Laura OPARIUC: Vino, suflete, prin ram!

VINO, SUFLETE, PRIN RAM!

 

Mâna ta dreaptă,
mâna mea stângă
într-un dans fluid se-ntâlnesc,
deasupra crengilor din nou
se-așează blând, se-opresc,
în noaptea de-april…
Vino, suflete, prin ram!
Fluvii străvechi se adună în cale,
la ora cu flăcări albastre, năucitoare.
Coboară zeii o clipă, mai știi?
Nu e un joc.
E ora nașterii floare cu floare,
când credințe moarte
renasc din uitare,
când nimeni și nimic nu mai moare.
Să deschidem flori pe ramuri!
Să eliberăm adierile-n lanuri!
Îți mai aduci aminte
când trăiam printre zei
și vedeam nevăzutul din cuvânt?
Azi noi suntem ei,
noi am coborât pe pământ…

—————————-

Laura OPARIUC

Aprilie 2019

 

(din volumul ,, Neliniști în albastru” ; sursa foto, Internet)

Laura OPARIUC: Paradis în așteptare

PARADIS ÎN AȘTEPTARE

 

Prin patru părți de paradis
se schimbă iarăși garda,
dansează norii prin cireși,
lumina nouă-nvinge hoarda.
Se-așteaptă ploaia blândă
prin pânze de păianjen,
se mișcă viața pe sub scoarță.
E liniște de vânător ce-așteaptă …
Nimic nu-i trist căci verdele surâde
prin falduri mari de soare,
se îmblânzește cerul ca un mânz,
din pietre zboară liberi fluturi albi
spre sfinții de lumină din altare,
roiuri sublime, vâltoare de petale,
prin paradisul nou în așteptare…

—————————-

Laura OPARIUC

Martie 2019

(sursa foto, Internet)

Laura OPARIUC: Doar eu

DOAR EU

 

În camera goală,
doar eu
și mirosul de fum
de țigară…
Plec spre nicăieri,
nu mai sunt cel de ieri…
Plec din orașul de umbre
căci e soare prin frunze,
în aer zbor de cocori,
pete prin ceață,
prin soarele rece
ieșit în stradă
de dimineață…
Plec puțin să renasc
prin aerul nou, saharian,
prin timpul cel nou,
pe căi de nomazi
fără pietre pe suflet,
în zarea lui azi…

—————————-

Laura OPARIUC

Martie 2019

 

Laura OPARIUC: Tu ești mereu frumoasă

TU EȘTI MEREU FRUMOASĂ …

 

Tu ești mereu frumoasă,
când singură umbli prin pulberea lumii
fără scut și armuri de petale,
rebelă, aluneci cu roua prin gânduri,
cu viața mereu în formă de inimă
te legeni cu timpul, iubire să-i dai…
Tu zbori peste visuri cu straie de zori,
cu raze pe chip aduse din rai,
aduci daruri, măriri pentru lume,
tu, frumoasă femeie fără nume,
ai coborât din înalt hotar cu hotar,
ai adus iubirea și copiii pe lume,
tu ești frumoasă mereu, nobil dar…
Nici cântec, nici vers, nici culoare
nu spun misteru-ți din Dumnezeu,
căci tu ești lună, ești și soare,
tu, femeie-lumină, frumoasă mereu…

–––––––––-

Laura OPARIUC

Martie 2019