A căzut încă o stea din corola lumii tale…

 

– A căzut încă o stea din corola lumii tale!,

… înc-un suflet mai dispare în abisul nepătruns.

dorul meu (mereu nestins) caută febril o cale,

să-ți pătrundă-n Universul ce de dânsul l-ai ascuns.

 

Ai pus lacăt deznădejdii pierzând cheia între timp,

… dar ți-ai amorsat iubirea pentru sute de decenii.

nu contează că nu-i vremea … că nu are anotimp,

”- Te-ai împotmolit în soartă sau îmi pare c-am vedenii?”.

– Asta-nseamnă viața ta … ploaie plină de mistere!,

… un conglomerat de șanse ori secunde în clepsidră.

care-n timp sau condensat și sunt … clipe efemere,

construind (fără să vrea) sorții tale piramidă.

Noaptea neagră-și poartă trena peste gândurile tale,

… fulgere nevinovate … umplu cerul tău de dor.

stele căzătoare-n păr îți prind vise-ornamentale,

și-ți sfințesc în nemurire taina șanselor … de zor.

Zile, nopți îmbietoare le petrecem noi tăcuți,

… temerile nu mai sunt … chiar așa ucigătoare.

”- Trecem peste clipe, noi, cât se poate de plăcuți!”,

cu răspuns nemotivant … la sfioasa întrebare.

 

– A căzut încă o stea din corola lumii tale?!,

pregătită de iubit … chiar și-n clipele de jale?!.

 

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Am schimbat morții macazul!….

 

– Soarta mea-și cere dieta pentru viitoare junghiuri!,

… pentru țărâmuri cu trecuturi și scutiri de amnezii.

ne criogenăm destinul … fericirilor în unghiuri,

… ce reflectă așteptarea … întristărilor târzii.

 

”- Am prezis că veșnicia mi-a croit din ură dric!,,

(în timp ce-ți plângeai în poală amărâtul tău destin).

… ai păstrat în lada morții … astă viață de nimic,

iar în brațele iubirii, tu ne-ai desfătat cu … chin.

 

– Universul crapă rana … nopților spre răsărit!,

(apoi o închide gândul ce-a-nviat dintr-o tăcere).

… senectutea ne măsoară visele și-s mulțumit,

că mi-ești dorul prelevat … într-o serie de ere.

 

Dragostea ne evadează din blestemul neputinței,

… și relizează-n grabă … piramide de amanți.

”- Când te-a-nlănțuit tristețea până-n măduva ființei!”,

n-ai uitat sfinții de taină că ți-au fost chiar diletanți.

 

– Asta-i ultima mea fugă de pretențioasa-ți seară!,

… mă voi prăbuși în lada unde tu îți guști extazul…

vreau să văd cum agonia-mi te lovește-ntâia oară,

… iar iubirea îți șoptește … – Am schimbat morții macazul!.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Transhumanţa iubirii noastre…

 

Plânsul ăsta nu-i al meu … cum nici ochii și nici gură,

”- Toate sunt parte egală, dintr-o transhumanţă rară!”.

… însă lacrima-ţi o ştiu … este-a inimii tortură,

ce ţi-a şters-o soarta mea, într-o tumultoasă vară.

 

– Ea m-a învăţat tăcută, cât de vierme este ura!,

… să citesc pe dinafară … cartea sufletului tău.

(ca în fiecare seară … să îţi simt tremurătura),

”- Când te rogi spăşită-n gânduri, invocând pe Dumnezeu!”.

 

Cerul meu de altădătă și-a abandonat toți norii,

(deochind trecut rebel … care s-a dezis de mir).

… iar cu vechiul patrafir, îmbrăcat, colindă zorii,

… procreaţi de pulsul milei, ca un fel de coviltir.

 

Gongul vieţii poa’ să bată, pe pământ, în umbra zilei,

… căci te ştiu din altă viaţa … cum în pălmi mi te topeşti.

”- Tu fiind sanctificată … prin puterile argilei!”,

ca în drama vieţii mele, să faci lucruri nefireşti.

 

– Fost-am cap de cimitir, chiar dorindu-mă mormânt!,

… până când ai recreat … Raiul nostru permanent.

”- Cred că-s ultima silabă … evadată din cuvânt!”,

… dar şi prima din vocale, ce m-a ascultat atent.

 

… eu sunt foarte mulţumit, că-mi eşti măduvă în stern,

(că te știu parte din mine … și că te iubesc vizibil).

– Nu conteză dacă lumea, mă va blestema etern!,

… eu voi fi, în permanenţă, scrisul tău inteligibil.

 

”- Tu vei fi cândva a mea!” … cerul tău de cobalt, jură!,

(dar şi transhumanţa vieţii, ce va deveni povară).

… de-aia plânsul nu-i al meu: – Ci al inimii tortură!,

şi s-a şters din soarta mea, într-o tumultoasă vară.

 

 

Soarta noastră evreiască…

 

– La capela mântuirii cu tristeți sterilizate!,

… vine chiar eternitatea să-ți dea grijile la spate.

propăvăduind trecutul ca pe-un adevăr divin,

ce iubirea a văzut-o (uneori) ca pe un chin.

 

Iarăși ninge cu petale pe sihastrele morminte,

Continue reading „Florin-Cezar CĂLIN: Transhumanţa iubirii noastre…” →

Secunda ta de rouă…

 

Mi-ai fost dată fără Soare, fiindcă inundai privirea,

… universul meu de gânduri … visele-mi, chiar amintirea.

– De-asta este bine, poate, pentr-un secol sau chiar două!,

… să-ți prefaci divinitatea în … secunda ta de rouă.

 

Când te-ndepărtezi prin dânsa, cu piciorul descălțat,

… simt cum lași sfădită-n urmă, învechitul tău păcat.

– Săvârșit de o ispită, de un măr, cu gust de Soare!,

… și-un Adam fără de minte, fără haine sau odoare.

 

Dimineața ta din umbră, are zâmbet adorat,

… înțeles de toți aceeia … care ți l-au adulat.

(povestind prin Galaxie, că iubirea este-o taină),

– O întrecere cu sine … și a dorurilor haină!.

 

”- E-o magie că aceasta … cumpără orice secundă!”,

… iar apoi chiar se preface, în privirea ta redundă.,

(plagiind pentru o clipă … zona mea de influiență),

… sfidând astfel pronosticuri pentru orice concurență.

 

– Nu visa că mă dobori, cu vreo șarjă de cuvinte!,

… pregătite academic … poate pentru cele sfinte.

– Ori cu clipa-ți fericită … că sărută a mea geană!,

… fiind foarte dezinvoltă, în secunda sa de taină.

 

Ești o dimineață oarbă … dar cu zâmbet colorat,

… care-mi spune că ar vrea, sfidător, un alt regat.

(nu știu ce-o face cu el … fiindcă mie nu mi-a spus),

”- Cred că-l va negocia, când o fi, cu cel de sus!.

 

Mi-ai fost dată fără Soare, fiindcă inundai privirea,

… universul meu de gânduri … visele-mi, chiar amintirea.

– De-asta este bine, poate, pentr-un secol sau chiar două!,

… să-ți prefaci divinitatea în … secunda ta de rouă.

 

 

Măștile ascunse ale sentimentelor noastre…

 

– Viața curge-n abstinență … și în linii teatrale!,

… purtând mantia tăcerii, în culori multicolore.

(împletită dintr-un fir … cu tendințe imorale),

… prinse-n zborul unor păsări cu tradiții carnivore.

 

Ne-am ținut cândva de mână, chiar sub ploaia de păcate,

Continue reading „Florin-Cezar CĂLIN: Poeme” →

Secretul nemuririi timpului…

 

– Vrei ca să cunoști secretul, nemuririi timpului?,

… sau să-i faci o poză clară … iernii care va veni.

”- Ieși din închisoarea vieții, chiar și a pământului!”,

… și-ai să afli de ce zboară … dar tu nu îl poți urni.

 

Din tot gerul existent … în desișul gurii tale,

… să-mi faci vetre de ninsori, în zăpezi claustrofobe.

(un coșmar pentru voiajul, pubertăților carnale),

– Ce-a acoperit de frică … vise rătăcite-n vorbe!.

 

… apoi să-mi dejoci curajul … hirotonisirii foamei,

– Scoțând toți actorii dânsei, din morale incomplete!.

(iar de-o să mă prindă roua … în inciziile dramei),

… să-mi aduci buchet de țurțuri, aranjat ca spic în plete.

 

Anotimpuri ireale, cântăresc de-acum secunde,

… îmbrăcând destinul tău … în minutul nerăbdării.

– Ca apoi să ne înghețe, clipa orelor flămânde!,

… în ambuteiaj de zile … destinate procreării.

 

Nu mi-e frică de-ntuneric, de îngheț sau de visare,

– Fiindcă iarna colectivă … ne adoră închinarea!.

… și ne iartă decăderea … preschimbată în uitare,

– Pusă-n ochi orbiți de noapte, așteptându-și hibernarea!.

 

”- El, secretul timpului, șade-n noi, în fiecare!”,

… dar și nemurirea sa … vremea dânsului ocupă.

– Măsurând în anotimpuri, tumultoasa întrebare!,

… de ce fuge-așa de iute … când viața-i așa de scurtă.

 

– Vrei să știi totuși secretul … nemuririi timpului?,

… ieși din închisoarea vieții … și-l întreabă de ce zboară.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Drama primului nostru sărut…

 

Dincolo de tine-mi pare … că am orizontul sterp,

… susținut de timpul care, scurge dragostea din piept.

(alergând grăbit spre locul … unde dânsa-i nesincronă),

”- Ca să spargă disperat, chiar lumina ei diformă!”.

 

– Am lipsit vreo două zile, din gruparea vieții mele!,

… ca să ispășesc păcate … contabilizate-n stele.

”- Și ai complotat grăbită într-un azi sortit de tine!,

… să catapulteze vise … și speranțele din mine.

 

Eu ți-am venerat privirea, ce-amintea de amândoi,

… devenind târziul martor … al războiului din noi.

– Mi-ai permis ca să-ți descopăr, Universul fanteziei!,

… care m-a adus, se pare … chiar în pragul nebuniei.

 

Am să-ți cer de-acum iertare, dacă eu am să decad,

… sau probabil, îndurare … pentru roșul de smarald.

– Ce-ți va împroșca obrazul, cu mâhnirea scursă-n strânge!,

… provocată de plecarea visului … cândva pursânge.

 

… nu-mi mai ești loc luminos … pentru taine și hodină,

– Ci tigroaoca prinsă-n tundră de privirea mea străină!.

… care a uitat de rostul … clipei noastre de-nceput,

– Devenind de multă vreme, drama primului sărut!.

 

Am să lupt de-acu’-n tăcere … cu iluzia cerească,

… care mi-a fost dăruită, numai să mă pedespească.

– Sau să-mi spună că în zare … orizontu-mi este sterp!,

… susținut de timpul care, scurge dragostea din piept.

 

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Curajul delimitat al timpului meu…

 

– Cât curaj și câtă trudă … au putut să zacă-n tine?,

… încât tu ai reușit … să mă smulgi din rădăcini.

(din tăcerea mea mirată, care m-ascundea de mine),

… și c-un gest de împilare, să mă uiți în rugăciuni.

 

Blestemat de a mea soartă, ca să car, piatră de moară,

… crucea vieții, sfărâmată … de intransigența ta.

– Porni-i munca de Sisif, la-nceput, așa-ntr-o doară!,

… hotărând după aceea … să o pot și termina.

 

– Mușcă gura-ți luminoasă, brațul meu de sinistrat!,

… alungând pentru o clipă … larma-nsingurării tale.

– Când mi-așterni tu, pentru cină, o iubire-unicat!,

… sănatoasă-n rădăcini … și-n cinismuri imorale.

 

… de o vreme mă tot doare, zâmbetu-ți pus în vitrină,

– Chiar când sufletu-mi te cere … să îi fii mereu silfidă!.,

(să-i îngreunezi tu soarta … cu privirea ta velină),

… ca apoi să îl dezmierzi, tot în ea, că-i pozitivă.

 

Este bine ca să taci … mai ceva decât osânda,

… și să smulgi din radăcini, urma noastră de păcate.

– Ca să poți umple cu zile, anii care-mi fură pânda!,

… dezvoltată chiar de mine … pentru-a ta integritate.

 

– Țin în pumni puterea ta … și-un nedefinit real!,

… sfâșiat de-un dor intens, ce s-a cuibărit în mine.

… oh, de-aș ști c-această fază, este gestul tău final,

– Aș dori definitiv … să prind rădăcini în tine!.

 

”- Cât curaj crezi că mai are, timpul meu sa te aștepte?”.

 

       

*împilare = aplecare spre pământ

*silfidă = duh aerian feminin, foarte ușor și agil

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

 

În locul unde inimi se-ntâlnesc…

 

Curg în cascadă, gânduri, sentimente,

Spre locul unde inimi se-ntâlnesc.

Mi le-aș dori să fie permanente,

(chiar dacă uneori mai și greșesc).

 

Mâinile tale … dans pe trupul meu,

Înveselind cumva a lor sentință.

Cu o sclipire dintr-un vis ateu,

Dar și c-o nedorită suferință.

 

Prin mine trec trăirile călări,

(la pas, galop sau poate în buiestru)

Spre visele ascunse-n patru zări,

Și priponite doar de un căpăstru.

 

Pocalul fercirii chiar îl beau,

(până la fund ca astăzi să renasc).

În locul unde ieri încă erau,

Ghimpii durerii (care lacrimi nasc).

 

Eu sunt acum cumva independent,

(și-n genere nițel cam libertin).

Sau poate uneori mai reticent,

La sentimente care-ți aparțin.

 

Clipa dorită naște fantezii,

(în locul unde inimi se-ntâlnesc).

Și implicit, ascunse bucurii,

În viața ce de-acum și-o rostuiesc.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Sonata cuvântului pe întuneric…

 

Vântul gândului de seară a născut întâi cuvântul,

… apoi l-a învățat să scrie … sunete pe întuneric.

”- Iată că și azi ecoul dânsului ne este cântul!”,

ce se-aude în neant sau chiar spațiul atmosferic.

Îl aud în somn, pe stradă și în pulsul mut al cărnii,

(când poftesc vreo desfătare sau doresc puțin noroc).

… în izbeliștea de-o viață și în gustul resemnării,

peste tot sau peste toate ce și-au împlinit soroc.

 

”- De ce tac slovele scrise între noi și n-au putere!”,

… să întoarcă iar la viață zborul unei păsări moarte?…

”- Cum să folosesc cuvântul ce mă-ndeamnă la tăcere!”,

(când acesta stăruiește … să îl folosim și-n șoapte?).

 

Noi greșim când cerem voie să dăm viață slovelor,

(care sunt neputincioase în pământul sterp al sorții).

”- Ai văzut câtă putere pune-n taina … vorbelor?!”,

lovind chiar și-n întuneric … în neantul gol al morții.

 

Îl încerc eu cu rumoarea, rugilor … și cu răbdarea,

(viselor … încredințat că acestea-s o virtute!).

… să-mi răspundă vehement și urgent la întebarea,

”- Pentru ce atâtea șoapte, uneori chiar neplăcute?”.

 

… totuși, nu știu cum se face, dar pe El nu-L vede nimeni,

nici în hăul mut al morții … nici pe malurile vieții.

… că-n placentele Genezei … puse-n graiul unor gemeni,

un cuvânt poate ucide chiar și roua dimineții.

 

”- Iată că și azi ecoul dânsului ne este cântul!”,

ce se-aude în neant sau chiar spațiul atmosferic.

vântul gândului de seară l-a născut întâi pe dânsul,

… apoi l-a învățat să scrie … sunete pe întuneric.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Dorinţe ascunse-n plexul solar…

 

Te-am furat dintr-o legendă, să-ţi scutesc talpa de mers,

… ignorând o tragedie … aprobată de Infern.

– Şi cerşind eternitatea, zilelor din Univers!,

… încercăm noi frumuseţea, unui amănunt solemn!.

 

– Eu te-am făurit din spasme! – Chipul chiar din sare gemă!,

… în timp ce iubirea noastră … spune-n gândurile sale.

(că o mustră conştiinţa … cu eterna ei dilemă),

”- Dacă-i lasă rest de viaţă şi singurăţăţi fatale!”,

 

Amăgirea-mi rupe laţul … evadării în decor,

(că tot mă târăsc prin viaţă, spre deliciul nimănui).

– Ca să îi cerşesc. eu dânsei, doar urmă de amor!,

… refuzată-n permanenţă … de misterul dorului.

 

… viaţa are ochii tăi, însă dragostea-mi căprui,

– Nu le caut nemurirea … osândită la suspin!.

(fiindcă dânsa poa’ să-mi ceară, strălucirea cerului),

… ca apoi să pună-n lanţuri … pohta unui alt destin.

 

”- Vin la tine ca iubit … să-ţi aduc zenit de stele!”,

(înhămând un inorog, pentru zările albastre).

… ca să plimbe-n Carul Mare, dragostea, etern, prin ele,

zămislind un răsărit … chiar din duhurile noastre.

 

– Să nu crezi că-i vreo mârţoagâ şi-am hrănit-o eu cu jar!,

… sau chiar umbră de fantasme, într-o lume fără Eve.

”- Este spiritul iubirii, împlinirilor … un dar!”,

… ori duhovnicesc cuvânt, pentru clipele-ţi tenebre.

 

Te-am furat din Univers, să şterg talpa umbrei tale,

… de o tragedie cruntă … aporbată în Infern.

… ca apoi să te uimesc … cu eternităţi virale,

(izvorâte din dorinţa, plexului solar sau stern).

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN