Maria HOTEA: Poesis

E timpul trecător

 

E timpul trecător precum mi- e gândul ,
Cu el se duc fără să simt anii-mi pe rând
Îmi spală sufletul cum valul erodează malul ,
Păstrând în el doar amintirile curgând!

 

Căci ce sunt eu în asta lume fără de sfârşit?
O umbră trecătoare ce-n timp m-am răvăşit
Putere n-am să pot în braţe să cuprind,
Tot cerul înstelat ce doar privindu-l îl ating.

 

Să pot în braţe să cuprind pământul ,
Ce îl ating în vise doar cu gândul
Căci viața mea știu că este-o himeră
Prin ea trecând doar sufletu-mi mai speră.

 

Eternă însă-n univers e și va fi iubirea,
În timp ea cunoscându-şi care-i e menirea
Doar sufletul ce trupul pământesc îl părăseşte,
În căutarea liniştii neâncetat călătoreşte!

 

Am să iubesc

 

Cuvinte minunate mereu mi le-ai rostit,
Privirea-ţi arzătoare încerc acum s-o uit
Din tot ce-a fost iubire ce oare a rămas ?
Prin amintiri cu gândul fac totuşi un popas !…

 

Mai simt şi-acum sărutul atât de arzător,
Dar nu mai pot să spun că-mi lasă-n suflet dor
Mă întreb cum de-ai putut să intri-n viața mea,
Cum de-am făcut greșeala să te primesc în ea?

 

Greşelile trecute nu pot să le îndrept ,
Destinul fiind cu mine atâta de nedrept
De-ar fi să spăl cu lacrimi iubirea pentru tine,
Pot să o fac acum ştiind că-mi este bine .

 

Nu vreau să te regret căci totul e cenuşă ,
Eu am închis demult a sufletului ușă
Păstrez încă în minte amarele cuvinte,
Căci gura ta zâmbind ştiam doar că mă minte!

 

Am învăţat însă să zbor la fel ca şi un vultur ,
Iar clipele trecute din aripi să le scutur
Cu ochii minţii ageri în zare să privesc,
În suflet să păstrez tot ce e omenesc .

 

Să mă înalt spre cer la fel ca şi un pom,
Să preţuiesc cuvântul , ce înseamnă să fii Om
Să mă încred în fapte dar nu şi-n vorbe-n vânt,
Ce sunt ca nişte frunze căzute pe pământ !

 

Când toamna nemiloasă îşi cerne-n taină bruma,
Ștergând al verii farmec nemaigăsindu-i urma
Iubirea poată-n ea doar sentimente alese,
Dar care cu răbdare de suflet sunt culese!

 

Chiar dacă adevăru-n viaţă mă doare uneori ,
În suflet simt iubirea ce-mi dăruie puteri
Am să iubesc din nou cu patimă şi dor ,
Stand însă la distanţă de rănile ce dor!

——————————-

Maria HOTEA

5 august, 2018

 

Lasă un răspuns