Iubiri încă mor, fără glas…
De mine ai vrea să te-apropii…
Ca valul ce marea își vrea,
Inorog ce-ai ales alt destin,
Din zări de-albatros spre o stea.
Indecentă-n iubire mai cred,
Din inimă-ți las… pergament,
Chibzuiesc că mirarea ți-aș vrea,
Dar absurd îmi aduci argument.
Din nimic tu amurg inventezi
Flăcări din umbre pe geam,
Încă pot să mai zbor, încă plâng,
Clandestin încă-mi spui că te am!
Porti in suflet lumini de-opal,
Cu sare pe umeri m-aștepți,
Stingher și absent parcă treci
De noi mai departe te-ndrepți.
Dar marea mă trezește amar…
Șoptește cu verde din ochii tăi,
Stingheră dintr-un ieri, retrăiesc,
Amăgiri ce-ai lăsat din străinele căi.
Uitarea prea hoinară îmi pare,
Trec cuvinte ce atunci au durut,
Secundele mai aleargă frenetic…
În axul de ceas s-au pierdut.
Ca frunzele toamna în crâng,
Iubiri încă mor, fără glas…
Amintirile lor mai trăiesc,
Pe nisipul pustiu ce-a rămas.
—————————-
Gia STANCULET
11 mai 2019