Florin-Cezar CĂLIN: Drama primului nostru sărut…

Drama primului nostru sărut…

 

Dincolo de tine-mi pare … că am orizontul sterp,

… susținut de timpul care, scurge dragostea din piept.

(alergând grăbit spre locul … unde dânsa-i nesincronă),

”- Ca să spargă disperat, chiar lumina ei diformă!”.

 

– Am lipsit vreo două zile, din gruparea vieții mele!,

… ca să ispășesc păcate … contabilizate-n stele.

”- Și ai complotat grăbită într-un azi sortit de tine!,

… să catapulteze vise … și speranțele din mine.

 

Eu ți-am venerat privirea, ce-amintea de amândoi,

… devenind târziul martor … al războiului din noi.

– Mi-ai permis ca să-ți descopăr, Universul fanteziei!,

… care m-a adus, se pare … chiar în pragul nebuniei.

 

Am să-ți cer de-acum iertare, dacă eu am să decad,

… sau probabil, îndurare … pentru roșul de smarald.

– Ce-ți va împroșca obrazul, cu mâhnirea scursă-n strânge!,

… provocată de plecarea visului … cândva pursânge.

 

… nu-mi mai ești loc luminos … pentru taine și hodină,

– Ci tigroaoca prinsă-n tundră de privirea mea străină!.

… care a uitat de rostul … clipei noastre de-nceput,

– Devenind de multă vreme, drama primului sărut!.

 

Am să lupt de-acu’-n tăcere … cu iluzia cerească,

… care mi-a fost dăruită, numai să mă pedespească.

– Sau să-mi spună că în zare … orizontu-mi este sterp!,

… susținut de timpul care, scurge dragostea din piept.

 

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Lasă un răspuns