Gândul mi-e mereu pribeag prin clipele ce-au trecut,
Mari prăpăstii se-adâncesc răsfoind ce-am petrecut
Doru-n suflet încet se aprinde și mă mistuie ușor,
Speranțe de mult pierdute în priviri le simt cum dor.

Împrumut aș cere sorții să-mi dea liniștea pierdută,
Însă gândul nu-mi dă pace și-n trecut iarăși se uită
Ierni geroase îmi bat la poartă cu trăiri mă amăgesc,
Simt fiorii reci ce-n trup fără de mila îmi răscolesc.

Multe doruri dispărute ce prin vise-s destrămate,
Primăveri le tot preschimbă timpu-n amintiri uitate
Ochii-mi plânși caută-n zare doar o rază de lumină,
Însă nemilos destinu-mi poartă pașii fără odihnă.

Prin al vieții labirint mă petrec ca frunza-n vânt,
Fără vrere timpul schimbă înțelesul din cuvânt
Gândul geme-n șoapte mute și tristețea mă domină,
Pe umeri mă apasă greul… bătrâneții- îi pun vină!

——————————-

Maria HOTEA

22 mai 2019

Când albe flori se scutură în adieri de vânt
Văd păsări ce se înalță în zbor cu al lor cânt,
Lucesc în iarbă crudă boabe argintii de rouă
Pe când natura iar se îmbracă-n haină nouă.

Un început cu dor aș vrea din nou să îl ascund
În sufletul însingurat cu dragoste să îl cuprind,
Să-mi plouă cu iubire peste calde lacrimi
Să uit de amintiri trecute și de amare patimi.

Și-n adieri de vânt să ascult o dulce simfonie
Pe care inima întristată o înțelege și mi-o știe,
În visul de-altădată cu dor aprig să mă petrec
Să las uitării clipele ce-n grabă vin și trec.

În câmp de maci să mă încânte o firavă floare
Să simt a ei mireasmă ce mereu e îmbătătoare,
Și fluturii iubirii în inimă să-i simt cum mă înfioară
Ca în clipa când m-am îndrăgostit întâia oară!

În clipele fugare nostalgic iarăși să zâmbesc
Simțind pe-al vieții drum mereu numai tumult,
Când zori dimineților revin zenitul să-l privesc
Chemarea dulce a iubirii dorind să o ascult.

——————————-

Maria HOTEA

9 mai 2019

Pe cerul de azur privirea mi-o îndrept,
De amară tristețe în lacrimi mă înec
Spre înălțimi o rugăciune mi-o îndrept,
Peste clipa ce doare vreau iar să trec.

Cu suferințe simt cum viața mă încearcă,
Scriu cu penița sufletului pe bolțile albastre
Mă închin Divinului liniștea să îmi dăruiască,
Mângâiere să simt în blânde raze de soare.

Pe tâmplele îngândurate de grea încercare,
Speranța o picătură de liniște iar să-mi dea
Din patimi ce-mi plouă să simt doar alinare
Și-n azurul tăcerii lumina binefacerii să stea!

——————————-

Maria HOTEA

7 mai 2019

Ascund în lacrimă curgând
Durerea Suferinței Tale,
Prin timpul ce se scurge
spre Supremă Zi a Învierii
Iar cu credință eu mă plec
și Te Măresc în Osanale,
Iubirea Ce Ți-o port în suflet
stă-n liniștea Înnoirii !

Să-mi fie clipa doar Lumina Sfântă
în Iubire și Credință,
Drumul ales să îmi aducă
liniștea și pace sufletească
Cuvântul Tău Rostit
în cele patru zări să fie năzuință,
Ce-n liniște s-a schimbat
în Binecuvântarea Ta Cerească!

——————————-

Maria HOTEA

22 aprilie 2019

Imagine internet

Din cioburi din iubire, pe care le-am visat
În fiecare clipă am pus durerea mea,
Îmi ești lumina în care m-am scăldat
Și simt că fără tine aș pierde dragostea.

Îmi pare că te știu iubite de o veșnicie
Te port cu mine, tu ești în tot și-n toate,
Nedespărțiți acum așa a fost să fie
Dragostea ne-a unit pentru eternitate.

Din roua de pe flori în zilele senine
Voi aduna doar zâmbet și lacrimi din iubire,
Ți le voi dărui știind că-ți este bine
Spre-aducere-aminte, trecând în nemurire.

Cu dor în suflet din calda primăvară,
Voi aduna petale din ramuri înflorite,
Și-ți voi așterne-n cale la fel că întâia oară
Covor de iarbă verde, din dragoste fierbinte.

——————————-

Maria HOTEA

17 aprilie 2019

iubirea este veșnic înțeleaptă,
Ea calea dorului îți arată
Un singur semn el doar așteaptă
Şi- l simți în murmurul din șoaptă.

Căci dorul este pur, nevinovat ,
Ce-i cuibărit în sufletul curat
Este balsam dar și durere,
Ce inimilor îndrăgostite dă putere !

Când sufletul dorul îl simte,
Dulceața lui nu poate să o uite
El nu apare oriunde și oricum,
Fiindcă- și croiește unicul său drum.

Dorul este o lacrimă fierbinte,
Ce- n ochi o vezi și nu te minte
Aduce în suflet blând doar alinare,
Prin mângâiere și candoare .

În el ascunde al dragostei mister,
Ce nu se pierde în eter
În drumeții cu gândul călător ,
Te înalță dându-ți aripi pentru zbor.

Îl vei simții – n adâncul sufletului tău,
În șoaptele fără păreri de rău
Căci el e – n viaţă doar iubirea,
Din clipele când simți ce-i fericirea!

——————————-

Maria HOTEA

13 aprilie 2019

Îmi pare că sunt vise ce se pierd
Și-n locul lor iar timpul naște vise…
Că ce mi s-a întâmplat este absurd,
Eu nu mai cred în vorbe false.

Chiar primăvara se petrece,
Să o opresc nu pot oricât aș vrea
Când clipa vine, repede ea trece,
Iar eu mă trec la fel cu ea.

În suflet doar dorințele păstrez,
Speranța-n minte îmi șoptește:
-Viața pentru tine e eternul Crez,
Din El Iubirea, dorințe împlinește!

——————————-

Maria HOTEA

8 aprilie 2019

Să simți cum inima in piept pulsează cu putere
O mâna doar să îți pui în dreptul ei s-o înțelegi,
Cu sufletul deschis și dornic să îi faci vrerea
Știind că-n viață iubirea numai tu poți s-o alegi.

S-o scrii cu degetele in nisip pe un țărm de mare
Când albatroșii în stoluri țipă-n zborul lor,
Să-ți spele glezna un val într-un apus de soare,
Nedumerit să mă aștepți din al chemării dor.

Să-ți izvorăsc în ochi luciri prin vers de poezie
Când luna argintie magic se oglindește-n mare,
Iubirea mea dorințe și fiori în trup să-ți reînvie
Tu să mă chemi simțind cum dorul-n suflet doare.

——————————-

Maria HOTEA

3 aprilie 2019

În liniște privesc pe cerul de azur
cum încet se risipesc iar norii
Și-un zâmbet pe buze-l simt
ce fața de fericire-mi luminează
Primii ghiocei gingași de sub omăt
în primăvară sunt mesagerii,
Când blândul soare călător pe boltă
trimite cu căldură prima rază.

E primăvară și-n suflet este bucurie
și inima îmi bate cu putere,
Prin tril de păsări am doar sentimentul
că-n straiul ei iubirea mă înveșmântă
Pe buze port cu nostalgie amintirea
atingerii din caldă sărutare
Și-n ochii limpezi port sclipiri
când totul-n jurul meu mă încântă.

Dacă-aș putea aș șterge lacrima iubirii
Și pentru o clipă doar să îi povestesc,
Durere ce o simt în zori de zi zefirii
Când rând pe rând petalele îi părăsesc.

Cu patimă și dor aprins din al meu suflet
I-aș dărui sărutul dulce acelui ultim val
Și poate marea s-ar opri din al ei vuiet
Când pașii mei pășesc în liniște la mal.

Eterne clipele sublime aș dori să-mi fie
Iar marea liniștită cu sclipirea -i de safir,
În amintiri să îmi rămână pururi vie
Precum mireasma ce-o emană un zefir!

Doar o clipă mai vreau să-mi rămâi iubite,
Să simțim amândoi îmbrățișarea fierbinte
Pe aripi de dor sub raze aurii de soare,
Să ne bucurăm de parfumul din floare.

Sub pleoape se zbat lacrimi din iubire,
Privește-mă în ochi cu aceeași uimire
Și lasă-mă să simt că-ți sunt femeia dorită,
Ce-ți face mereu în clipe dorința împlinită.

Atinge-mă tandru precum adie lin zefirul
Și-n șoapte să privim amândoi răsăritul
Prin perdele de norii razele aurii să răzbată,
Cu patos să-mi dai sărutul încă o dată.

Rămâi nu pleca iubite când inima îți cere,
Ascultă cum bate în piept din drag cu putere
Iubirea în suflet să-ți trezească doar speranțe,
Iar glasul meu cald de-l asculți să te înalte!

Aprins în inima e numai focul
Când flacăra iubirii începe jocul,
Dorințe-n suflet îmi roiesc
Şi doar visând eu le-găsesc.

Căci multe doruri inima mea are
Pe rând se pierd în lumea mare,
Încrezătoare…mi-amintesc adeseori
Că-n suflet pot avea comori.

La fiecare lucru îi dau un nume
Numai iubirea-i cu renume,
De o-întâlnesc nu-i prea târziu
Destinul… nici eu nu îl știu.

Există-n cartea vieții legi nescrise
Dar căile îmi sunt deschise,
Eu pot alege ce-mi doresc
Am învățat cu demnitate să trăiesc…

——————————-

Maria HOTEA

19 martie 2019