Florentina SAVU: Mister

MISTER

 

E noapte și luna privește
Peste munții cei bătrâni,
Sufletul în mine crește
Când privesc așa minuni,

 

Printre munți curge cascadă
De suflete cristaline
Ce-n fața lor fac paradă
Și îmi e atât de bine!

 

Eu și luna suntem martori
La misterul ăstei nopți
Când mii de suflete-flori
Curg luminându-ne sorți.

 

Brazii și munții pietroși,
Luna și cerul senin,
Fac cărări politicoși,
Unui râu sfânt și divin,

 

Apa-i curgere de zâne
Ce dansează ca un fluviu,
Sufletul tresaltă-n mine
Și, Doamne, cât e de viu!

———————————–

Florentina SAVU

12 octombrie, 2018

Florentina SAVU: Ne-am inventat

NE-AM ÎNVENTAT

 

Ne-am inventat din trandafiri,
Ne-am întregit cu-a lor petale,
Dansăm sub cer precum doi miri
Ce și-au găsit a vieții cale.

 

De dor suntem azi siluete
Țâșnind în roșu sângeriu,
În noi născutu-s-au portrete
De colorit sub cer pustiu.

 

Ne respirăm și ne-adunăm
Într-o minune de întreg,
Zburăm mereu și înotăm
Prin viață, tu și eu, strateg!

———————————–

Florentina SAVU

11 octombrie, 2018

Florentina SAVU: Prin timp și spațiu

PRIN TIMP ȘI SPAȚIU

 

Prin timp și spațiu fi-vom culori spre infinit
Cu palmele întinse spre un zbor nesfârșit,
Privim timpul curgând iute-n nemărginit
Suntem izvor de viață în iubiri regăsit.

 

Suntem bucăți din soare, din stele strălucite,
Cu frunți calde și albe în ploaie miruite,
Suntem fluturi și păsări mereu curajoase,
Suntem si dans nebun de ape vijelioase.

 

Suntem frunze din iarna vieții risipite
Plutind frumos prin spații de ploi curățite,
Ne strecurăm prin nori ca apa printre stânci
Revărsându-ne în dor și în vise adânci.

 

Suntem un somn divin, încununat cu dor,
Vraja din clipa senină a unui fior,
Suntem dorința nebună de-a cunoaște totul
Și de-a experimenta și tăcerea și jocul.

 

În zare ni se-arată cer viu de mărire
Și munți falnici acoperiți cu iubire,
Suntem flăcări de vis într-un iubit univers,
Suntem visători născuți pe buze cu vers.

 

Zbor ne luăm către stele, spre raiul cu flori,
Cu aripi strălucitoare ca și fluturii-n zori,
În acest zbor dragostea să ne însoțească
Și-n speranțe, muguri tuturor ne-înfrunzească.

 

Către cerul etern, din lumea noastră plecăm
Fericiri nebănuite acolo sus să le-aflăm.
Pe câmpii ca smaraldul și atât de-nflorite
Lună, soare ne zâmbesc cu sclipiri aurite.

 

Din aceste înălțimi vom ajunge-a privi
Cum jos, pământul de tot o-nverzi,
Cum va trece vrăjitor prin cele patru-anotimpuri
Culegând din toate bucurie și nimburi.

 

Viața întreagă-i un cerc: pleci, te-ntorci, și sari punți
Și treci de prăpăstii și munți,
Îți clădești fără preget,cuprins de-același dor
O viață de fericire care să curgă izvor.

 

Visezi odihnă pe un pat plin de flori
Și mult frumos cu care să te înconjori,
Lumea toată fi-va un curcubeu,
Cu iubire colorând visul tău

 

În brațe te-o lua, la sânu-i de Dumnezeu
Fiindu-ți lumină, pat și-uneori, alizeu,
Cerul este iubire dar se poate și mânia
Însă, pe toți ne cuprinde în nemărginirea sa.

 

Cântecul acestei vieți e frumos dar doar unul
Și se-mprăștie prin timp cum se-mprăștie fumul,
O inimă-adevărată fi-va pentru toți omenirea,
Fi-va forță și vrajă dar va fi și zidirea.

 

Dumnezeu ne-a dat-o nu ca pe-o pedeapsă,
Viața întreagă-i iubire dar și-un vis în transă,
Ura niciodată nu vom survola
Zbor și drag, întruna, suflet ne-or invada!

———————————–

Florentina SAVU

1 octombrie, 2018

 

 

Florentina SAVU: Să-mi fii

SĂ-MI FII

 

Să-mi fii dorul de la poartă,
Să-i fii găleții mele toartă,
Să-mi fii și apa din găleată,
Și bucuria meritată!

 

Să-mi fii izvorul de iubire,
Mireasmă dulce de zidire,
Să-mi fii și pâine și cuțit,
Și viața din nemărginit!

 

Să-mi fii salcâmul din grădină,
Să-mi fii seninul din lumină,
Să-mi fii mereu dragi anotimpuri:
Și flori, și verde, roade, nimburi!

 

Să-mi fii și iarna cu omăt,
Cu dragostea-ți să mă îmbăt,
Să-mi fii și zare, să-mi fii cer,
Furtună dulce și mister!

 

Să-mi fii un Eu din infinit,
Să-ți fiu un Tu deosebit,
Să-mi fii și țel, și ideal
Și visul meu drag din real!

 

Te vreau aici, până departe,
Viața aceasta ne împarte
Când visuri, când gânduri frumoase,
Cuvinte sfinte și duioase…

 

Te vreau, mă vrei, ne vrem mereu
Întruchipați în Tu și Eu,
Doi sori pe un cer de iubire
Și două stele-n nemurire!

———————————–

Florentina SAVU

27 septembrie, 2018

Florentina SAVU: Iubesc culoarea violet

IUBESC CULOAREA VIOLET

 

Iubesc culoarea violet
Când cerul este-înspre apus
Și când se scutură încet
De-al zilei astru, acum supus.

 

Din florile de levănțică
Îmi fac coroană fermecată,
Visez cu dor la tufănică
Și la laleaua, movă toată.

 

Petalele de liliac
Ochiul mi-ncântă vioriu,
Tot movul lor îmi e pe plac,
Nasu-mi devine mai zglobiu.

 

Mi-e dulce floarea de glicină
Și clematita-i ca o stea
Dar orhideea e regină,
Stă mândră la fereastra mea

 

Iar violetele de Parma
Îmi râd voioase în lumină,
Mi-or încălzi frumos iarna,
Mi-or face viața mai senină.

 

Mă-ncântă un câmp cu lavandă,
M-aș îngropa-n mijlocul său
Dar stau cuminte pe verandă
Și cu zorelele cadou,

 

Ici-colo câte-o panseluță,
Mușcate ce zâmbesc prin glastre
Și zilnic le ud cu-o sticluță
De apă, că au flori măiastre,

 

Le mângâi și vorbesc cu toate,
Mov este și a mea rochiță,
Am bucurii nenumărate
Și-atâtea flori în grădiniță!

———————————–

Florentina SAVU

24 septembrie, 2018

Foto internet

 

Florentina SAVU: Renunțare la trecut

RENUNȚARE LA TRECUT

 

Ți-am încuiat vorbele
Într-un sipet din lemn…
Și toate gândurile,
Și planurile,
Și șoaptele de iubire,
Pe toate le-am încuiat
Acolo…
Am pășit în lume
Mai săracă și mai nevoiașă
Dar, trebuia să uit
Trecutul,
Trebuia să uit și de tine…
Crezi că mi-a fost ușor?
Chiar deloc!
De câte ori în casă intram,
Zăream sipetul în drumul meu,
Mă împiedicam de el
Iar a doua zi trebuia
De la capăt s-o iau.

 

Într-o zi am hotărât
Că trebuie să scap și de el
Și-atunci l-am azvârlit
În mașină
Și m-am dus cu el la un râu
În care l-am aruncat.
Lacrimile îmi șiroiau
Pe obraji, pe brațe și-n apă,
Totul se sfârșea…
Înmormântam trecutul,
Mă eliberam…

 

M-am reîntors acasă
Cu sufletul vraiște,
De-acum eram o simplă
Cerșetoare:
Cerșetoare de vorbe pierdute,
Cerșetoare de șoapte,
Cerșetoare de gânduri
Dar, degeaba mai ședeam
Cu mâna întinsă,
Trecutul mă părăsise,
Prezentul era o cameră
Friguroasă și goală
În care nu mă mai împiedicam
De nimic!

 

Mi-am pus capul pe pernă
Și mi-am luat adio de la toate.
Un sentiment ciudat
Îmi apăsa inima,
Îmi simțeam capul greu,
Gata parcă să explodeze…
Nimic pe lume nu e mai grea
Decât singurătatea!
Nimic pe lume nu e mai grea
Cum este dezamăgirea
Dar, voi lupta
Și voi răzbi prin întunericul
Sorții,
Voi lupta contra curentului,
Îmi voi forța brațele să o facă,
Îmi voi forța picioarele
Ca să meargă
Și mintea să uite,
Și sufletul să cânte,
Și inima să mai bată
A dor și-a speranță…

Da, voi face toate acestea!

———————————–

Florentina SAVU

24 septembrie, 2018

Florentina SAVU: Tristețea unei frunze

TRISTEȚEA UNEI FRUNZE

 

Eu sunt o frunză trecătoare
Din pomul vieții scuturată,
Întinsă stau pe o cărare
Și în picioare sunt călcată.

 

De m-o durea ceva nu-i bai
Că nimănuia nu îi pasă,
În agonie îmi duc trai,
Puterile de tot mă lasă!

 

Am fost cândva un muguraș
Și-am înflorit în pom cu drag,
Mă tot curta un fluturaș
Ce zbura-ntruna tot pribeag.

 

Am devenit o frunză verde
Și străluceam de frumusețe,
Azi mai că nu-ți vine a crede
Că am ajuns la bătrânețe!

 

Foșneam prin pom ca și mătasea
Când vântul pielea-mi mângâia
Și mai verde-mi era cămașa
Sub soarele ca purpura

 

Și păsări îmi cântau aproape,
Și somnul blând mi-l desfătau
Și-n depărtări valuri de ape
Auzul verde-mi încântau

 

Dar, toamna a sosit hapsână
Și verdele mi-a-ngălbenit,
Am devenit tot mai bătrână
Și pielea mea a ruginit!

 

Vântul cu-adierea-i dulce
Din vara care a trecut,
Bătăi puternice mi-aduce
Și astăzi din pom am căzut,

 

Sub grei bocanci voi fi strivită,
Pământul mă va înghiți,
O amintire zdrențuită
Pentru tot omul eu voi fi!

———————————–

Florentina SAVU

24 septembrie, 2018

– Imagine internet –

Florentina SAVU: Toamnă împărătească

TOAMNĂ ÎMPĂRĂTEASCĂ

 

Uite, astă-noapte toamna am visat,
Era îmbrăcată precum o prințesă,
Purta un mantou lung și colorat,
Căuta de zor chiar a mea adresă,

 

Avea pentru mine un dar nesperat,
O scrisoare dragă, un răspuns visat
Dintr-o vară dulce în care-am sperat
Să prind trenul vieții, tren accelerat!

 

Ea, maiestuoasă, mi-a întins misiva
Și-apoi a plecat în rădvanul său,
Mă rugam la zei, ba chiar și la Shiva,
În ea să nu fie vești triste, de rău…

 

Îmi doream din suflet iubirea s-o aflu
Chiar dacă acuma vara-mi se trecuse,
Chiar de toamna vieții-și adusese staffu’
Și privirea, și ea, mi se aburise…

 

Și-am aflat citind-o dintr-o răsuflare,
Că singurătatea-mi curând s-o sfârși,
Că veni-va mâine, răsărind din zare,
Acel ce în toamna-mi mult mă va iubi,

 

Pe rugina frunzei vor învia visuri,
În ninsoarea lor s-or naște culori,
În dansul nebun vor izvorî bisuri
Și sub tălpi flămânde se vor naște flori!

 

Nebunia mea atinsese culmi
Și parcă în piele nu-mi mai încăpeam,
Alergam aiurea pe-aleea cu ulmi
Și planuri nescrise în gând făuream…

 

Priveam peste zare cu ochi ca de vultur,
Așteptam cu dor vis să se-mplinească
Și nerăbdătoare dam tur după tur…
Toamna asta fi-va toamnă împărătească!

———————————–

Florentina SAVU

23 septembrie, 2018

Florentina SAVU: Comemorare și aniversare

COMEMORARE ȘI ANIVERSARE

( 22 SEPTEMBRIE…)

 

De un deceniu, mamă, pe-aicea nu mai ești
De-acolo, dintre stele, cu dor de noi lucești,
Te simt mereu aproape, cu zâmbetul tău blând,
De chipu-ți cel sublim mi-e sufletul flămând…

 

Te-ai dus, frumoasă mamă, în chinuri de Hristos,
În brațele-mi te-ai stins atât de dureros,
Te-am îngrijit, măicuță și te-am privit cum pieri,
Nu voi uita nicicând acea zi de trist ieri…

 

Să mai rămâi o zi, o mamă, m-am rugat
Să-mi lași aniversarea copiilor regat,
Să nu ne-ntuneci râsul din cupa cea cu vin,
Să nu simt ziua asta cu-amar greu de pelin

 

Dar…nu a fost să fie! Mă-ndrept spre cimitir
Și-o lacrimă pe cruce ți-o leg cu negru fir,
Și-aprind și o candelă, și-un braț de flori ți-aduc,
Prin fumul de tămâie tot dorul spre cer urc

 

Și îți trimit, o mamă, iubirea noastră toată,
Prin jurul nostru, știu, sufletul tău dă roată,
Picur din cupă vin în amintirea ta
Și-apoi noroc, măicuță, pentru lumina mea,

 

Pentru ai mei copii ce astăzi s-au născut
Pe care tu mereu atâta i-ai iubit,
Să-ți fie mamă cerul fereastră către noi
Și ochii tăi, măicuță, să nu devină ploi

 

Iar vouă, dragi copii, vă spun că vă iubesc
Și că pe lumea asta eu pentru voi trăiesc.
Odihnă în lumină și-n pace, mamă dragă
Și La mulți ani, copii, din inima mea largă!

 

Domnul să-ți primească măicuță tot ce-ți dăm,
În gândurile noastre tot timpul te purtăm…
Noroc, copiii mei, Domnul vă
ocrotească
Și…nu uitați cărarea spre casa părintească!

———————————–

Florentina SAVU

22 septembrie, 2018

– Imagine internet –

Florentina SAVU: Tu Doamne

TU DOAMNE

 

Tu Doamne, unde te-ai ascuns?
De ce ne pedepsești de-a valma?
Nu vezi c-am sufletul distrus?
Cum poți de el să nu ții seama?

 

E-o părticică chiar din Tine,
Din harul Tău dumnezeiesc,
Fii Doamne, te rog lângă mine,
N-aș vrea ca să mă prăbușesc!

 

Spre cerul tău privesc cu dor
Și îngerul mi-l chem adesea
Să-mi fie vieții-apărător
Și greutății mele cheia,

 

Să-mi stea aproape-n orice clipă,
Să-i protejeze pe cei dragi,
Să-i ia cu milă sub aripă
Și miere să le dea, și fragi…

 

Tu Doamne, doar să îi dai voie
Să vină atunci când îl chem,
Să nu ne mai lași în nevoie
Și-amarul din cupe să-l bem,

 

Suntem ai Tăi oricum, pe veci
Dar nu acuma, te rog Doamne
Prin viață să ne mai petreci
Dar nu răbdând de frig și foame!

 

Fii bun cu noi cum ai mai fost,
Nu te ascunde-n cerul Tău,
Mai vino și lângă cel prost,
Calic, sărman, suferind rău,

 

De la bogați de ai mai lua
Câte puțin și pentru noi,
Poate că astfel am scăpa
De griji prea multe și nevoi.

 

Nu suntem tot oameni cu toți?
De ce atâta nedreptate?
De ce îngădui Doamne hoți
Ca să se plimbe-n libertate?

 

De ce noi să plătim cu viața
Sfidarea lor și lăcomia?
De ce să ne fure speranța,
De ce a lor e bogăția?

 

De ce să-i slugărim întruna
Și cu dispreț să ne privească
Când moartea tuturor e una?
Pământul n-or să-mpărățească!

 

Egali vom fi în veșnicie,
Scheleți vor fi și ei, și noi,
De unde și-or mai lua tărie
Când fi-vor doar niște moroi?

 

Dă Doamne ploaie pe pământ
Să îi inunde pe bogați,
Să le mai taie din avânt,
Să nu mai fie-nfumurați,

 

Să se comporte mai firesc,
Să aibă milă și decență,
Oricum, cât lumea nu trăiesc,
Mai dă-le câte-o penitență!

 

Hai Doamne, vino mai aproape
Și cu toiagu-Ți fă cărare
Peste pământ și peste ape
Și îi trezește din grandoare,

 

Să-și vadă locul orișicine,
Să nu-și mai zică zeu, stăpân,
Să nu mai fie fitecine
Pentru un alt semen păgân,

 

Să înflorească-acest pământ
Și toată lumea să zâmbească,
Să aibă forță și avânt
Și-n belșug viața să-și trăiască!

———————————–

Florentina SAVU

20 septembrie, 2018