Florentina SAVU: Renunțare la trecut

RENUNȚARE LA TRECUT

 

Ți-am încuiat vorbele
Într-un sipet din lemn…
Și toate gândurile,
Și planurile,
Și șoaptele de iubire,
Pe toate le-am încuiat
Acolo…
Am pășit în lume
Mai săracă și mai nevoiașă
Dar, trebuia să uit
Trecutul,
Trebuia să uit și de tine…
Crezi că mi-a fost ușor?
Chiar deloc!
De câte ori în casă intram,
Zăream sipetul în drumul meu,
Mă împiedicam de el
Iar a doua zi trebuia
De la capăt s-o iau.

 

Într-o zi am hotărât
Că trebuie să scap și de el
Și-atunci l-am azvârlit
În mașină
Și m-am dus cu el la un râu
În care l-am aruncat.
Lacrimile îmi șiroiau
Pe obraji, pe brațe și-n apă,
Totul se sfârșea…
Înmormântam trecutul,
Mă eliberam…

 

M-am reîntors acasă
Cu sufletul vraiște,
De-acum eram o simplă
Cerșetoare:
Cerșetoare de vorbe pierdute,
Cerșetoare de șoapte,
Cerșetoare de gânduri
Dar, degeaba mai ședeam
Cu mâna întinsă,
Trecutul mă părăsise,
Prezentul era o cameră
Friguroasă și goală
În care nu mă mai împiedicam
De nimic!

 

Mi-am pus capul pe pernă
Și mi-am luat adio de la toate.
Un sentiment ciudat
Îmi apăsa inima,
Îmi simțeam capul greu,
Gata parcă să explodeze…
Nimic pe lume nu e mai grea
Decât singurătatea!
Nimic pe lume nu e mai grea
Cum este dezamăgirea
Dar, voi lupta
Și voi răzbi prin întunericul
Sorții,
Voi lupta contra curentului,
Îmi voi forța brațele să o facă,
Îmi voi forța picioarele
Ca să meargă
Și mintea să uite,
Și sufletul să cânte,
Și inima să mai bată
A dor și-a speranță…

Da, voi face toate acestea!

———————————–

Florentina SAVU

24 septembrie, 2018

Lasă un răspuns