De ce când gândul mi-e la tine,
Târziu în noapte nu am somn?
Şi- n zori când dimineaţa vine
Aş vrea să- mi fii al sufletului domn !

Cu roua dimineţii să te spăl pe faţă,
Să- ţi umplu ochii de senin
Să mă doreşti să-ţi fiu pe viaţă,
Balsam în clipele ce trec şi vin.

De ce din dor simt ochii plini de lacrimi,
Când poţi cu un sărut durerea să-mi alungi?
Îmbrăţişaţi să ne lăsăm cuprinşi de patimi,
Cu a ta iubire dorinţele-mi tu să le stingi !

De ce din dor se înfiripă-n clipe vise,
Ce doar cu dor de tine ele se împlinesc?
În adieri de vânt simt braţele-ţi întinse
Şi- n blanda-ţi mângâiere ştiu cât te iubesc !

De ce doar tu cu al tău zâmbet
Dorul din suflet poţi să mi-l învingi?
Când paşii – n căutări mi- i pierd în umblet
Aud în şoapte tăinuite că mă strigi !

În clipe când cuprinsă fiind de dor
Te-aştept să-mi vii cu-atâta nerăbdare,
De ce senin e cerul fără nici un nor
Când te zăresc iubitul meu în depărtare?

Izvor de apă cristalină tu îmi eşti
Ce- mi umpli sufletul de bucurie ,
Cu- a ta iubire setea poţi să-mi potoleşti
Iar clipa lângă tine îmi pare o veşnicie .

Am înţeles iubite căci doar dorul
Îl simt în inimi cei ce se iubesc,
Lăsând ca liber gândul să-şi ia zborul
Prin dor simţind ce mult se îndrăgesc!

——————————-

Maria HOTEA

11 august, 2018

Căci ce sunt eu în asta lume fără de sfârşit?
O umbră trecătoare ce-n timp m-am răvăşit
Putere n-am să pot în braţe să cuprind,
Tot cerul înstelat ce doar privindu-l îl ating.

Să pot în braţe să cuprind pământul ,
Ce îl ating în vise doar cu gândul
Căci viața mea știu că este-o himeră
Prin ea trecând doar sufletu-mi mai speră.

Eternă însă-n univers e și va fi iubirea,
În timp ea cunoscându-şi care-i e menirea
Doar sufletul ce trupul pământesc îl părăseşte,
În căutarea liniştii neâncetat călătoreşte!

Mai simt şi-acum sărutul atât de arzător,
Dar nu mai pot să spun că-mi lasă-n suflet dor
Mă întreb cum de-ai putut să intri-n viața mea,
Cum de-am făcut greșeala să te primesc în ea?

Greşelile trecute nu pot să le îndrept ,
Destinul fiind cu mine atâta de nedrept
De-ar fi să spăl cu lacrimi iubirea pentru tine,
Pot să o fac acum ştiind că-mi este bine .

Nu vreau să te regret căci totul e cenuşă ,
Eu am închis demult a sufletului ușă
Păstrez încă în minte amarele cuvinte,
Căci gura ta zâmbind ştiam doar că mă minte!

Am învăţat însă să zbor la fel ca şi un vultur ,
Iar clipele trecute din aripi să le scutur
Cu ochii minţii ageri în zare să privesc,
În suflet să păstrez tot ce e omenesc .

Să mă înalt spre cer la fel ca şi un pom,
Să preţuiesc cuvântul , ce înseamnă să fii Om
Să mă încred în fapte dar nu şi-n vorbe-n vânt,
Ce sunt ca nişte frunze căzute pe pământ !

Când toamna nemiloasă îşi cerne-n taină bruma,
Ștergând al verii farmec nemaigăsindu-i urma
Iubirea poată-n ea doar sentimente alese,
Dar care cu răbdare de suflet sunt culese!

Chiar dacă adevăru-n viaţă mă doare uneori ,
În suflet simt iubirea ce-mi dăruie puteri
Am să iubesc din nou cu patimă şi dor ,
Stand însă la distanţă de rănile ce dor!

——————————-

Maria HOTEA

5 august, 2018

Și-n nopțile senine, luna cu raze argintii,
Ne îndeamnă la visare iar stele sidefii
Ne amăgesc și gândul prin clipe călător,
Dezleagă amintiri din dragoste și dor.

Priviri îngândurate se pierd în depărtări,
Misterele iubirii sunt semne de întrebări
Îndeamnă ne-nțelesuri ce nu au dezlegare,
Răspunsuri să ni-l dăm pe rând la fiecare!

Trăirile din clipe ce uneori nu-s spuse,
Ascunse sunt cu grijă în suflete închise
Sunt semne delicate păstrate din iubire,
Iar gândul le pătrunde adesea cu uimire.

Doar taină iubirii o dezlegăm din vise,
Sub razele de luna ele-s dorințe-aprinse
Zâmbind le exprimăm în șoapte și-n priviri,
Simțindu-le tandrețea prin magice trăiri!

——————————-

Maria HOTEA

4 august, 2018

Mă întreb de ce lumea nu simte ce simt eu,
De ce răutatea şi invidia alungă frumosul mereu?
Lumina şi bunătatea le-aş împărţi să pot tuturor
Ei să- şi găsească liniştea şi mulţumirea în sufletul lor.

Adieri de vânt să aducă senin şi dragoste pe pământ
Să alung tristeţea, egoismul din fapte prin cuvânt,
Viaţa să nu fie grea căci ştiu cum e să ai parte de ea
Trăiesc şi împrejur văd lacrima ce-o naşte durerea!

Dar nu pot oricât aş dori şi cât inima mea ar oferi
Ştiu că de una singură toate acestea nu le pot opri,
Totuşi trăiesc printre suflete ce vorbesc frumos..
Deşi nu îi cunosc simt asta din glasul lor duios.

Tristeţea sau fericirea lor şi eu cu sufletul o trăiesc
Necazuri şi bucurii cu ei mereu alături le împărţesc,
E darul meu să simt câte un suflet că trăieşte fericirea
Dar melancolia mă cuprinde aducându-mi mâhnirea.

Fiindcă ştiu şi simt durere peste tot şi nedreptate
Aş vrea atât de mult să le opresc şi să fac dreptate,
Scriu versuri să alin al vostru dor şi să va mângâie
Pun sufletul meu lângă al vostru şi- le aştern în poezie!

——————————-

Maria HOTEA

2 august, 2018

Iar sufletu-mi înfiorat, se scaldă în iubire
Magia ei de nedescris, o simte-ntreaga fire,
Sărută dulce roua, flori gingașe, înmiresmate
De frumusețe, inima în piept, mai tare bate.

Din soare, raze aurii, pe fruntea-mi se așează
Căldura,cu blândețea lor iar mă îmbărbătează,
Dorințe aprinse, se revarsă în cele patru zări
Când doru-n căutări , se pierde-n depărtări.

În lan mănos, iar spicele de grâu vor da în rod
Un curcubeu multicolor, se întinde ca și-n pod,
Iar flori de maci, sensibili, se tânguiesc ușor
Când soarele se-ascunde, în umbră unui nor.

E-o liniște deplină, doar fluturii zglobii în zbor
Se prind în joacă lor, dansând un vals amețitor,
Privirea-n timp se pierde, iar gândul împletește
Din clipele trăite-n sublim,feerica-mi poveste!

——————————-

Maria HOTEA

31 iulie, 2018

Priveşte florile ce îţi zâmbesc
Când zi de zi pe lângă ele treci ,
Nepăsătoare nu vezi cum înfloresc
Ar vrea cu ele o clipă să petreci!

Parfumul lor dulceag şi îmbătător
Ţi- l dăruiește vântu- n adieri,
Şi- n zori iar soarele strălucitor
Căldură lui o vei simți ușor…

În asfințit când inserarea coboară
Vei admira pe cer steluțe lucitoare,
Cu străluciri vor lumina în noapte
Vei adormi în legănat de șoapte!

——————————-

Maria HOTEA

30 iulie, 2018

Noi ne-am privit în ochi, zâmbindu-ne cu drag
Ne- am prins uşor de mâna, trecând al Iubirii prag,
Iar zilele-au trecut, încet pe nesimţite
Îmi eşti la fel de drag şi te păstrez în minte.

Şi fiecare clipă ce trece lângă tine
Mă face să-nţeleg misterul din iubire,
E-o taină ce o simt, o port mereu cu mine
Privindu- te în ochi, plutesc de fericire.

De aş putea aş vrea să fii mereu cu mine
Necazuri, bucurii să la împart cu tine,
Căci te iubesc nespus şi-n braţe când mă ţii
Alungi orice tristeţe, mi-aduci doar bucurii.

——————————-

Maria HOTEA

26 iulie, 2018