Prea târziu…
Te chem, te strig, dar ce pot face,
Căci glasul meu tu nu-l auzi?
Sunt murmur slab ce-adesea tace,
Ecoul stins ce nu-l pătrunzi.
În gânduri mă ascund să fug de dor,
Iar ora risipită prea mă doare,
Aș vrea să cred că încă-ți sunt fior,
Dar sufletul îl pot minți eu oare?
Privirea-i rătăcită de clipa de lumină,
Ai vrea ca altădată iubirii să te-nchini,
Și dintr-o dată suntem doi străini,
Dar lașă inima se-apleacă-n tină.
Prin nopți prea reci ne vom dori iertări,
Dar timpu-n așteptare a albit,
Din calde-mbrățișări rămân doar înserări,
Vom ști și tu și eu cât am greșit!
—————————-
Gia STANCULET
28 mai 2019