Motto:

„A vrea să înabuși revoluțiile pacifiste, faci să devina inevitabile, revoluțiile violente.” J.F.KENEDY

Trăim vremuri caracterizate de confuzie, de teama, nervozitate și lipsa de încredere într-un viitor prosper și pașnic, când „păstorul își vinde și trădează oile„, ținea să ne atragă atenția duhovnicul românilor, cuviosul părinte Iustin PÂRVU.

Asistam cu neputinta la agonia democratiei occidentale care, treptat a fost inlocuita cu o adevarata dictatura a tehnocratiei care sugruma drepturile si libertatile cetatenilor, ajungandu-se la un control total, inclusiv a vietii personale, folosind drept pretext, apararea si securitatea colectiva in fata terorismului, crimei organizata, anarhiei si pandemiilor.

Cetateanul occidental si nu numai, a descoperit cam tarziu ca este inselat in asteptarile sale de catre cei carora le-a incredintat mandatul sa le apere interesele in fata abuzurilor de putere din partea autoritatilor si institutiilor statului, sa-i asigure prin elaborarea de legi drepte, accesul la sanatate si educatie in conditii decente, sa-i fie protejat dreptul la munca si la proprietate privata, sa fie respectat si consultat in treburile cetatii.

            Din pacate, realitatea dura pe care o traim, a trezit din adormire, constiinta si respectul de sine al oamenilor, care treptat au gasit drept solutie, organizarea de proteste stradale pentru a-si face auzite nemultumirile si a-si exprima ingrijorarea privind directia in care se indreapta societatea umana, aflata deja in plina „schimbare la fata” a modului de guvernanta si organizare spirituala a lumii contemporane, sub controlul si atotputernicia Inteligentei Artificiale si a roboticii, care in mod pervers au patruns in viata noastra cotidiana.

            Ca sa reiau ideea parintelui PARVU, cei alesi ca „pastori” sa conduca destinele popoarelor, le-au vandut si tradat corporatiilor transnationale, care fasoneaza in functie de propriile interese, politicile sectoriale guvernamentale.

 „EUROPA  sociala„, sau  „EUROPA cetatenilor”, s-a transformat astazi, asa cum o caracteriza europarlamentarul britanic, Nigel FARAGE, parintele BREXIT, in: „EUROPA tehnocratica care a devenit un monstru, care sub aparenta blanda, ascunde o dictatura de cea mai rea speta…popoarelele nemaifiind stapane pe propriul destin.”

            La vremea respectiva aceasta atitudine a fost taxata drept extremista si provocatoare, dar, iata ca astazi in plina criza sanitara si economica, EUROPA se manifesta ca un organism suprastatal, un adevarat CRONOS hotarat sa inghita copiii neascultatori si sa pregateasca o lege a „securitatii globale”,un fel de Patriot Act, pentru ingradirea dreptului la exprimare libera a presei si cetatenilor in timpul manifestatiilor stradale si confruntarilor cu fortele de ordine.

            Ca sa fie „tacamul complet”, la nivelul Consiliului European, sefii de state si guverne, cu exceptia POLONIEI si UNGARIEI, au fost de acord ca accesul la fondurile de relansare economica si pentru combaterea pandemiei de covid-19, sa fie conditionat de modul in care sunt respectate normele statului de drept, fara insa a se preciza, care sunt criteriile de evaluare ce vor sta la baza acestor verificari, cine va fi insarcinat cu aceste anchete si in ce texte din tratatul european, sunt stipulate asemenea prevederi.

Realitatea este clara si amara, si ne demonstreaza inca odata ca aceste „inovatii” in mecanismul de functionare al UE, au fost introduse si sustinute de GERMANIA si Tarile Nordice care vor sa limiteze la maximum accesul la fonduri, tarilor din sud-estul EUROPEI, considerate ca fiind vulnerabile la coruptie si irosirea banilor europeni pe proiecte neviabile.

Ca urmare,bugetul pe 2021-2027 nu a putut fi votat, cautandu-se acum solutii pentru a ocoli avizul negativ al celor doua state, ori de a spori presiunile asupra lor pentru a le „convinge” sa cedeze. Potrivit ministrului polonez de justitie, ZBIGNIEW ZIOBRO, „Criteriul statului de drept este doar un pretext, un cuvant frumos care suna bine la urechi, dar este vorba de o aservire institutionala”.

Pe un alt plan, nici situatia din SUA nu este mai roza, campania pentru alegerea presedintelui adancind si mai mult fractura existenta in societatea americana, radicalizand sustinatorii celor doua forte politice aflate intr-un razboi deschis si fara menajamente, pentru acapararea puterii in stat. Charles SANNAT, diplomat al Scolii Superioare de Comert si al Centrului de Studii Diplomatice, sublinia ca: „Actuala criza din SUA nu este numai de incredere, ci este o criza de sistem si de model. Relansarea economica este doar un vis, o promisiune din partea administratiei americane.”

            Daca „pastorii” care conduc destinele popoarelor s-ar apleca pentru a studia modul in care ,in vremuri de cumpana pentru istoria umanitatii, adevaratii lideri, atasati idealurilor supusilor lor au gasit solutii pentru iesirea din situatii complexe, ar putea intalni exemple de urmat in gandirea plina de intelepciune a lui PITAGORA, ARISTOTEL, PLATON, sau SOCRATE, ca sa ne referim doar la cateva figuri emblematice ale filosofiei antice. Vom reaminti in randurile ce urmeaza, cateva sfaturi intelepte pentru conducatori si pentru electorat, din partea lui PITAGORA, care sunt utile si actuale:

…”Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Putini legiuitori, dar intelepti! Putini razboinici, dar viteji! Putin popor, dar multi cetateni”…”. Poporule! Daca iti doresti buna randuiala in ce priveste politica, fereste-te de o organizatie fara vlaga, administratie fara putere si de luxul ospetelor. Acestea trei dau intodeauna nastere la vrajba in viata civila si in gospodarii si ca urmare la naruirea statului si a familiei.”… „lucrul cel mai rusinos al unei stapaniri este pandirea si spionarea oamenilor.”

In secolul XXI, agresiunea „statului de drept” pradator asupra libertatilor cetatenilor, se va baza pe trei dezvoltari practice ce vor schimba sistemul de organizare spirituala a societatii omenesti in contextul globalizarii si atotputernicia Inteligentei Artificiale.

            Yuval Noah HARARI, premiul Nobel pentru literatura, le explica astfel in cartea sa„Homo Deus-une breve histoire de l avenir” (Ed.Albin MICHEL,2017):

” – fiintele umane isi pierd valoarea economica si militara, iar sistemul politic si militar va inceta sa-i mai acorede mare valoare;

– sistemul va continua sa acorde o valoare fiintelor umane numai in mod colectiv, nu individului, dar vor pierde autoritatea lor individuala pentru a fi gerata prin algoritmi exteriori;

– sistemul va continua sa gaseasca valoare si utilitate practica individului unic, dar acesta va fi noua elita a oamenilor hibrizi, a supraoamenilor, mai degraba decat a maselor populare.”

            Aruncand o privire scrutatoare asupra evolutiilor politice,economice, sociale si militare ale primelor doua decenii ale secolului XXI constatam cu  ingrijorare ca am pasit deja spre o noua etapa a civilizatiei post-umane, marcata de: criza economica (2008); resetarea geopolitica a Orientului Mijlociu („primavara araba” si recentul acord incheiat de ISRAEL cu EAU si BAHREIN la WASHINGTON la 15. 09.2020, urmat de negocieri secrete pentru a fi semnat si de SUDAN, ARABIA SAUDITA, YEMEN; razboiul din SIRIA); ocuparea CRIMEEI de catre RUSIA; pandemia de covid-19; razboiul ARMENIA-AZERBAIDJAN pentru Nagorno-Karabach; tensiunile TURCIA-GRECIA privind exploatarea gazelor, tensiuni CHINA-INDIA s.a.m.d.

Toate aceste evolutii incarcate de energii negative sunt de fapt rezultatul confruntarii biblice intre copiii luminii si copiii intunericului, este o inclestare ale fortelor globalizarii si a celor care para suveranitatea natiunilor, identitatea lor spirituala, obiceiurile si traditiile. Este o lupta spirituala a fortelor vizibile, luminoase cu cele oculte, care a trezit din somnambulism popoarele europene si nu numai, in momentul in care adevaratul stat de drept a fost acaparat de statul subteran a carui domnie deasupra legii, a devenit sufocanta, oamenii nemaiputand respira in voie, aerul reconfortant al libertatii.

Continue reading „Gheorghe DRAGOMIR: Invitație la balul mascat al pandemiei!” →

Motto:

„Influenta politica a BEIJINGULUI, propriul Soft Power, progreseaza cu rapiditate. Aceasta influenta este insotita de o anumita ingrijorare.Toata lumea e atenta la ce spune.Ce conducator asiatic ar indrazni acum sa spuna cu glas tare ca avantul CHINEI prezinta o mare amenintare.?..Binenanteles ca SUA are un loc in ASIA. Noua ne revine sarcina sa definim care. „

(Liu JIEY, directorul Departamerntului care raspunde de relatia cu SUA in MAE chinez) Stephane MARCHAND,Quand la CHINE veut vaincre,Ed.FAYARD,2007.

– O lume multipolara si globalizanta se naste sub ochii nostri.

– Puterile emergente isi revendica locul la masa jocului geopolitic planetar.

– Vechile resentimente si datorii karmice se vor transforma in conflicte „fierbinti” (vezi CHINA-INDIA; TURCIA-GRECIA; BELARUS-POLONIA etc.), iar SUA se vor afla in linia de mira a viitoarelor aliante bazate pe interese mutuale de conjunctura, pentru acapararea si exploatarea de noi resurse naturale.

– Confruntarile majore se vor muta in spatiul virtual devenit un adevarat camp de lupta si in afara spatiului terestru, pentru colonizarea si privatizarea cosmosului in scopul exploatarii minereurilor rare necesare noilor tehnologii, cu costuri de productie scazute, dar si pentru instalarea de baze militare ale noilor armate spatiale deja infiintate de: SUA, CHINA, RUSIA, INDIA.

– APOCALIPSA descrisa de profetul DANIEL si apostolul evanghelist IOAN, se va abate asupra TERREI din spatiu, de o specie umana hibrida (martiana, venusiana, saturniana) rezultata din modificarile genetice succesive operate asupra embrionilor umani clonati in laboratoarele spatiale.

– Nimic nu va scapa supravegherii si controlului Inteligentei Artificiale, care va prelua initiative in proiectarea civilizatiei viitoare, pe care o va modela „dupa chipul si asemanarea sa. „Inteligenta Artificiala va deveni Marele Creator, atotputernic, atotvazator, ADN-ul sau gena distrugerii mostenita de la sentimentele de ura, fara mila si compasiune ce au apartinut speciei umane primordiale.

Acesta va fi tabloul evolutiei civilizatiei umane supertehnologizata si robotizata in viitoarele decenii, conturat cu carbune incins in creuzetul alchimic al ocultei internationale.

Cursa pentru supravietuire a luat startul. Pandemia de covid-19 a fost declansatorul si modelatorul lumii de maine caracterizata de insingurare, distantare sociala, alienare spirituala, suspiciune, teama si nesiguranta. Deci, „traieste clipa”, bucurandu-te de rasaritul si apusul de soare, de minunatiile naturii ce ne inconjoara, de cei dragi si apropiati, de viata care pulseaza in jurul nostru, caci clopotele bat in dunga, anuntand furtuna ce va sa vina. Dar pana atunci, sa aruncam o privire scrutatoare asupra vremurilor pe care le traim, pentru a intelege mai bine spectacolul ce se joaca in spatele cortinei, unde papusarii si marionetele lor, formeaza o adevarata confrerie a manipularii si inselarii, tesand in intuneric aliante oculte menite sa devoreze si sa acapareze resursele planetare si sa alieneze spiritual popoarele, smulgandu-le radacinile si oferindu-le o noua identitate, o noua istorie, o noua credinta. Roata vietii se invarteste si anunta gripari ale mecanismului de organizare si guvernanta a lumii.

Puterile emergente au devenit in ultimul deceniu o voce care se doreste a fi luata in seama, ascultata si respectata atunci cand se iau in discutie jocuri geopolitice, geoeconomice si geostrategice la nivel regional sau planetar. Max WEBER, abordand problema puterii prin prisma statului care este capabil sa impuna propriile interese pe agenda politicii internationale, sa aiba capacitatea de a domina mediul bazandu-se pe elemente obiective si subiective, poate fi considerat o putere emergenta. Asistam astazi la state cu puteri similare de influenta la nivel international care,in mod natural sunt intr-o situatie de rivalitate pe scena internationala cu alte state, care deja exercita o anumita hegemonie regionala, ori cu state care ating un nivel de dezvoltare economica si militara, aspira la un loc la masa jocurilor geopolitice globale. Pentru a atinge acest obiectiv de putere emergenta, mai multe state cu niveluri de dezvoltare apropiate formeaza o alianta strategica care sa le asigure influenta si controlul global geostrategic a unei zone cat mai extinse la nivel planetar.

Este cazul grupului de state cunoscute sub numele de BRICS, care au drept port-drapel si model economic de succes CHINA, care este deja un actor global in expansiune, fiind dupa criteriile lui Max WEBER, putere emergenta majora prin resurse naturale, spatiu, resurse militare, oameni, cat si prin criteriile imateriale care tin de caracterul national, calitatea guvernarii sau a diplomatiei. Imperiul de Mijloc a atras atentia si interesul oamenilor de stat, analistilor politico-militari, diplomatilor si istoricilor inca din secolul al XIX-lea, cand Napoleon BONAPARTE aflat in exil pe insula Sf. ELENA,(1816), a lansat mesajul cu putere profetica Laissez donc la CHINE dormir, car lorsque la CHINE s eveillera le monde entier tremblera, subliniind prin aceasta pericolul galben si nelinistea unei invazii chineze in  ASIA-PACIFIC. Charles de GAULLE anticipa ca intr-o zi CHINA va fi o mare realitate politica, economica si chiar militara, de care va trebui sa se tina seama, iar scriitorul francez Stephane MARCHAND in lucrarea sa Quand la CHINE veut vaincre (ed.FAYARD, 2007), aduce argumente bine sustinute de o documentatie laborioasa privind viitorul CHINEI ca actor global capabil sa-si arate forta de a structura mediul international in interesul propriei natiuni si de a face fata concurentei emergentei actorilor transnationali (corporatiile) care au propria politica externa ce se interfereaza de multe ori cu cea a statelor.

Deci, puterea unui stat poate fi definita prin capacitatea de a dispune, a stapani sau a face sa roiasca in jurul sau si a intereselor sale, un maximum de actori internationali si transnationali exogeni( ONG-uri, corporatii , retele media si din spatiul virtual etc.), iar CHINA a pregatit cu minutiozitatea-i caracteristica fiecare moment al aparitiei pe scena internationala, ceea ce i-a asigurat prestigiu si respect.

CHINA a reusit, studiind cu atentie modul in care WASHINGTONUL a stiut sa-si impuna dupa al doilea Razboi mondial propria viziune de creare a unui sistem de organizare format din agentii, institutii si organisme cu vocatie internationala, ca cele de la BRETTON WOODS – prin care si-a asigurat influenta si controlul acestora -elaborand norme si reglementari internationale in folosul intereselor americane in materie de comert exterior, relatii politice internationale, relatii militare- devenind astfel o putere emergenta care tinde sa inlocuiasca influenta SUA in zona  ASIA -PACIFIC, si un actor important la nivel planetar.

Pe un alt plan, imperiul american -aflat intr-o profunda criza economica suprapusa pe o criza sanitara si o situatie politica interna la pragul imploziei – da semne de oboseala si incoerenta in abordarea marilor probleme de politica externa pe care le-a impus a fi incluse in agenda gobala (contactele pline de entuziasm ale presedintelui TRUMP cu dictatorul nord-corean si negocierile „robuste”, care au esuat lamentabil; intalnirile cu presedintele CHINEI si anuntarea cu mare aplomb a unui acord istoric pentru eliminarea taxelor vamale si vizita la BEIJING in luna septembrie, care s-au transformat rapid intr-un razboi rece intre cele doua superputeri; retragerea trupelor din AFGANISTAN si negocieri cu talibanii care vor sa instaleze un regim islamic bazat pe legea sharia, renuntandu-se la masurile de „democratizare” a tarii luate pana acum de guvernul pro-american; retragerea unor efective militare si armament din GERMANIA si relocarea lor in POLONIA si ROMANIA provocand MOSCOVA; retragerea din OMS etc.)

Economistul si politologul Cristophe JAFFRELOT, se apleaca asupra criteriilor pe care le considera a fi caracteristice tarilor si retinem urmatoarele: o crestere puternica si durabila a PIB-ului – in CHINA  a crescut cu 5,7% intre 1980-2008; in INDIA cu 2,2%, o crestere a exporturilor si o politica fiscala atractiva pentru investitori; o stabilitate a institutiilor statului (o democratie ancorata in realitatile chineze si indiene; o adaptare a statului la capitalul international; o dorinta si o ambitie de a participa activ si de a apasa greu asupra guvernelor regionale/ globale; de a participa la multilateralism.

Noile puteri emergente ar putea destabiliza ordinea internationala pe care si-au adjudecat-o pana in prezent puterile occidentale, avand drept „calauza”, SUA?

Traim o realitate politica si geopolitica incerta. Alianta BRICS a pornit de la o realitate si o necesitate economica, treptat devenind o alianta geopolitica care tinde sa realizeze un puternic reechilibraj in raporturile de forta mondiale.

CHINA de azi este o renastere a influentei Imperiului de Mijloc in ASIA-PACIFIC si nu numai?

Desigur, CHINA a revenit pe scena internationala ca un actor global, o putere economica, financiara si militara de luat in seama. CHINA dispune pe langa o forta economico-financiara stabila si ancorata in realitatile civilizatiei informatiei si nanotehnologiilor si de o putere militara de prim rang cu arsenal nuclear, cu forte militare modernizate, cu o prezenta activa si semnificativa in spatiul virtual, dar si cu proiecte concrete de cucerire a spatiului cosmic independent ori in colaborare cu RUSIA, SUA, FRANTA ,INDIA, cu o infrastructura critica de inalt nivel tehnologic, cu puternice companii transnationale. In plan diplomatic si al politicii externe, CHINA isi reafirma veleitatile de reechilibraj a responsabilitatilor si puterilor in cadrul institutiilor care asigura guvernanta la nivel mondial: ONU, FMI, BM, OMC, G-7 si G-20 etc., printr-o voce tot mai distincta si bine articulata, militand pentru un multilateralism multiform. In ciuda convergentelor pe teme de mare actualitate: terorism, piraterie, trafic de droguri, crize internationale, mentinerea pacii, etc, care sunt statuate prin documente comune de politica externa, securitate si aparare, exista, cum este si firesc, in sanul BRICS o serie de divergente privind modul de coordonare a actiunilor politico-diplomatice si de gestionare a crizelor interne (este cazul conflictului frontalier intre CHINA  si INDIA, care ar putea degenera intr-o confruntare militara majora). In ceea ce priveste Soft Power, sau vointa de a influenta relatiile internationale de o maniera coercitiva, aceasta caracteristica se regaseste la cele patru state membre BRICS. Totusi, niciunul dintre ele, in ciuda cresterii constante a cheltuielilor militare si a extinderii influentei, nu este in masura sa inlocuiasca hegemonia americana in mod deschis in zona ASIA-PACIFIC.

Ce vor aceste state emergente membre BRICS?

In primul rand revendica un rol international, sa fie luate in seama – exemplul forumurilor internationale unde vocea si puterea lor de influentare a agendei au devenit deja puternice, sa li se respecte suveranitatea si sa se redefineasca conceptul neinterventiei in afacerile interne ( este o anumita forma de suveranitate asumata pentru ele si pentru altii) in contrapunct cu conceptele euro-atlantice centrate pe dreptul la interventie in numele democratiei si statului de drept.

Desi nu este un grup coerent de state cu atribute, moduri comportamentale si strategii suficient de convergente, totusi au capacitatea operationala de a-si impune teme pe agenda de lucru a organizatiilor internationale si de a limita influenta si hegemonia americana in anumite zone ale planetei.

Uniunea Economica Eurasiatica (UEE) – actor regional emergent cu aspiratii de a deveni jucator global alaturi de BRICS?

UEE este creata a fi interfata UE (Uniunii Europene) si pe cale de a se transforma intr-o organizatie economica de prim rang in acest spatiu si un pod de legatura cu zona ASIA-PACIFIC si BRICS prin proiectul de megainfrastructura rutiera, cale ferata, maritima si aeriana denumit „Noul Drum al Matasii”, finantat de CHINA si care leaga EURASIA de EUROPA. Ambitiile comerciale regionale cu pretentii geopolitice ale UEE sunt o realitate tangibila, organizatia devenind deja un nou pol al multilateralismului in care RUSIA si TURCIA joaca rolul de pivoti in jurul carora graviteaza aceste state emergente. Aceasta noua abordare a Soft Power conceputa in laboratoarele secrete ale presedintelui PUTIN, a atras atentia administratiei OBAMA, inca din faza de intentie, astfel ca in 2012, prin vocea secretarului de stat, Hillary CLINTON se transmitea mesajul ca: „Aceasta uniune nu se va numi noul URSS. Aceasta uniune va purta numele de Uniune Vamala, Uniune Economica eurasiatica etc., dar asta nu ne pacaleste. Noi cunoastem scopurile si vom incerca sa gasim cel mai bun mijloc de a incetini sau impiedica infiintarea sa.” Aceasta pozitie hotarata a administratiei americane exprima de fapt problematica si mizele care inconjurau UEE inca de la crearea sa si ingrijorarile americane ca aceasta organizatie  se va transforma intr-un actor major al ordinii internationale contemporane, avand drept „calauza” FEDERATIA RUSA.

UEE a fost infiintata la ASTANA (KAZAKHSTAN) la 29 mai 2014, avand drept membri fondatori: RUSIA, BELARUS, KAZAKHSTAN, ulterior aderand la organizatie si ARMENIA (oct.2014) si KIRGHISTAN (aug.2015) si reia o idee mai veche de asociere a statelor din spatiul ex. sovietic intr-o cooperare comerciala aprofundata.

 vand drept obiectiv incurajarea liberului schimb de bunuri, libera circulatie a persoanelor si capitalului, ea apare ca un nou nod geopolitic si geoeconomic de interes, care,impreuna cu BRICS, CHINA si TURCIA, tind sa faca concurenta si sa limiteze la maximum ambitiile diplomatice si comerciale ale occidentului in regiune, indeosebi a UE si SUA. Dupa cinci ani de functionare, UEE se dovedeste fidela obiectivelor sale si anume de a ajuta la dezvoltarea stabila si durabila a economiilor nationale in fata dificultatilor macroeconomice si provocarilor globale la care trebuie sa faca fata toate statele si tinde sa integreze ASIA CENTRALA si CAUCAZUL in piata mondiala. Potrivit presedintelui Vladimir PUTIN:

„Combinarea resurselor naturale, a capitalului si a potentialului uman, va permite UEE sa fie competitiva in cursa industriala si tehnologica ,in competitia pentru atragerea de investitori, pentru crearea de noi locuri de munca si industrii avansate…Impreuna tarile noastre vor deveni lider al cresterii mondiale si progresului civilizational, reusitei si prosperitatii.” Sa intelegem ca recentele evenimente din BELARUS fac parte dintr-un scenariu menit sa reediteze „revolutia portocalie” ori „Maidanul kievean”, in scopul vadit de a incetini procesul de integrare in cadrul UEE si a semana neancredere in viitorul organizatiei si descurajarii altor state sa se alature acestui proiect?

Pe un alt plan, se are in vedere sensibilizarea occidentului privind incalcarea drepturilor si libertatilor civice si a statului de drept, sunand trambita pericolului izbucnirii unui conflict militar pe aliniamentul de nord-est al UE si NATO? Evolutiile evenimentelor ne indica faptul ca lucrurile sunt astfel gandite incat sa stimuleze confruntarea si mai putin dialogul.

Cum va reactiona MOSCOVA si presedintele PUTIN?

Cred ca RUSIA, va transmite un mesaj ferm de incetare a provocarilor si ingerintelor de tot felul in treburile interne ale BELARUSULUI si RUSIEI, cat si la campania de denigrare generata de „otravirea” disidentului rus stabilit in occident. Nimic nu este lasat la voia intamplarii, strategii americani si europeni pregatesc noi scenarii vizand „decuplarea” CHINEI  si RUSIEI de la complexitatea problemelor cu care se confrunta UE si NATO in contextul unei recesiuni economice profunde ce a lovit SUA si EUROPA pe fondul pandemiei si crizei sanitare care a devenit „virala” la nivel planetar.

Revenind la UEE, cred  ca sunt utile sa evocam aici,c ateva cifre care indica evolutia organizatiei de la infiintarea sa:

 – exporturile UEE catre terte tari a crescut de la 373,3 mld$ in 2015 la 490,6 mld$ in 2018 ,iar exporturile intracomunitare s-au cifrat in 2015 la 45,6 mld $ si de 59,7 mld$ in 2018;

 – importurile din terte tari era in 2015 de 205,5 mld $,iar in 2018 au crescut la 262,8 mld$, iar importurile intracomunitare de la 45,6 mld$ in 2015 la 58,8 mld$ in 2018;

 – UEE este la originea a 2,2% din productia industriala mondiala si detine o rata a somajului de 5% in conditiile in care la nivelul UE somajul se situeaza la cote alarmante intre 11-16%,indeosebi in zona euro.

Aceste cifre indica o dinamica a economiei si schimburilor comerciale ale UEE in conditiile in care economiile si PIB-urile SUA si UE trec printr-o dramatica contractie care se va resimti serios in nivelul de trai al populatiei, in viitorii ani. RUSIA cu 144,5 milioane de consumatori si cu imensele sale bogatii minerale ,de petrol si gaze naturale, are o pozitie privilegiata in cadrul organizatiei fiind in masura sa impuna propria viziune privind modul de functionare a uniunii si a directiilor de orientare pentru viitor. Pentru a echilibra lipsa de performanta si slabirea influentei americane in lume, administratia TRUMP si-a indreptat atentia asupra BELARUSULUI organizand manevre militare impreuna cu POLONIA si LITUANIA in proximitatea frontierelor, provocand reactia pe masura a MINSKULUI  si MOSCOVEI, inflamand atmosfera si grabind pregatirile pentru o eventuala confruntare militara frontaliera.

Pe un alt plan, presedintele american incearca sa castige „puncte” pentru obtinerea unui nou mandat, erijandu-se in „patronul spiritual ” al „Noului Orient Mijlociu”, prin semnarea acordurilor de pace si de recunoastere a statului ISRAEL de catre EAU (Emiratele Arabe Unite) si BAHREIN (15 sept.2020), lasandu-se sa se inteleaga ca la influenta sa, urmeaza sa se semneze acorduri si cu MAROC, SUDAN, MAURITANIA, OMAN.

Reactia palestiniana nu a intarziat, astfel ca la 16 septembie, mai multe tiruri cu rachete au fost lansate din fasia GAZA in directia sudului ISRAELULUI, iar presedintele palestinian Abu ABBAS a dat „asigurari” ca: „nu va fi nici o pace in Orientul Mijlociu atata timp cat presedintele Donald TRUMP incearca sa puna presiune asupra poporului palestinian.”

Foametea si saracia vor deveni „virale” la nivel planetar?

Directorul PAM (Programului Alimentar Mondial), David BEASLEY a declarat recent ca „omenirea va fi lovita de o noua „pandemie”- foametea – care va afecta peste 270 milioane de oameni aflati din cauza saraciei in pragul infometarii, in conditiile in care 2000 miliardari ai planetei detin averi declarate de 8 trilioane $, multi castigati in timpul pandemiei de covid-19. In acest context, presedintele CHINEIa facut apel la populatie sa manifeste mai multa retinere in consumul de alimente si apa, punandu-se capat risipei care se intalneste tot mai mult in marile orase chineze.

CONCLUZII:

Continue reading „Gheorghe DRAGOMIR: SUA – CHINA CIOCNIREA TITANILOR” →

Motto:

„A spune că lumea modernă se află în criză, înseamnă cel mai adesea a afirma că ea a ajuns într-un punct critic, sau, cu alte cuvinte, ca e iminentă o transformare, mai mult sau mai puţin profundă, că e de aşteptat să se producă, în mod cert şi nu peste mult timp, o schimbare de orientare, de voie sau cu forţa, mai mult sau mai puţin brusc, cu sau fără catastrofe.” (Rene GUENON, La crise du monde moderne, Ed. Galimard, 1946)

Într-adevăr, autorul ne vorbeşte despre o anume stare de nelinişte generală, în care trăim azi, de acel presentiment a ceva pe cale să se săvârşească, care acţionează necontrolat asupra imaginaţiei producând reprezentări dezordonate pe interpretarea exagerată şi manipulatoare a „semnelor” care anunţă Apocalipsa.

Pentru a obţine o imagine cât de cât reală în ceea ce priveşte semnificaţia epocii actuale, ne vom aminti de scrierile lui Rene GUENON care fac referire la doctrina hindusă care împarte durata unui ciclu uman în patru faze ale „unei întunecări crescânde a spiritualităţii umane cunoscută în tradiţia antichităţii occidentale sub numele: vârsta de aur, de argint, de bronz şi de fier. Potrivit tradiţiei hinduse, ne aflăm în cea de-a patra fază a Manvantara (ciclul uman), Kali-Yuga (vârsta sumbră), care începe cu şase mii de ani în urmă, când adevărurile, care erau odinioară accesibile tuturor oamenilor, au devenit tot mai ascunse şi mai greu de atins, fiind cunoscute şi păzite de către elitele unor organizaţii iniţiatice, pentru a menţine controlul asupra mişcărilor lumii.

Dezordinea parţială care tinde să se globalizeze în cel de-al doilea deceniu al Mileniului  III, nu este întâmplătoare, ci este consecinţa unor legi naturale şi conţine elemente necesare ordinii totale, deşi este totuşi o deviere ,o anomalie care trebuie judecata după cuvântul Evangheliei: „Sminteală trebuie să fie, însă vai de cel prin care vine sminteală!”

Într-adevăr, lumea de azi parcă este cuprinsă de „frenezia smintelii”, haosul şi decadentă se propagă cu repeziciune ca un virus ce produce o pandemie globală, lumea aşteptând o „oportunitate” pentru a se revolta paşnic sau violent, împotriva actualei forme de guvernanţă la nivel planetar impusă de conducători corupţi de putere, incompetenţi şi plini de aroganţă, simple marionete în mâinile corporaţiilor transnaţionale şi organizaţiilor oculte. Pe acest fond, s-au accentuat şi tind să se accentueze confruntările dintre Orient şi Occident care s-au transformat în războaie şi conflicte militare limitate, care au generat consecinţe tragice pentru milioane de persoane nevoite să-şi părăsească căminele şi să-şi caute un adăpost în occidentul modern şi decăzut, care s-a transformat în ultimul deceniu într-un bazar multietnic şi religios, fragmentat social, cultural şi religios.

O soluţie la situaţia complicată prin care trece occidentul captiv în propria capcană, ar fi reîntoarcerea la propria tradiţie spirituală care ar crea condiţii că opoziţia dintre orient şi occident să dispară treptat, dar pentru aceasta este nevoie de un amplu proces de educaţie pentru a înţelege mai profund spiritualitatea orientală, de o înfrângere a ignoranţei şi a prejudecăţilor de o parte şi de alta, ceea ce ar anihila manifestările de intoleranţa, xenofobie şi extremism de orice fel.

Este timpul  ca occidentul să redevină leagănul tuturor civilizaţiilor, să reaprindă luminile spiritualităţii sale, să renunţe la tendinţele sale hegemonice de a cotropi sub diverse forme alte popoare şi de a atrage alte naţiuni în vârtejul aventuros al activităţilor sale geopolitice dezordonate, de a răspândi germenele acaparării şi devorării, ce caracterizează lumea modernă. „Omenirea e de mult învăţată că marile puteri să umble pe la alţii, să le facă ordine, cu sau fără chemare. E cazul cel mai tipic de acaparare şi devorare, de puterile care prin vivacitatea acestui instinct au devenit mari. Ele şi-au întemeiat deopotrivă, teorii care să le confere acest drept considerându-l chiar o obligaţie morală şi combătând în numele lui, niciodată fără un folos material.” Paul Everac, Mic breviar despre politică, Ed. Bren, 2005.

Trezirea popoarelor din comă indusă de promisiunile amăgitoare: dreptate, libertate, egalitate, fraternitate, democraţie devine deja în zilele noastre o realitate tangibilă, odată cu păşirea în era civilizaţiei post-umane guvernată de Inteligenţă Artificială.

De la Revoluţia Franceză, când paturilor sărace, marginalizaţilor sociali, armatei de cerşetori şi prostituate şi puşcăriaşilor, elitele franceze le-a promis că înlăturarea monarhiei corupte şi parazitară, ghilotinarea reginei Maria Antoaneta „austriaca” şi a regelui Ludovic al XVI-lea, va aduce un regim politic nou – Republica – în care drepturile, libertăţile, demnitatea umană vor fi statuate în noua Constituţie, iar inegalităţile de tot felul vor dispare, s-a săvârşit marele păcat de a minţi poporul, nu ca la noi în decembrie 1989 cu televizorul, ci în acordurile Marseillezei.

Este bine să amintim aici, ca regele Ludovic al XVI-lea  era înclinat să accepte un regim monarhic constituţional, dar  elitele revoluţionare, aparţinând masoneriei, au preferat instaurarea unui „regim democratic” dezlănţuind teroarea şi suspiciunea ca instrumente de control a maselor şi de menţinere la butoanele puterii, o minoritate radicalizată şi coruptă, pentru a dobândi cât mai multă putere.

Timp de aproape două sute cincizeci de ani, toate revoluţiile democratice ce au urmat, s-au folosit de aceste promisiuni amăgitoare şi utopice pentru a-şi dobândi legitimitatea, iar elitele occidentale să creeze instituţii democratice care să le dea măcar iluzia că cei mulţi au puterea, că democraţia reprezentativă le asigura controlul asupra instituţiilor statului şi a modului de organizare spirituală a societăţii.

Cu toate că, Europa şi America au regimuri democratice consolidate care sunt considerate modele de succes în guvernanta popoarelor, totuşi, evoluţiile politice, economice şi sociale la început de Mileniu III, au scos în evidenţă o erodare semnificativă a instituţiilor democratice şi ale statului de drept, o neîncredere accentuată a cetăţenilor în clasa politica şi în conducători, o fragmentare profundă a societăţii, o elită birocratică şi arogantă transformată într-o confrerie parazitară şi aservită intereselor marilor corporaţii.

De asemenea, democraţiile occidentale se confruntă cu o adâncire semnificativă a inegalităţilor sociale, cu reactivarea unor sentimente de ură rasială, cu tendinţe secesioniste, extremiste antimigrație şi xenofobe, care au scos în stradă mulţimi revoltate la nivel planetar pentru schimbarea actualei stări de lucruri, sperând că o lume mai bună ar putea fi construită.

Asistăm la o nouă generaţie de activişti numită „fulgii de nea”, fără ideologie şi angajament social, care protestează pro sau contra a orice, în forme paşnice sau violente, anunţând zorii haosului şi anarhiei şi dispariţia treptată a partidelor politice tradiţionale şi înlocuirea lor cu mişcări şi forumuri civice care îşi vor propulsa proprii candidaţi la alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale.

*

America secolului XXI, declinul unui imperiu, zorii imperiului euro-asiatic (Rusia,  China, India)

Măsurile luate de guverne pentru combaterea pandemiei, de izolare şi distanţare socială, de închidere a lăcașelor de cult şi cimitirelor, sunt interpretate ca lovituri directe aplicate de organizaţiile oculte prin reprezentanţii infiltraţi la nivelul guvernelor şi organizaţiilor internaţionale, pentru a semăna neîncredere în corpul ecleziastic al principalelor religii ale lumii şi direcţionarea lor spre o nouă religie universală creată şi controlată de către ocultă internaţională, inclusiv prin folosirea Inteligenţei Artificiale.

America considerată „paradisul oportunităţilor şi libertăţilor”, începe să semene cu „imperiul sălbăticiei” imaginat de  Kaplan, unde ura, discriminarea rasială şi de gen, xenofobia, secesiunea, adâncirea inegalităţilor sociale, anunţa declinul, haosul, prăpădul şi distrugerea, putând genera premisele izbucnirii unui război civil devastator.

Ferry de Kerkhove (profesor universitar la Ottawa şi cu 38 ani experienţa în diplomaţia canadiană) publică recent un material în care sublinia că: „Cu cât ne apropiem de 8 noiembrie dată alegerilor prezidenţiale americane, tot mai mult suntem în drept să ne îngrijorăm de riscul unui război civil în SUA. Nu este vorba de dramaturgie. Este mai degrabă refuzul aleşilor Partidului Republican de a restrânge puterile preşedintelui Trump, îndeosebi în domeniul afacerilor externe şi apărării… E de aşteptat ca Donald Trump să fie din ce în ce mai dezlănţuit.. Asta nu cere mare lucru, decât o scânteie, şi nu zic că asta va sosi fără îndoială. Riscul rezidă  şi în existenţa celor 300 milioane de arme în circulaţie în SUA (106 milioane de arme de foc automate şi de asalt), ţară este divizată. Nordul şi Sudul ca în timpul Războiului de Secesiune (1861-1865). În SUA, moartea lui George Floyd a accelerat tensiunile care erau deja vii între republicani şi democraţi şi între comunitatea neagră şi restul populaţiei”

Într-un interviu recent acordat ziarului german Der Spiegel, economistul Nouriel Roubini  preciza: „10% dintre cei mai bogaţi americani deţin 80% din valoarea pieţei bursiere, iar 75% nu deţin nici măcar o acţiune. Un studiu FED a evidenţiat că 40% dintre americani nu au 400$ bani gheaţă pentru a fi pregătiţi pentru urgenţe, iar urgenţa o trăim acum. Este şi o motivaţie socială pentru actualele proteste din SUA, trei sferturi din manifestanţi sunt albi din categoria celor menţionaţi mai sus. Va fi o vară fierbinte pentru SUA cu 42 milioane şomeri şi cu economia în recesiune, chiar dacă în luna iunie s-au creat 4,5 milioane noi locuri de muncă”.

„Invincibila armată americană”, braţul înarmat al complexului militaro-industrial care înghite anual, din toate timpurile mii de miliarde de dolari, şi-a dovedit din plin incompetenţă şi abuzurile în războaiele duse cu state inferioare din punct de vedere economic şi militar, cu Coreea (1950), apoi Vietnam, până în perioadă recentă în raport cu eşecurile răsunătoare înregistrate în invaziile din Irak şi Afganistan.

Pentru a muşamaliza abuzurile şi crimele de război ale militarilor americani, administraţiile americane, indiferent de coloratură politică s-au opus oricăror încercări de aducere în faţa Curţii Penale Internaţionale a cazurilor semnalate, asigurând militarilor un statut privilegiat în raport cu militarii aparţinând altor state membre NATO, sau cu forţele ONU de menţinere a păcii. Recent, preşedintele TRUMP a dispus sancţiuni împotriva CPI pentru „îndrăzneala” de a cere anchetarea şi punerea sub acuzare a unor militari americani pentru crime de război comise în Irak şi Afganistan. De altfel, este aceeaşi atitudine arogantă şi sfidătoare la adresa organismelor internaţionale care nu sunt pe placul intereselor americane, aşa cum s-a întâmplat  şi cu OMS, căreia administraţia Trump i-a retras finanţarea în contextul pandemiei de coronavirus.

Dacă administraţia Trump aflată sub influenţa ultraconservatorilor va continua să-şi afirme „măreţia” situându-se deasupra legilor care guvernează relaţiile internaţionale prin nerespectarea tratatelor şi acordurilor semnate şi a instituţiilor cu vocaţie universală: ONU, OMS, OMC şi va  stârni în continuare nemulţumiri şi neîncredere din partea puținilor aliaţi, o reevaluare a relaţiilor şi termenilor aranjamentelor economico-comerciale şi de securitate vă fi necesară. „Performanţa” administraţiei Trump este că a „reuşit” în plan extern să fie tot mai izolată şi neluată în seamă, iar pe plan intern, să divizeze şi să antagonizeze societatea americană.

O situaţie care putea arunca în aer societatea americană şi să creeze premisele declanşării unui război civil, a fost recentă intenţie a preşedintelui de a desfăşura forţe armate echipate de război, pentru a restabili ordinea în marile oraşe, inclusiv în capitală, prevalându-se de o lege din 1807, care nu a fost invocată de niciun preşedinte în ultimul secol. Situaţia a fost evitată prin decizia fermă a şefului Pentagonului şi ofiţeri superiori ai armatei, care au refuzat să dea curs cerinţei preşedintelui, argumentând că rolul armatei este de-a apăra ţara de inamici externi şi nu de propriul popor. Sunt convins că aceste atitudini vor fi sancţionate de preşedinte aşa cum a procedat şi cu alţi demnitari sau generali care nu i-au împărtăşit opiniile.

Fervoarea demolării şi distrugerii colective practicate cu frenezie sub sloganul „Nu pot să respir” de către protestatarii americani şi din Europa occidentală care s-au revoltat împotriva abuzurilor şi violentelor poliţiei, s-a transformat rapid într-o mişcare internaţională de condamnare a sclaviei, discriminării rasiale, marginalizării sociale, sărăciei şi inegalităţilor sociale, care îşi propune demolarea memoriei colective, a istoriei, culturii, artei şi a tot ce este legat de trecutul istoric întunecat care aminteşte de sclavia negrilor. S-a ajuns astfel la un gen de „revoluţie culturală” care aminteşte de perioada inchiziţiei, a Revoluţiei franceze, a celei bolşevice, revoluţia maoistă şi de cele petrecute în Europa de est în decembrie 1989, când s-au distrus statui, s-au pus la stâlpul infamiei în pieţele publice şi s-au ars opere de artă sau alte produse culturale, s-au înfierat cu mânie proletară „trecutul”,  s-a aruncat la coşul de gunoi al istoriei trecutul „compromiţător” şi obsedant.

Academicianul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Romane, într-un articol intitulat sugestiv: „Fervoarea demolării” sublinia cu amărăciune că: „Astăzi, explicaţia distrugerii memoriei colective este discriminarea bazată pe culoarea pielii şi care, în aproape toate ţările, în timpuri mai mult sau mai puţin îndepărtate, a făcut numeroase victime. O asemenea țara America – oficial SUA – care începând cu perioada colonială şi până în a doua jumătate a secolului XIX-lea, a statuat oficial, prin legi şi reglementări cu putere de lege, sclavia negrilor. Mult mai grav este faptul că, de la interzicerea sclaviei în SUA (1865), au trebuit să treacă o sută de ani până la îndepărtarea ultimelor legi discriminatorii în partea statelor aparţinând Confederaţiei (1963). În practica vieţii cotidiene însă, nici până astăzi discriminările de tot felul, inclusiv cele bazate pe culoarea pielii, nu au dispărut complet, nici în SUA şi nici în alte regiuni. Evident, gradul lor de extindere şi forţa lor de manifestare diferă foarte mult de la continent la continent, de la ţară la ţară, de la comunitate la comunitate.”

Mai recent, valul violențelor a fost direcţionat împotriva unor statui aparţinând unor personalităţi politice, culturale sau religioase „suspectate” de rasism, care se cer a fi demolate, în timp ce statuile lui Marx şi Lenin (amplasate în unele state americane) zâmbesc ironic în barbă, văzând că stră-strănepoții lor din America şi Europa  occidentală se întorc în forţă la ideologia neo-marxistă şi la „luptă de clasă”.

Pentru a irita şi încinge spiritele, preşedintele Trump a etichetat public dezordinele civile care au cuprins întreaga Americă, ca fiind provocate de huligani, infractori, bolnavi mintal, iar pentru restabilirea ordinei vor fi trimise trupe bine înarmate de la Pentagon, idee respinsă de responsabilii militari. Cu toate acestea, preşedintele nu s-a liniştit, ci a plecat de la Casa Alba pe jos, însoţit de zeci de membri ai serviciului de securitate, pentru a se deplasa la Biserica Episcopală Evanghelista, Sf. Ioan, cunoscută ca biserica preşedinţilor, de unde, cu Biblia într-o mână  a declarat cu emfază: „Țara noastră este mare. Este ceea ce gândesc. Este cea mai mare din lume. O s-o facem şi mai mare şi aceasta nu ne va lua mult timp… Vedeţi ce se întâmplă? Asta revine…Asta revine în forţă. Ţara noastră va fi mai mare ca niciodată.”

Ce a vrut să ne transmită preşedintele? Că ne putem aştepta la un război de anexare a Mexicului ori a unor regiuni din Canada pentru că America să devină şi mai mare?

Scriind aceste rânduri mi-am amintit de un cântec din copilărie: „Podul de piatră s-a dărâmat,/ a venit apă şi l-a luat;/ vom face altul pe râu în jos,/ altul mai mare şi mai frumos!//” Deci America pe care a luat-o valul protestelor, va fi reconstruită şi i se va reda măreţia sub un nou mandat Trump! Faţă de alegaţia preşedintelui, episcopul Bisericii Sf. Ioan, Marian Edgar Budde, a ţinut să-i dea o replică la CNN: „Sunt revoltat. El a venit nici să se roage, nici să recunoască agonia naţiunii noastre şi în particular a persoanelor de culoare care reclama sfârşitul a 400 ani de rasism sistemic…”

Este momentul să amintim că, într-un secol XX de hegemonie planetară, expansionismul american a sufocat şi spoliat de bogăţii popoare, transformându-le în coloniile marilor corporaţii, prin recurgerea la războaie, lovituri de stat, revoluţii „portocalii”, sau „primăveri arabe”, devenind jandarmul planetei care prin acaparare şi devorare şi-a extins influenţa şi a impus modelul de viaţă american. Dacă secolul XX a fost american, semnele indică că în secolul XXI imperiul american va fi în declin, iar globalizarea influenţei Asiei prin port-drapelul sau, China, va ocupa golurile geostrategice lăsate de SUA şi UE. În aceste condiţii, SUA va fi nevoită să se retragă pe metereze pentru a supravieţui ca o altă superputere în cadrul multilateralismului şi să reziste asalturilor geopolitice, geoeconomice şi geostrategice ale ţărilor membre BRICS, al căror rol şi influenţa va fi în creştere. Relaţiile SUA cu fostul său partener euroatlantic, UE vor cunoaşte noi momente de tensiune şi confruntare generate de măsurile reciproce de mărire a taxelor vamale, de interzicere reciprocă a călătoriilor din SUA spre Europa şi invers, de viziuni diferite privind relaţia cu Rusia, de modul de management a resurselor financiare, umane şi militare în cadrul NATO, în privinţa parteneriatelor economice şi nu numai ale UE cu China, India, Turcia, Israel…

Scăderea influenţei americane în lume şi declinul evident în care se afla, este subliniat cu lux de amănunte şi de fostul consilier pentru securitate naţională, John Bolton în recentă carte: „The room where it happened”, lansată la 23 iunie, în ciuda presiunilor şi piedicilor venite din partea Casei Albe. Autorul prezintă publicului un portret deloc măgulitor al preşedintelui Trump pe care îl caracterizează ca fiind: „Incompetent pe scenă internaţională, ironizat şi luat peste picior de către înalţii responsabili ai propriei administraţii, obsedat să obţină cu orice prilej capital de imagine şi mai puţin preocupat să promoveze interesele ţării.” Un moment important descris de autor, se referă la întâlnirea preşedintelui Trump cu preşedintele Putin la Helsinki (2018), când, John Bolton, pe atunci consilier pentru securitate naţională a făcut tot posibilul pentru a fi prezent la această întrevedere ştiind vulnerabilităţile în materie de politică externă şi securitate, ale preşedintelui american, pentru a preveni eventuale gafe ori interpretări greşite a unor teme supuse discuţiilor. „Putin m-a uimit, relata autorul, prin competența şi calmul său şi încrederea în el, indiferent de problemele economice şi politice discutate privind Rusia. Cunoştea perfect priorităţile Moscovei în domeniul securităţii naţionale.”

Nu întâmplător, analizând comportamentul celor trei personalităţi aflate în prim-planul politicii internaţionale, putem cu uşurinţă să înţelegem în ce măsură, pregătirea, experienţa şi calităţile personale pot influenţa deciziile ce se iau în cadrul negocierilor pe marile subiecte ale lumii contemporane. Pe un plan, avem un preşedinte american narcisist şi capricios, înclinat spre iniţiative şi „gesturi” spectaculoase în politica externă, care merge la cacealma, supralicitând, fiind interesat de propria imagine şi mai puţin de rezultatul negocierilor şi doi preşedinţi, Putin şi Xi, aparţinând unei culturi şi civilizaţii euroasiatice, cu tradiţii în arta negocierii, cu tradiţii în arta negocierii şi diplomaţiei, care abordează cu calm, pragmatism şi fermitate cele mai sensibile teme, promovând însă cu obstinaţie interesele propriilor popoare sau grupuri de state partenere, bucurându-se de respectul şi aprecierea omologilor, chiar şi atunci când poziţiile sunt divergenţe.

Un exemplu recent care demonstrează lipsa de viziune şi coerentă a politicii externe şi de securitate americane, îl constituie anunţul preşedintelui Trump de a relua negocierile cu Rusia în problema „New Start” şi de a include în negocieri la noul tratat şi China, deşi în februarie 2019 s-a făcut mare vâlvă şi un adevărat show mediatic prin începerea procedurilor de retragere unilaterală a SUA din FNI, după ce Rusia a fost acuzată, fără probe că fabrica rachetele 9 M 729 a căror portanta atinge 2500 km, astfel încălcând prevederile tratatului. Retragerea oficială din FNI a fost efectivă la 2 aug 2019. Revenirea administraţiei americane la masa negocierilor pentru un nou tratat este o nouă manevra de campanie electorală pentru a arăta lumii că actualul preşedinte american este „flexibil” în deciziile geostrategice, deşi în realitate, mult trâmbiţatele negocieri bilaterale conduse din partea americană de Marshall Billinglea şi din partea rusă de către vice-ministrul de externe, Serghei Raybkov şi care se vor desfăşura la Viena, vor fi sortite eşecului.

Este aceeaşi reţetă ca în cazul anunţului preşedintelui Trump de a negocia direct un acord cu Iranul, în ciuda presiunilor exercitate asupra statelor şi companiilor europene şi nu numai, de a respecta sancţiunile economice americane la adresa Iranului, în caz contrar vor suferi consecinţele. La 29 iunie a.c., Agenţia iraniană de ştiri (FARS) anunţă că: „Iranul a emis mandat de arestare împotriva preşedintelui Trump sub acuzaţia de ucidere şi terorism prin asasinarea la Bagdad, la 30 ianuarie 2020, a numărului doi în ierarhia conducerii iraniene, Qassem Solimani.” Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului, Iranul a solicitat ajutor Interpolului.

O altă decizie de politică externă americană care a stârnit rumoare şi nedumerire în cancelariile internaţionale a fost anunţul preşedintelui de anulare a lucrărilor G-7 pe care urma să le găzduiască în luna iunie, pentru luna septembrie, ţinând însă să precizeze că: „oricum ţările care formează grupul sunt depăşite şi nereprezentative”, dorind să invite la viitoarea întâlnire: Rusia, Coreea de Sud, Australia şi India, G-7 urmând să se transforme în G-10 sau G-11.

Dar ca să fie „tacâmul” de politică externă complet, Donald Trump s-a raliat poziţiei premierului israelian, Benyamin Netanyahu, care la 17 mai a.c., a declarat că „împiedică Haga să deschidă o anchetă pentru crimele de război prezumate a fi fost comise în Cisiordania, Gaza şi Ierusalimul de est”, calificând această intenţie a CPI, drept „o ameninţare strategică pentru Israel”, iar secretarul de stat american, Mike Pompeo (fost şef al CIA), cu ocazia lucrărilor Conferinţei de Securitate de la München, declară că: „SUA va încerca să împiedice deschiderea unei anchete împotriva Israel pentru crime de război, pentru că acest tribunal este corupt”. La fel ca şi şeful său, tot ce nu este pe placul SUA trebuie sancţionat, etichetat ca fiind organisme internaţionale corupte, deci America nu se supune decât propriilor legi, însă toate celelalte state şi organisme internaţionale să se supună capriciilor americane, altfel sunt consideraţi inamici.

Continuând paradoxurile echipei americane de conducere, vorbind despre inamicii SUA, recent, şeful FBI, Cristopher Wray a declarat următoarele: „Partidul Comunist Chinez este cea mai mare ameninţare pe termen lung pentru securitatea americană, la fiecare zece ore autorităţile americane deschid o anchetă de contraspionaj care implică China.” Fără comentarii!

*

Anti-sclavia o nouă mască a crizei

În câteva zile, problema sclaviei şi discriminării rasiale s-a transformat, graţie reţelelor de socializare, în prioritate la nivel planetar, fiind înscrisă pe agenda guvernelor atât în Europa, cât şi în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, făcându-se conexiuni cu traficul de carne vie (o formă modernă a sclaviei) şi cu modul de a muncii al imigranţilor.

Asistăm la o amplă campanie de epurare profesională pe motiv de comportamente şi atitudini rasiale ale unor salariaţi din cadrul companiilor americane, ca răspuns la presiune străzii şi a unor ONG-uri. În ciuda declaraţiilor şi discursurilor pompoase care condamnă rasismul, la nivelul companiilor americane indiferent de profilul de activitate, ori la nivelul instituţiilor publice, se menţin politici nefaste pentru salariaţii de culoare, cărora li se impun un arbitraj intern sau li se cere să atace în instanţă pe funcţionarii suspecţi de comportamente rasiale şi discriminatorii. Dar, ghinion! Nu de rare ori, se întâmplă ca cei care reclama asemenea comportări, să fie concediaţi.

Trebuie menţionat că, rasismul este profund împământenit în cultura corporatistă, cât şi în sistemul judiciar, astfel că sunt numai 4 PDG negri în cadrul celor 500 companii de top, iar din date guvernamentale reiese că numai 3% din posturile de conducere sunt ocupate de negri şi numai 1% în Google, FaceBook, Uber. Preşedintele „Fondation Ford”, Warren Walker declară că: „Lumea antreprenorială americană a abandonat negrii. Chiar  după o generaţie de studenţi negri cu diplome la universităţi de prestigiu, hiper dotaţi, care pleacă în luarea cu asalt a lumii întreprinderilor, dar se pare că se lovesc de un zid.” Evelyne Carter, directoarea agenţiei „Paradigm” care ajută să elaboreze strategii în materie de incluziune şi diversitate, a lansat apelul ca: „Negrii să povestească ceea ce au pătimit. Cei care sunt confruntaţi de mult timp cu rasismul, sunt în sfârşit ascultaţi”, iar Stefanie K. Johnson de la universitatea Colorado, concluziona: „Dacă nu faci nimic de-a lungul unui secol pentru ca atitudinile şi comportamentul rasial să se schimbe şi se continuă şi astăzi la fel, oamenii îşi dau seama şi vor protesta la nesfârşit.”

La ora actuală, când mânia şi indignarea împotriva sclaviei şi rasismului explodează în SUA, companii de prestigiu şi cu tradiţie precum Grupul „MARS” care deţine marca de orez, „Uncle Bens”, Grupul ”Quaker Oats” pentru cerealele de ovăz, „Aunt Jemina”, marcă de îngheţată fabricată de Dreyers, „Esquimaux”, au anunţat că îşi vor schimba numele pentru că vehiculează „stereotipuri rasiste.”

Pe un alt plan, celebrităţi din mass-media şi-au anunţat demisia pentru criticile ce le-au fost aduse privind convingerile ori manifestările cu tentă rasistă. Este cazul redactoarei şefe de la situl „Refinery 29”, a redactorului şef al magazinului „Bon Appétite”, Adam Rapoport, a lui James Bennet, directorul paginii de opinie de la „New York Times”,  redactoare şefă Claudia Eller, de la „Variety” şi lista poate continua, inclusiv din zona divertismentului.

America corporatistă a ocolit primul amendament al Constituției care se referă la garantarea şi apărarea dreptului la libera exprimare, generându-şi o adevărată poliţie a gândirii corporatiste care nu acceptă scuzele şi cine ştie, poate că în viitor vor înfiinţa departamente de „reeducare” la fel ca în China şi fosta URSS pentru acei salariaţi care vor avea curajul să gândească şi să se exprime liber. Putem concluziona că, asistăm la un colaps mental al occidentului marcat de tensiuni sociale, etnice şi religioase tot mai radicale, atât ca urmare a suprapunerii peste criza sanitară, cea economică şi neîncrederea cetăţenilor în actualul sistem de guvernanţă.

America, ca deobicei în ultimul timp, da tonul la tot felul de nerozii conceptuale, pe care le exporta în lume ca fiind rodul democraţiei funcţionale ce ar trebui luată drept model de întreaga planetă. Astfel, în acest tipar se încadrează recentul incident tragic cu George Floyd, care a pus în mişcare un nou curent aflat la moda-antisclavie şi antirasial, care scăpat de sub control va avea efecte mult mai dăunătoare pentru omenire decât pandemia de coronavirus.

Continuarea acestei politici va adânci şi mai mult ruptura între diversele minorităţi rasiale din SUA şi Europa, va declanşa conflicte rasiale şi religioase ce vor cutremura lumea. Antisclavia şi antirasismul pot fi elemente ale viitoarelor conflicte asimetrice care vor ataca modul de organizare spirituală a societăţii omeneşti, identitatea culturală, istoria şi tradiţiile popoarelor.

*

Să fie acesta semnalul de afirmare a Noii Ordini Mondiale?

Oricum, asistăm la un proces bine gândit de imbecilizare a popoarelor care vor fi obligate prin legi adoptate de minţi bolnave, să se reevalueze istoria umanităţii pentru a fi în acord cu noile tendinţe venite de peste ocean. Semnele deja sunt tot mai vizibile şi cu multă încărcătură emoţională, dacă privim filmuleţele transmise pe reţelele de socializare care ne înfăţişează un grup de tineri albi care spala picioarele negrilor în semn de iertare a păcatelor, ori o tânără albă, care într-un acces de isterie, îngenunchează în faţa unor tineri negri cărora le săruta cu „devoţiune” bocancii, în dispreţul acestora. Mai recent, un grup de congresmeni americani şezând ca nişte ostatici ai „corectitudinii  politice”, ipocriziei, a trendurilor dictate mediatic, îngenunchiaţi, un gest religios, pentru ce, nici ei nu ştiu prea bine, sunt prezentaţi de CNN ca pe o ştire de ultimă oră.

Săptămânal vedem la ştiri cum soldaţi şi poliţişti americani, suedezi şi de alte naţii, îngenunchează în fata migranţilor, iar ca regulă generală, albii în fata negrilor. Paradoxul situaţiei este că, dacă eşti alb în occident, devine un „mare drept şi o supremă datorie” să îngenunchezi din cauza vinovăţiei altora, din cauza istoriei şi a unui sistem politic şi de guvernanţă bolnav şi corupt care apăsa asupra viitorului democraţiei occidentale. Oare pentru obţinerea „iertării”, albii vor înfiinţa bordeluri în AMERICA şi EUROPA unde prostituatele albe vor practică servicii gratuite şi exclusive negrilor, bordeluri subvenţionate de stat?

Continue reading „Gheorghe DRAGOMIR: Civilizația umană în căutarea unei noi direcții. Criza lumii moderne” →

Pandemia de covid-19, şoc istoric pentru civilizaţia umană, ori acţiune bine elaborată a ocultei globaliste? Temeri şi speranţe.

Motto:

„Când mulţimea guvernează, omul este condus de ignoranţă;

când biserica guvernează, omul e condus de superstiţie;

când statul guvernează, omul e condus de frică.

Pentru că oamenii să trăiască în armonie şi înţelegere,

ignoranta trebuie transformată în înţelepciune,

superstiţia într-o credinţă iluminată

şi frică în dragoste.”

(Manly P. HALL, The secret teachnigs of all ages, 1917)

Nimic nu este întâmplător.

Într-o altă lucrare, Manly P. HALL, explica visul vechi pentru instaurarea unui guvern mondial şi o nouă ordine mondială, subliniind că: „democraţia lumii a fost visul secret al marilor filozofi clasici. Pentru îndeplinirea acestei mari idei, în istoria omenirii, ei au propus programe de educaţie, religie şi conduita socială în vederea creerii unei frăţii universale. Însă, pentru realizarea practică a acestor obiective, aceşti erudiţi antici s-au organizat în confrerii. Şcolile de mistere din EGIPT, GRECIA, INDIA, CHINA, precum şi ordinele preoţilor filozofi iniţiaţi, au format un organism suveran, cu scopul de a-I instrui, consilia şi direcţiona pe conducătorii statelor.” (Manly P.HALL, Destiny of AMERICA).

Din păcate, mulţi sunt cei care conduc astăzi destinele popoarelor, o fac fără să-şi pună pielea la bătaie, căci asta ar presupune a avea ceva de pierdut şi să accepţi acest risc cu onoare şi sacrificiu. De aceea, se presupune că, numai cei naivi sau cei plini de trufie îşi iau riscuri pe care nu le înţeleg, dar escrocii, în marea lor majoritate conducători, transfera riscurile altora, la fel cum fac marii economişti şi finanţişti ai lumii când iau unele măsuri de criză ale căror riscuri sunt transferate de obicei oamenilor de bună credinţă ce reprezintă clasa de mijoc. Revenind la ideea construirii NOM (Noii Ordini Mondiale) şi proiectele finanţate de ocultă internaţională pentru a se atinge acest obiectiv, se cuvine a aminti aici despre existenţa monumentului misterios cunoscut sub numele de AMERICAN STONEHENGE sau Pietrele Îndrumătoare, situat în regiunea ELBERTON (GEORGIA), format din şase blocuri din granit cu o înălţime de 6 metri şi 109 tone, în care sunt săpate „zece reguli „pentru o epocă a „raţiunii”; care vorbesc despre necesitatea instaurării unui guvern mondial; controlul demografiei; introducerea unui nou tip de spiritualitate; protejarea mediului. Finanţatorii monumentului sunt anonimi cu excepţia preşedintelui companiei ELBERTON GRANIT, Joe H. FENDLEY şi inscripţia R.C., care ne duce cu gândul la ROZACRUCIENI, ordin precursor masoneriei.

Textul înscris în plăcile de granit este în engleză, spaniolă, hindi, ebraică, arabă, chineză, swahili, însă partea de sus a structurii se poate citi un rezumat al textului, în limbile vechi: babiloniana, greacă clasică, sanscrită, hieroglife. Cele „zece porunci”, vorbesc despre o lume ideală, că cea imaginata de societăţile oculte, rozacrucienii fiind cunoscuţi că intervinind în organizarea societăţii umane în momente cruciale când se anunţă apariţia unor evenimente cu magnitudine planetară care vor modela lumea pentru secolele următoare. Prin mesajul transmis de aceşti „anonimi”, se anunţă globalizarea, ca fenomen ce va marca sfârşitul secolului XX şi intrarea în Mileniul III. Faptul că primele două porunci se referă la menţinerea umanităţii la 500 milioane de indivizi şi îndeamnă la controlul reproducerii cu „înţelepciune îmbunătăţind conformitatea cu diversitatea”, este argumentul cel mai convingător că s-a pregătit un proiect în acest sens. Ideile cuprinse în textul amintit au fost preluate şi puse în operă de organizaţii şi societăţi oculte pentru a realiza „măreaţă lucrare” de creare a NOM.

Interesant că, SUA a publicat un ghid de acţiune completă în caz de pandemie, adus la zi în 2017, care conţinea toate elementele de care AMERICA duce lipsă azi: teste, măşti, echipamente de protecţie medicală, carantinarea bolnavilor, monitorizarea traseelor celor contaminate, izolare parţială şi voluntară, generalizarea purtării măştilor medicale, control la aeroporturi şi porturi. Problema care se pune şi care ne trimite în zona speculaţiilor este: de ce nu s-au pus în aplicare măsurile cuprinse în ghid? Trebuia lăsat să se întâmple fenomenul pentru a se justifica măsurile de restricţionare a drepturilor şi libertăţilor şi de a induce o nouă temere şi apăsare asupra poporului american? Nu cumva acest scenariu seamănă la indigo cu atentatele de la 11 septembrie 2001 care au direcţionat atenţia întregii lumi spre un război împotriva terorismului, abătându-se atenţia de la gravele probleme cu care se confruntă la acea dată SUA şi întreaga lume la începutul Mileniului III, a societăţii umane în era globalizării prin Inteligenţă Artificială?

Dar, să continuăm cu incursiunea noastră în tenebroasele planuri ale unor minţi bolnave care vor să conducă lumea, cu orice preţ. Astfel, în 2009, la iniţiative lui Bill GATES (cunoscut ca fiind promotorul unui proiect de sterilizare chimică a bărbaţilor din ţările cu demografie ridicată) s-au reunit în secret „marii filantropi” ai lumii într-o organizaţie numită „GOOD CLUB”, incluzând figuri emblematice: David ROCKEFELLER jr, Warren BUFFET, George SOROS, Michael BLOOMBERG (la acea dată primarul NEW-YORK şi candidat la preşedinţia SUA în 2020), Ted TURNER şi Oprah WINFREY (mogulii de presă), pentru a creiona modul de organizare a societăţii umane în era globalizării, Inteligenţei Artificiale şi a spaţiului virtual, care prin noile tehnologii va revoluţiona modul de gândire şi comportamentul oamenilor la nivel individual şi colectiv, cât şi sistemul de relaţii internaţionale.

Declanşarea pandemiei de covid-19, a generat pe reţelele de socializare ample dezbateri privind originea, scopul, şi momentul apariţiei acestei noi ameninţări la adresa securităţii sanitare şi mentale a planetei, terorismul fiind trecut în plan secund. Putem aprecia că aceasta este o formă perversă a războiului hibrid, asimetric folosind armă biologică. Pe un alt plan, s-a declanşat un adevărat război mediatic transferat cu prioritate în spaţial virtual, între SUA şi CHINA cu acuze reciproce privind sursa pandemiei şi adevărata dimensiune a dezastrului în CHINA, prin ascunderea cifrelor reale privind decesele şi numărul contaminaţilor. Cum era de aşteptat, tinta predilectă a atacurilor administraţiei americane a fost IRANUL şi EUROPA, considerată de preşedintele TRUMP o ameninţare la adresa securităţii sanitare a planetei. De fapt s-a dorit ca aceasta confruntare propagandistică să acopere incompetenţă, lipsa de organizare şi reacţie preventivă a guvernelor statelor dezvoltate şi transferarea răspunderii în sarcina altora.

Continue reading „Gheorghe DRAGOMIR: Pandemia de covid” →