Lavinia Elena NICULICEA: Geometrie sacră (poeme)

 

Toamnă amnezică

 

toamna amnezică
și-a uitat culorile în venele mele
ipotecând verdele zilei de mâine

 

șuvoaie de melancolie au țâșnit
dintr-un robinet lăsat intenționat deschis
invadându-mi spațiul inimii

 

frunzele brumate au început să-mi cutreiere ființa
lăsându-mi urmele unui zbor neînțeles

 

ca o pasăre mă înalț și cobor scările anotimpurilor
într-un montagne russe
împins de doruri dependente de adrenalină

 

încă un gând se desprinde de mine
renunțare dulce-amară
precum un cer rostogolit de sus în jos
frângându-și albastrul în reflexii ruginii

 

 

Cerul importă îngeri

 

cerul importă îngeri cu aripi strivite
părinţii cer extinctoare să-şi stingă durerea
prin nopțile făcute scrum

 

lacrimi incandescente biciuie
umbrele orașului
spălându-le obrazul plin de cicatrici

 

atomii binelui se dezintegrează
o gravitație artificială îi ține laolaltă
moartea nu dă preaviz
ci doar un anunț la mica publicitate
pentru o garsonieră în care să odihnească
trupurile jertfite pe altarul ei

 

știrile de ultimă oră anunță că primăverile
încă sunt în saloanele de aşteptare
noi devenim consumatori înrăiți
de fake (breaking) news
să putem supraviețui

 

un cântec rock gravitează în jurul pământului
ar fi putut deveni hit
dacă am fi învățat cum să nu murim

 

 

Între viață și moarte

 

Dă, Doamne, să mai ningă-n gând,
Să-mbrac în alb emoții brumării,
Florile cerului din vise curgând,
Să mă poarte pe aripa întâmplării.

 

Să fiu un sculptor ce lovește într-un nor,
Ninsoarea s-o zidesc în sfinte poeme,
Iar când va înflori ultimul ger…
Stelele să hiberneze-n mine o vreme.

 

Clipele cu gust de colind și zăpadă,
Să-mi pună un dor pe buzele sloi,
Buclele luminii șuvoi să cadă
pe umerii-mi obosiți de umbre și ploi.

 

Să chem c-un vis minunile-n floare,
Să emigrez în anotimpul făr’ de nevoi.
Ce dacă lumea îmi va impozita soarele?
Într-o ninsoare abstractă l-am ferit de noroi.

 

Să fiu iar copil ce se roagă și colindă
Calea Lactee înzăpezită de vrajbă.
Timpul filantrop să-mi împartă o secundă
Privirea mamei ce-mi mai spune o vorbă

 

Și să-nchidă tăceri în clepsidra celestă.
Între viață și moarte, copilăria există!

 

 

Emoții la superofertă

 

știe cineva de unde pot cumpăra raze

din material de calitate,

să nu se decolorize în zilele ploioase?

Continue reading „Lavinia Elena NICULICEA: Geometrie sacră (poeme)”