În gânduri mă ascund să fug de dor,
Iar ora risipită prea mă doare,
Aș vrea să cred că încă-ți sunt fior,
Dar sufletul îl pot minți eu oare?

Privirea-i rătăcită de clipa de lumină,
Ai vrea ca altădată iubirii să te-nchini,
Și dintr-o dată suntem doi străini,
Dar lașă inima se-apleacă-n tină.

Prin nopți prea reci ne vom dori iertări,
Dar timpu-n așteptare a albit,
Din calde-mbrățișări rămân doar înserări,
Vom ști și tu și eu cât am greșit!

—————————-

Gia STANCULET

28 mai 2019

Înserare, clipe goale și iluzii parcă-s fum,
Mă cuprinde întristarea, când te pierzi în efemer,
Peste pleoape-mi cade toamna, pustiind același drum,
În orgolii-mi arzi copacii, cu priviri de temnicer.

Ochi de năluciri pe fugă și de păsări cu alt glas,
Secundarul de pe ceas îmi destramă-n spini minute,
Prin tranșeele de gând te ascunzi încă un pas,
Lași tristeți cu iz de moarte, prin imperii de redute.

Îmi apasă chipul tău ce-mi alunecă din umbre,
Mă împotrivesc de beznă, gust prea păgubit de sare,
Ai zidit în noi tăcere, împletind doar zile sumbre,
Anonim închizi iubirea în morminte de uitare.

—————————-

Gia STANCULET

23 mai 2019

Plăsmuiri de ignoranți, cad pe frunți ce mai gândesc,
Făurindu-ne din drame, vieți ce-s scoase la negoț
Și ne dau cu mâna dreaptă, dar cu stânga ne lovesc,
Riduri se-adâncesc pe buze, din promisiuni de hoț.

Ne vând traista de pe băt, în minciuni de visuri nude,
Cu iluzii prinse-n salbe, hoți de cai ce hohotesc,
Prin pădurile străbune, tropotind pe frunze ude,
Plânsu-n patru zări se-aude, inocenți când pângăresc.

Ochi de diavoli și de beznă doar cu vorbe ne-amăgesc…
N-or putea nicicând să fiarbă, puritatea din tristeți.
Muguri în lumina oarbă ce-n morminte se tocmesc,
Orologii adormite, se trezesc de injusteți!

Neputința încă naște răzvrătiți ce-n voluptate,
Pulsul lor mai tare bate, stricând tihna zeilor,
Dezrobindu-se de soartă, doar nebunii cer dreptate…
Peste colțul alb de cer, cât de-amari sunt ochii lor!

—————————-

Gia STANCULET

20 mai 2019

Indecentă-n iubire mai cred,
Din inimă-ți las… pergament,
Chibzuiesc că mirarea ți-aș vrea,
Dar absurd îmi aduci argument.

Din nimic tu amurg inventezi
Flăcări din umbre pe geam,
Încă pot să mai zbor, încă plâng,
Clandestin încă-mi spui că te am!

Porti in suflet lumini de-opal,
Cu sare pe umeri m-aștepți,
Stingher și absent parcă treci
De noi mai departe te-ndrepți.

Dar marea mă trezește amar…
Șoptește cu verde din ochii tăi,
Stingheră dintr-un ieri, retrăiesc,
Amăgiri ce-ai lăsat din străinele căi.

Uitarea prea hoinară îmi pare,
Trec cuvinte ce atunci au durut,
Secundele mai aleargă frenetic…
În axul de ceas s-au pierdut.

Ca frunzele toamna în crâng,
Iubiri încă mor, fără glas…
Amintirile lor mai trăiesc,
Pe nisipul pustiu ce-a rămas.

—————————-

Gia STANCULET

11 mai 2019

cu sufletul pasăre ca surâs de copil,
din leagăn de stele pe al nopții profil,
văpăi de pe gene prin plete de vânt,
iubirea îți scriu cu albastru-n cuvânt…

taine-n zbor… sus în cer legământ,
joacă de îngeri coborând pe pământ,
razele lunii timide prin ochii mei,
alaiuri de fluturi cad pe umerii tăi…

în somnul ce liniște-adâncă îți lasă,
un cântec de dor, iubire aleasă,
roșul de jar ce visu-ți picta,
inima mea dorință-i lângă inima ta!

—————————-

Gia STANCULET

10 mai 2019

… te aștept, te aștept,
suflet scump, prin iubire
cu șoapta-ți de dor
să-mi aduci fericire!
pe buze să port
mii săruturi fierbinți,
roșul din macii
de rugăminți…
din tot ce-am trăit,
pentru ce-ar fi să vină,
rămâi, o, rămâi,
în nor de lumină!

—————————-

Gia STANCULET

8 mai 2019

Cum știi să râzi mereu, când plânsul este-n tine?
De unde ai puterea să crezi în zbor, ce-ți vine?
De ce îți place marea, ce muză te animă
Și te îndeamn-adesea să mergi către o rimă?

Aduni cu tine stele, pe toate de-ai putea,
Speranța și iubirea în tot tu le-ai vedea,
Să-ți fie-n casă veșnic, te știu, așa socoți,
Eternă visătoare, ai visuri pentru toți!

Și dacă-n calea ta cad semne de-ndoială,
Iar rânjetul te-aține pe drumul cu sfială,
Tu inimă nebună să bați chiar și mai tare,
Iubirea și iertarea să-ți fie cuib sub soare!

—————————-

Gia STANCULET

6 mai 2019

O tainică absență ca o moarte,
Adânc de nepătruns cu-a mea privire,
Din nou se-așterne, iarăși ne desparte,
Unde să te caut, dulce amăgire?

Trezite candori din a lunii năframă
Văzduhul mi-l umplu cu păsări albastre,
Copacii de flori rup lanțuri de-aramă,
În mine îngheață iernile noastre.

Orele trec adunate-n neștire,
Primăvara mă doare pe umărul stâng…
Tributul de dor las pe-a clipei rotire,
În palmă-mi tresar două flori ce se frâng.

De sunt prea mult sau prea puțin,
În pieptul meu roșul se stinge,
Când pleci, de noi, parcă străin,
Pe mine recele m-atinge.

Adorm sub mantie de flori,
În sân parfum de lăcrămioare,
Din cer-scântei, prin aspre zări,
Te-ntorci să-ți fiu iar sărbătoare.

Rămâi lumină până dimineață,
Nu vreau să știu mai mult, nicicum…
Secundă dă-mi mereu de viață,
Să nu-mi vorbești de moarte-acum!

—————————-

Gia STANCULET

2 mai 2019

Imagine internet

Mă dezmint de superstiții și de lamele de foc,
Repetându-mi amăgirea necuvintelor ce-mi ard,
Îmi conjur peste destin, răstignirea mea, în loc
De înstrăinări absurde, prefăcându-mă-n hazard.

Și astenic mă cuprinzi, îmi pui chingă peste doruri,
Ca o rugă necuprinsă, ce prin sabii a-nviat,
De-ndoieli ce au rămas, stinse-n ascuțite zboruri,
Cand zenitul meu albastru, tu… “Asura” l-ai tăiat!

Dar în mine te cuprind, gust sărat ce mă menține…
Și voi fi așa desculță, flori în salbe la picioare,
Eu, iubind prea fără tine, însă tot ce te conține…
Tu, iubind-mi pătimirea… dramelor în așteptare!

—————————-

Gia STANCULET

24 aprilie 2019

Pe drumul vieții
adunăm prea repede noroi,
Privim spre-nalt,
în suflete adesea suntem goi,
Lumina să purtăm în noi,
un gând pentru ce-i sfânt,
S-avem un crez: „Precum în Cer, așa și pe Pământ!”

Creați din lut ființe vii,
prin Creator perfecte,
Un cod de viață avem întipărit,
dar îl numim „secrete”,
Dacă ne-am ancora în sine,
putem găsi acolo-avânt,
Ca să-nțelegem rostul: „Precum în Cer, așa și pe Pământ!”

Scânteia este-n noi,
deși nu suntem zei,
Copii de Dumnezeu,
să n-avem destinul frunzei,
Luând „Calea, Adevărul, Viața” legământ,
Să fim „Precum în Cer, așa și pe Pământ!”

—————————-

Gia STANCULET

23 aprilie 2019

Imagine: internet