printre porumbei, lilieci și câini vagabonzi
oameni, idei, defecte și propoziții.

coniacul curge spre măruntaie
ideile apucate divorțează de carte
puse pe năzbâtii, oasele vor în pământ.

devenim monumente înregistrate
agora unor lighioane și semeni gata de filosofare

la talcioc se vând icoane selfie
trecute prin ritualul zâmbetelor artificiale
ochi și alte mărunțișuri de sticlă

am hotărât să rămânem cu ce avem
spre metrou
să prindem cursul de istoriografie.

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

29 mai 2019

rostul meu la maternitate
al ploii peste ape
al poemului în alfabet
al lui Dumnezeu în carte.

despovărat
zbor
întrupat
însetat
cuvânt
rostit

s-au tipărit urmele iubirii
astfel
s-a născut prima carte

între coperți au gemut cuvintele
astfel
s-a ivit primul cititor

pentru încălzire s-au ars primele file
astfel
s-a format primul muritor

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

18 mai 2019

palisadele scornelilor
de poet rănit în colțul versului
/ văduv / cu iubita în adâncurile lui /
au ars sub asediul lumânărilor
aprinse de rugăciuni

învăluite în carne
cuvintele au luat forma zilei de mâine
s-au făcut trup de poem
cu mâini și picioare de adolescent
zbuciumat de primele întâlniri
cu ochii căscați pe trupul său

*

ceasornicul ticăie fără să miște secundele
versului încarnat
posedat de poetul migrator
prin universul sădit cu nașteri
de oameni și poeme în lut

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

15 mai 2019

au trecut în transhumanță câțiva orășeni
își purtau turmele grase
peste dealurile satului
descurajați că nu dau de un fast-food
la vreun colț de pădure defrișat

primarul, agentul de poliție și încă alții
i-au încurajat
suntem un sat electrificat
avem net și
de deochi se ocupă bătrâna care șade la intrare.

sedentari n-au vrut să rămână
citadinul spirit caută verdeață pentru turme
pe linia ferată s-au întrecut în glume
cu șeful de gară pensionat
care le-a cântat din fluier
balada mocăniței / pensionată de un sfert de veac.

iacă / studiile sunt încheiate în sat
numărul studioșilor s-a diminuat
premiul întâi e pentru unicul învățăcel
care joacă table, după biserică
cu gașca bătrânilor din sat.

acum / tot frig la noi în sat
am grijă să-ți scriu cu diacritice
bucură-te mamă la oraș
rămâi tânără, fără noroi pe asfalt
și cu verdeață multă în parc.

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

11 mai 2019

imaginarul colectiv
sapă conștiința
aprinde veioza într-un trecut îndepărtat
colosul din alfabet
doar un schelet
pe soclul de un anumit soi
produce erupții de rumori
aprobări și contestări
îmbrățișări săruturi trădări

agregatele pompează
noi
înviate cuvinte
cu presiunea de ieri
având debit pentru azi și mâine
se vor pune în producție
înălțate
pentru mistuire în oameni și poezie

————————–––––––

Gavril Iosif SINAI

7 mai 2019

Imagine internet

păstorul mi-a spus
acum ne rostesc numele

pe al meu l-am prins de lâna albă
în mâini îmi bătea inima

am simțit lama rece a cuțitului
ajunsă la gât

l-am atârnat
în timp ce tu ești ocupat

un fir de sânge curge pe pământ
sub el stau picioarele mele

n-am putut avea un vers
când am văzut
cuvântul în piroane

————————–

Gavril Iosif SINAI

24 aprilie 2019

Imagine internet

între cojoace
pe țol de vise / în piuă presat
s-a născut cititul
fără litere / la început
în semne și pașii
dintre cer și pământ.

————————–

Gavril Iosif SINAI

17 aprilie 2019

trupul colinelor le ține strâns
de rădăcini
se leagă amintirile / după soiul lor
după diversitatea atingerii pe retină
după parfumul elegant pe sub nări
fără țipete / nici drept de autor.

gratis am fost înnobilați
cu proprietăți de gingășii / de candoare /
suntem îngeri când primim și dăruim
o floare.

————————–

Gavril Iosif SINAI

10 aprilie 2019

Foto: Internet

s-a înverzit cerul din adierea sa
îngerii se tăvăleau prin viață
unul a tras cortina / gătit
rămâne soarele să facă față
alunecoaselor inimi de gheață.

înapoi caii cu aripi din picioarele noastre
șerbia sub unghiul genunchilor
a pus Dumnezeu timpul și sfinții laolaltă
întorși au chipul pâinii de casă
roți în roată cu sufletul suflecat pentru mare distanță.

cad în brațele iubirii de pe un munte de sare.
am învățat să iubesc în ocean
sărut chipul prin care sângele curge
din biblioteca divină cu suluri de oameni
scriși pe dinăuntru și pe dinafară.

–––––––––

Gavril Iosif SINAI

3 aprilie 2019