In sufletul poetei Mihaela CD, unii cititori intră desculți, pășesc tăcut și își țin respirația. Aceștia sunt cititorii care… din timiditate și din prea mult respect, nu ating ci doar privesc ”văpăile de simțiri” ale poetei.
Alți cititori își iau aripi și zboară tiptil, în vârf de aripă, din teama de-a nu strivi corola de amintiri a poetei.
Mai există și cititorii care au ales să fie față în față cu ei înșiși pentru că, este fascinant să te uiți în sufletul unui poet, ca într-o oglindă și…să te recunoști.
Mihaela CD își lasă poarta sufletului deschisă mereu. Când îi vom trece pragul, vom aprinde în noi ”cărbuni de jăratic” și vom degusta ”credințe, rugi, dorințe și speranțe.”
Poeta pictează iubirea și nu o face oricum, o face cu har și suflet curat.
Ați încercat vreodată să spuneți în cuvinte ce este iubirea? Greu, nu? Mihaela CD descrie iubirea cu ușurință. Cum reușește? ” Se așează sub un copac de flori pentru a-i mărturisi dorul ce-o apasă”; ”strânge firimituri de licurici”; din ”petalele ultimului sărut face un superb colier”; ”încondeiază trăirile ce-o ard și aleargă în galop pentru a le scrie”; ”plânge ce n-a fost să fie”…
Pentru a descoperi labirintul inimii Mihaelei CD, trebuie să-i pătrunzi în suflet cu ”o vioară al cărei arcuș să alunece-n alint”.
”Pictura este o poezie care se vede și nu se aude, iar poezia este o pictură care se aude și nu se vede.” – Leonardo da Vinci
Demne de laudă sunt creațiile artistului Mircea Rustiuc. Picturile acestuia sunt poezii, poeziile Mihaelei CD sunt picturi! O fascinantă întâlnire între doi artiști care prin crețiile lor reușesc să păstreze în lume… sentimentul de uimire, oferind materialul necesar pentru a face visele vizibile!
“Măsura iubirii este să iubești fără măsură „- SANT’AGOSTINO
Mihaela CD iubește fără măsură: ”își pune inima în palma iubitului și-l lasă să plece cu ea”; ”întreține firul bucuriei țesut de mama și bunica ei iar la acel fir a cusut o fiică”; ”în pomul vieții pune diamante”; ”din scoiclile tandrelor desfătări îi face salbă…verii aburinde”…
Cuvântul „nostalgie” provine din greaca veche. În greacă, nóstos înseamnă întoarcere iar Álgos înseamnă suferință. Nostalgia este, prin urmare, suferința cauzată de dorința de a reveni.
Mihaela CD are nostalgie pentru timpul petrecut pe plaja aurie, acolo unde ”din pietricele i-a fost desenată iubirea”; îi este dor ”să se plimbe prin ploi și să culeagă cireșele iubirii”;”revede auritele holde cochete”, ”îi este drag să își aducă aminte de toridele veri cu ploaia de mătase”…
În”Focul din noi” a versului șoptire este intensă. Fiecare poezie ”emoții-nflăcărate-n ea exprimă și-mparte sentimente un miliard!”
”Trecutul este ca o lumânare așezată la o distanță inadecvată: prea aproape ca să te facă liniștit, prea departe pentru a te mângâia.”-Amy Bloom
Mihaela Cd cum se liniștește? De unde găsește forța de a-și controla focul interior, de a-i întreține flacăra?
Cum își înnobilează simțirea?
Face ”sculpturi din iz de amor ars”; ”brodează prin măgăloase cusături/Tânărul duet de o eleganță răpitoare”;
”își mărturisește iubirea pe floral altar”; ”simte vibrația de suflete pereche”; ”valsează în doi prin gânduri călătoare”; ”scrie iubirii o scrisoare/ Parfumată cu nuanțe verzulii de extaz”…
Mulți dintre dragii Mihaelei CD și-au schimbat domiciliul, mulți dintre aceștia locuiesc într-o altă dimensiune, într-un alt timp…, însă poeta reușește să le transmită mesaje, curier fiindu-i inima, sufletul…
Tatălui îi transmite: ”Fără tine nu-i râs, nici bucurie/Ne mințim că ne-am vindecat/ Plânge-n cui pălăria-ți fumurie/Și-n inimă strigă dorul ferecat.”/
Poeta ”pe cerul veșnic al tatălui, pictează un nor pufos de dor și de iubire. ”Ascultă vocea tatălui pe-a sufletului patefon și-ncearcă să intersecteze razele sale pline de bunătate.”
Multe dintre poeziile din această carte sunt poezii care reflectă dragostea și respectul Mihaelei CD pentru cele două mame ale sale: mama biologică-ființa care i-a dat viață și mama de suflet- ființa care i-a dat viață soțului ei.
”Focul din noi”este dedicată cu infinită dragoste, măicuței sale iubite, mamei sale biologice care este încă în viață și fără de care, după spusele poetei, aceasta nu ar fi fost nimic.
Chipul blând al mamei de suflet a poetei, stă într-o ramă. Pentru Mihaela CD fotografia mamei soțului ei… a devenit o icoană, o imagine sacră care-i umple sufletul cu arome de smirnă și tămâie.
Mihaela CD are o mamă-înger și un înger-mamă, două mame care i-au croit aripi și apoi, au învățat-o zborul! ”Focul din noi” este un fâlfâit de iubire, atașament, dulceață, atenție, instinct, strălucire, forță, fragilitate, frică, sincronizare, zâmbet…
Continue reading „Lăcrimioara IVA: Arta de-a pune diamante în pomul vieții”
Deși am retezat
Tandrețe
