George POTIRNICHE: Fierbe apusu-n noapte

FIERBE APUSU-N NOAPTE

 

Plâng eroii prin morminte
Cruda soarta ce-o împărţim
Fierb apusurile-n noapte,
Tot mai greu n-e dezmorţim.

Toţi plecăm spre miază-noapte
Rătăciți prin patru vânturi,
Nu mai e vreme de şoapte
Nici de murmur pe la colţuri.

Argument este momentul
Să fim cu toţii într-un glas,
Ne arde crâncen sentimentul
Să dobândim ce-a mai rămas.

Mai presus de firea noastră,
Unde-i mâna de argint…
Aşteptăm să vină Ţepeş,
Să ieşim din labirint?

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

8 mai 2019

George POTIRNICHE: Asta-i viața …

Asta-i viața …

 

Mă sprijin cu privirea de colțul unu-i nor,
Opresc vântul din tăceri, simt cum ploile mă dor
Și în marea de iubire te zidesc halucinant,
Declar totul fără lege într-o beznă post-restant.

În delir te gust din muguri,din furtuni și din deșert,
Cu prea multe adevăruri te evit ca să mă iert,
Dar cu patima nefastă dintre apus și răsărit,
Ne mințim că asta-i viața, ca o rană de cuțit.

Te închin acum femeie celor toate șapte arte,
Intr-un templu de icoane condamnata la păcate,
Prea concret n-este cerul de albastru infinit,
Un izvor de apă vie… ori un munte de granit !

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

2 martie 2019

George POTIRNICHE: Singurătate și regret

Singurătate și regret

 

Singurătatea grea pe umeri se-nconvoaie
doar vântul se aude la geamuri suspinând,
Tristețea vremii se învăluie-n odaie
strivind tăcerea toată ,într-o margine de gând.

Timpul este la final ,vremea pare că s-a scurs
ca atare mă-nchin sorții și pun piatra pe mormânt,
Din abisul de păcate șapte le trimit ramburs
și cu buzele uscate, plămădesc un jurământ.

De la nouă neamuri sacre port blestemu` însingurării
între apus și răsărit nopțile mă pedepsesc,
Respir eterna amăgire din pridvoarele încercării
cu regretul care doare,că n-am știut cum să iubesc.

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

27 ianuarie 2019

George POTIRNICHE: La revedere!

La revedere!

 

Răstignesc tristețea toată și-o las pradă printre veacuri,
dreptul meu s-a revocat, trăind alte anotimpuri,
Timpul ninge pe-nțelesuri, dobitoc în umbra vremii
cu toți ingerii din rai, eclipsand privirea lumii

Mă repet în amănunt și scot sfinții din canoane
dezbracând cămășa sorții, ce mi-a provocat frisoane,
Renegat de timp și tine, de-acum nimic nu mai doare,
din zăluga suferință ….amintiri otrăvitoare.

Mă dezic iar de trecut și te îngrop în calendare,
pulsul se destramă-n vene fără omagii funerare
Prea stingher de tine-acum, crucea las pe un mormânt,
ca să fii iar de găsit… la un nou recensămînt.

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

20 ianuarie 2019

 

George POTIRNICHE: Povara timpului (poeme)

La margine de gând

 

La margine de gând în zorii dimineții
A răsărit in timp chemarea ta,
Alunecând încet pe valurile vieții
Ai răsărit precum o stea.

 

Timpurile uitate a renăscut iubirea
Chiar dacă pentru noi este târziu,
Tristețea îmi deschide către tine privirea
În vise să zbor cu tine să fiu.

 

Mă pierd în amintiri și fulgi de nea
Povestea crudă din alte anotimpuri,
Clipele uitate renaște fericirea
Săruta-mă acum în alte vremuri

 

Povara timpului

 

Te aştept să-mi vezi apusul
Să-ți beau surâsul lacrimii din ochi ,
Că ploaia nu va inunda dezastrul
Sărutându-mi clipa săruturilor vechi.

 

Durerea ca un plânset mă arde în călcâie
Haina ta roasă de timpuri s-a imprimat în pielea mea ,
Mâna ta ,cu amănunte ,suspinul vremii să-l mângâie
Creonând în scopul vieţii tratament de boală grea.

 

Răzvrătindu-se destinul joacă şah cu viaţa mea
Închinându-mi tot amarul peste timpul expirat,
Totul e un purgatoriu, în durerea de-a avea
Laitmotiv şi regretabil…ceasul ce la-i tulburat.

 

Bazar de amintiri

 

În urletul iernii ,semănai amurguri necontenită
Cu privirea ta de gheaţă pătrunsă-n calendar
Şi-n miros de smirnă arsă pe rugă obosită ,
Sorbeai tăcerea rece cu mine din pahar.

 

Compun din înțelesuri o întreaga nebunie
Din umbre am adunat durerea resemnării ,
Pierdută în ferestre o rază ruginie
În clipele stinghere, pe pragul înserării.

 

Tu poți să uiţi acum tot ce a fost
Să nu-ți mai aminteşti tăcerea dintre noi,
Timpul meu s-a scurs cu tine fără rost
Şi am uitat că m-a durut acest stupid război.

 

Te închid acum într-un bazar de amintiri
În negura uitării să-ţi guşti din palme falsitatea
Cununa ta de amăgiri ce o împleteai din stele
Ţi-o las ca amintire…suspin amar să bei cu noaptea !

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

Continue reading „George POTIRNICHE: Povara timpului (poeme)”