Căci de-aș avea în piept o inimă de piatră,
Ea prin iubirea ta s-ar modela-mblânzită,
O simt că este vie și lumea e a noastră,
Când mâna ta e caldă și-obrazul mi-l alintă.

Secundele prin timp le văd cum se dilată,
Cu brațele deschise de vii și mă cuprinzi,
În pieptul meu pătrunde tot aerul deodată,
O stea îmi dăruiești, din cer tu o desprinzi.

Devin cu tine-ntreagă, ce-mi ești o să rămână,
În inimă mereu inundă o trăire,
Un fluture cu aripi deschise în lumină…
Cum să nu scriu și eu despre iubire?

—————————-

Gia STANCULET

20 aprilie 2019

Imagine: internet

Doar strigătul aud din nostalgie,
prin norii grei și nesătui,
ce-au rupt trei ramuri cu urgie,
din prea bătrânul meu gutui.

Pe fruntea-mi se prelinge-o rază,
din Luna ce-a plecat în nori, firesc,
uitând de vară ca de-o stinsă oază,
dar macii-n mine… muribunzi trăiesc.

Pe câmp, un abur se destramă,
tabloul ce-l știam nu-l regăsesc,
e scrum rămas din a colinei coamă:
toți macii-n mine… muribunzi trăiesc

—————————-

Gia STANCULET

19 aprilie 2019

Imagine: ,,Macii” de Ștefan Luchian

În mine se adună neclipa ce-mi revine,
Din gările de ieri, prin ochii altui timp,
Te-am așteptat în lacrima ce-mi vine…
Copacul meu stingher ce n-are anotimp!

Prin gând hoinar mă ningi cu primăveri,
Răsfiri în calea mea, de săbii tremurând,
Muguri de flori pe tâmple-mi cad păreri,
Tăiș cu dinții strâmbi, de tine așteptând!

Îmi treci tăcut prin porți albite-n visuri,
Vânat de vânt, de duhuri nelumești,
Mă-nduri tristeții deschizând abisuri,
Pe chip de lut cuvântul mi-l rănești.

Când pala nopții drumu-ți îl închide,
Și vrei trecutul tot să îl privești,
Pe-obrazul tău șiroaie trec avide…
Așa grăbit, cu palma le strivești.

Altă cărare cu ardoare măsurând,
Ca Shiva inocent te-asemăn unui zeu,
Brățări de foc pe glezne-ți tremurând…
Scrutând către cenușa unui nou… mereu.

—————————-

Gia STANCULET

16 aprilie 2019

Imagine Internet

Ai cules tu vreodată
bob de soare, cald din ploi?
Mâna ta acum mirată
îți descrie visuri noi…

Ai fost rostului tău drum,
floarea ce în dans purtată
Lasă vântului parfum
din cupola-i preacurată?

Clipei goale dă-i un rost,
ramul verde dintr-o stea,
Tot ce ești și nu ți-ai fost…
ancoră-n lumina ta!

—————————-

Gia STANCULET

16 aprilie 2019

… tu nu vezi cum tihna florii
s-a deschis în curcubeu
și din truda Primăverii
peste lume-i panaceu?

… tu nu vezi cum se căiesc,
umbrele ce-au asfințit,
înspre ghețuri se unesc
când din nou au amuțit?

… crezi că toate-acestea sunt
peste mine bucurii,
când pe buze-mi paște vânt
prins în lacrimi sidefii?

… unde mersul ți-l grăbești,
greu de ploi, ce avânt
te animă să pășești
când se-așează pe Pământ…

… roua, picuri peste iarbă,
ce vedenii tu hulesti
când lumina curge salbă,
Primăverii de-i lipsești?

–––––––––-

Gia STANCULET

14 aprilie 2019