire?
De ce mă doare totuși încă amintirea ta
Gândul îmi amintește numai de a ta privire,
În liniște puterea-mi caut să te pot uita.

Cum aș putea să uit pașii pierduți în noapte,
Când trist cântă în șoapte o magică vioară
Plânge parcă iubire pe note adagio departe
Și-n colț de stradă iar sufletul mi-l înfioară.

Amintiri renasc și mor,clipa noastră e târzie,
În zadar le țin în suflet, ele sunt lacrimi ce dor
Stropi de gânduri, triste șoapte, inima le reînvie,
Cum să fac să pot uita chipul ce încă-l ador !

——————————-

Maria HOTEA

1 Decembrie, 2018

Tu strâns la pieptul tău m-ai prins
Iar vraja ochilor sclipind ca două stele,,
M-au fermecat și am trăit un vis
Pradă fiind sărutului și îmbrățișării tale.

Cu buzele fierbinți le căutai pe ale mele
Iar inimile noastre visau de mult iubirea,
Că suflete-însetate doreau din plin și ele
Din cupa cu nectar să bea o picătură.

Iar trupul meu și al tău, pentru eternitate
Să fie un întreg,nicicând să nu se piardă,
Doar timpul lin să curgă încet , pe nesimțite
Iar flacăra iubirii, în inimi să se-aprindă!

Mă încred în mine și în visul meu,
Îmi este dragă viața chiar de îmi este greu
O aripă de înger mereu știu că mă ocrotește,
Pe drumul drept numai iubirea mă însoțește!

Am alungat în hău tristețea ce mă macină ,
În amintiri singurătatea știu că poartă vina
Las azi trecutul și-l îngrop în mrejele uitării,
Privirea o îndrept încrezătoare-n largul zării .

Știu iernile de acum nicicând n-o să mă doară,
Căci viscolele de altă dată nu mă mai înfioară
Iar fiecare fulg de nea este o lacrimă fierbinte,
Ce ar vrea cu zboru-i lin mereu să mă încânte!

——————————-

Maria HOTEA

28 noiembrie, 2018

Eu sunt scânteia ce aprinde,
Un rug în calea despărțirii.
Tu ești călăul cel cuprinde,
Să pună capătul iubirii.

Noi nu suntem întreg sub soare,
Și-ar trebui să stăm departe
Să ne privim cu nepăsare,
Să-năbușim visele-n nopte.

Nu vrei să te ating pe brațe,
Să îți arăt că-ai rupt din mine
Acele fire ce-ți păreau doar ațe,
Le-ai risipit numai să-ți fie bine!

——————————-

Maria HOTEA

26 noiembrie, 2018

Mă las ades în viață purtată doar de vise
Și împletesc dorințe ce-mi par că nu-s atinse
Corabie mi-aș face doar să plutesc cu ea,
Pe un ocean de vise să-mi aflu soarta mea.

Pe-o stea îndepărtată ursita îmi e scrisă,
O caut în zadar căci calea mi-e închisă
Doar cerul înstelat în noapte îl privesc
Și-n gând cu ochii minții încerc să te găsesc.

Un con din umbră lunii te-nvaluie-n mister,
Iar chipul tău dispare se pierde în eter
Mă reîntorc din vis, tristețea mă apasă,
Un gust amar îl simt ce visu-n urmă-mi lasă!

Iubirea este bunătate
De știi să dai necontenit,
Acelor suflete-nsetate
Ce cu răbdare- au suferit.

Iubirea-n viață este dăruire
Când tu nu te gândești la tine,
Și poți atunci când la durere,
Cu-n zâmbet s-o transformi în bine.

Iubirea este-n suflet alinare
Când cel flămând și dezbrăcat,
Găsește-n tine o ultima salvare,
Dându-i mâncare și un pat curat!

Și câte nu poți spune de iubire
În ea găsești mereu tot ce dorești,
Tu cât trăiești ai mulțumire
Știind iubirea să o prețuiești !

——————————-

Maria HOTEA

25 octombrie, 2018

Îmi învesmântă trupul soarele în raze aurii
Iar roua picură în linişte mărgele sidefii ,
Trezind din somn adânc pe rând suave flori
Ce-mi dăruiesc în inima plăpândă adânci fiori.

Furată fiind de frumuseţe şi parfumul lor
Mă răscoleşte-n suflet iarăşi tainic dor ,
Privesc la cerul ce-i senin cu multă nostalgie
În zborul lin zăresc o minunată ciocârlie.

Pentru o clipă desprinsă dintr-un vis,
Văd porţi deschise larg spre paradis.
Simt doru-n suflet cum mă îndeamnă
Să gust din fericirea ce-i vicleană.

Mă amăgesc şi beau din cupa cu nectar
Ce-mi pare dulce însă-i plină cu amar,
Iar visul meu fără să ştiu uşor se frânge
Doar inima din piept printre suspine plânge.

Simt ale tale braţe
Cum zilnic mă ocrotesc,
Din vise nasc speranţe
Ce ţi le dăruiesc.

Tăcerea îmi e sfântă
Căci fără de cuvinte,
Iubirea în noi cuvânta
Şi- n inimi nu ne minte
.
În trup trezeşti dorinţă
De dragul tău cuprinsă,
Te simt cu-ntreaga fiinţă
De al tău dor atinsă.

Îmi tremură sub gene
Doar lacrimi din iubire,
Când palmele-ţi alene
Îmi dau o mângâiere.

În caldă-ţi îmbrăţişare
Mă înfăşori în şoapte ,
ŞI- n clipă de visare
Adorm cu tine -n noapte!

Doar tu înțelegi durerea ce se naște ,
Tristețea poți să o alungi cu o privire
Când simți furtuni din dragoste iscate,
Tu clipelor le dai un strop de fericire.

Mă faci să simt că aripi am și pot să zbor,
Ades* tu îmi alinți și frământări trupești
Mă înalți de la pământ spre cer ușor,.
Cu vocea caldă , blândă știi să amăgești.

În zori de zi când ale florilor petale ,
Purtate sunt de adierea unui vânt
Eu regăsesc dulceața gurii tale
Și-n liniște ascult același cânt.

E-un cântec ce-mi trezește-n minte ,
Acele clipe ce-au trecut fără să știm
Când o vioară singură în noapte ,
Cu-arcușul ei ne-a încântat sublim.

Noi fericiți priveam doar licuricii ,
Când ale lor sclipiri păreau scântei
Și fermecați de strălucirea lunii ,
Îmbrățișați…trăiam magia dragostei !

Și-n suflete simțeam parfumul fericirii
În ochii vedeam culori de curcubeu,
Simțeam în inimi flacără iubirii
Ce a aprins în noi prima scânteie.

——————————-

Maria HOTEA

18 noiembrie, 2018

Inima în piept îmi cântă precum o vioară,
Dar cântul ei e un plânset ce mă înfioară
Că-mi ninge peste gânduri cu dalbe flori,
Când visele dispar în revărsat de zori.

Lacrimi fierbinți stau ascunse sub gene,
Din dor se preling încet pe obraji alene
Le mângâie lin însă o rază caldă de soare,
Ce îndrăzneață din perdeaua de nori apare.

Trezită din vise zăresc în depărtare seninul,
Ce-mi alungă din suflet tristețea și chinul
Privesc bobițe de rouă ce-n soare lucesc,
Iar gându-mi șoptește în taină să iubesc.

Un cântec sublim inima prinde să-l cânte,
Cu zâmbetul pe buze clipele-mi sunt fericite
Misterul ce-l credeam ascuns îl dezleg,
Iubirea din Cuvântul Divin învăț s-o înțeleg!

13/11/2018