Maria HOTEA: Poesis

Cuprinsă sunt iarăși de-un dor

 

Se Îmbracă cerul în strai senin de vis
Iar zori de zi luminii poarta i-au deschis,
E clipă când ușor se sting astrele-n cer
Şi ceața densă încet se risipește în eter.

Îmi învesmântă trupul soarele în raze aurii
Iar roua picură în linişte mărgele sidefii ,
Trezind din somn adânc pe rând suave flori
Ce-mi dăruiesc în inima plăpândă adânci fiori.

Furată fiind de frumuseţe şi parfumul lor
Mă răscoleşte-n suflet iarăşi tainic dor ,
Privesc la cerul ce-i senin cu multă nostalgie
În zborul lin zăresc o minunată ciocârlie.

Pentru o clipă desprinsă dintr-un vis,
Văd porţi deschise larg spre paradis.
Simt doru-n suflet cum mă îndeamnă
Să gust din fericirea ce-i vicleană.

Mă amăgesc şi beau din cupa cu nectar
Ce-mi pare dulce însă-i plină cu amar,
Iar visul meu fără să ştiu uşor se frânge
Doar inima din piept printre suspine plânge.

 

Îmi eşti dulce poveste

Îmi eşti dulce poveste
Când liniştea-mi găsesc,
Iar caldă-ţi îmbrăţişare
E tot ce îmi doresc!

Simt ale tale braţe
Cum zilnic mă ocrotesc,
Din vise nasc speranţe
Ce ţi le dăruiesc.

Tăcerea îmi e sfântă
Căci fără de cuvinte,
Iubirea în noi cuvânta
Şi- n inimi nu ne minte
.
În trup trezeşti dorinţă
De dragul tău cuprinsă,
Te simt cu-ntreaga fiinţă
De al tău dor atinsă.

Îmi tremură sub gene
Doar lacrimi din iubire,
Când palmele-ţi alene
Îmi dau o mângâiere.

În caldă-ţi îmbrăţişare
Mă înfăşori în şoapte ,
ŞI- n clipă de visare
Adorm cu tine -n noapte!

 

Cum trece vremea

Pustie-i noaptea și-i târziu
Și totuși încă versuri scriu ,
Mi-e sufletul însingurat
Căci visele s-au spulberat .

Ascunsă-i Luna după un nor
Doar stelele sclipesc ușor,
Singurătatea e apăsătoare
Iar sufletul nu are alinare .

Eu de tristețe sunt învinsă
Dar inima nu e convinsă,
Refuză însă să asculte
Că dorurile sunt prea multe!

Mă cert cu ea, încerc să-i spun
Zadarnic sentimentele le-adun,
Și dragostea trecută-i ca un fum,
Când rătăcite sunt de-acum.

Doar liniștită-aș vrea să fiu
Să nu-mi simt sufletul pustiu,
Din gând alung acele clipe
Dar altele in loc se înfiripă.

Căci am iubit dar n-am păreri de rău
Și am ales să merg pe drumul meu,
Când neîncrederea în noi a încolțit
Și eu și tu uitat-am ce-am iubit!
…………………..
Cum trece vremea,e prea târziu
Ne-am rătăcit cărările, iubite știu !

——————————-

Maria HOTEA

21 noiembrie, 2018

 

Lasă un răspuns