Parc’ aștept catapeteasma
cerului ce mi-ai promis

 

Frunza mea…frunză te’aștept…

,,Oamenii înfrunzesc și desfrunzesc cu alți oameni.” Nichita S.

 

Când m-ai înfrunzit cu tine
și m-ai cununat cu cerul
depărtării ca blestem,
am știut că-n toamna noastră
înflorim târziu și cald,
când mă strigi și eu te chem
să-nfrunzim unul cu altul,
toată frunza unei vieți
care n-a-nfrunzit la timp
c-a uitat de primăvară,
rătăcită prin scaieți.
Când te-am înfrunzit cu mine
și te-am botezat cu dor,
ți-a-nfrunzit și tâmpla ninsă,
muguri ți-au crescut pe răni,
ți-a-nflorit pe iriși cerul,
căci m-am înălțat în tine,
ca o candelă aprinsă.
Când ne-am înfrunzit de drag
și ne-au nins cu dor cireșii
dintr-un mai uitat în piept,
ne-a-nfrunzit inima – n prag;
frunza mea … frunză te’aștept…

——————————–

Elena NEAGU

Septembrie 2019

 

Eu încă mai visez la caldul mâinii tale

                                                       ,,Când iubești, iubirea trebuie împlinită orice’ar fi, fiindcă nu se știe dacă te vei mai întâlni vreodată cu clipele acelea.” Marin Preda

 

Și te simțeam și-n ultimul atom

,,Doare neputința, uneori doare viața, dar cel mai tare doare înstrăinarea.”

Ylenia

 

Mi-e dor de mine
cea cu sufletul de floare,
de tine mi-este dor,
de când te-a năpădit nezisul,
mi-e nor și încă mă mai doare
cărarea
ce-mi purta prin mine paradisul…
Mi-e dor de tine
când mi-nfloreai ca o poiană-n vers
și te simțeam
și-n ultimul atom
și-ți eram vis și dor și univers …
Acum,
mă simt …o creangă ruptă de furtună
dintr-un pom.
Mi-e dor
de raiul cât ți-am fost,
de timpul când doineam ca o vioară…
… de-o vreme,
mă legăn a frunză fără rost
și parcă și viața, începe să mă doară…

——————————–

Elena NEAGU

22 august 2019

 

Uneori ,
sunt parcă flutur
stând în palma-ți cu sfială ,
neîndrăznind să zboare-n soare
că dă lumii socoteală.
Câteodată ,
mi-ești un vis
necernut de hotărâre ,
ce se zbate încețoșat
între iad și paradis…
Alteori ,
sunt un salcâm înflorit din doi în doi
nici nu vreau s’aud de toamna
ce s-a furișat în noi ,
„nebunia” mă condamnă
să înfloresc in amândoi …
Cel mai mult ,
îți sunt vioară
tânguind un dor ce doare ,
fluture ursit de zbor ,
deznădejdi din așteptări ;
și’ atunci dori și iar mă dor…
că sunt mac… de pe răzor
dintr-o vară ce-a trecut
sau o bancă tristă -n gări…

——————————–

Elena NEAGU

17 august 2019

„Mai lasă-mă un minut,
Mai lasă-mă o secundă,
Mai lasă-mă o frunză,
Un fir de nisip,
Mai lasă-mă o briză, o undă,
Mai lasă-mă, un an …un timp…” 

Nichita Stănescu

Înc-o vară- și mână cerbii
către toamnele târzii ,
înc-un munte-și tace soarta ;
tac și eu ,
tot visând când ai să-mi vii.
Înc-o noapte cu toți macii
pâlpâind sub cer povești ,
eu te-aud ca o chemare
mac timid ,
când în suflet mi-nflorești !
Te-ai urcat lumină-n mine ,
steagul alb de pe catarg ,
toată duioșia-mi
ce-ți răzbate dintre rime ,
pescăruș , țipând în larg…
Înc’ o noapte-și mână zorii
să mi te răsară-n piept
și să înalțe-n răsărit tânguirile viorii
când mi-e dor și port te ‘ aștept…
Înc’o rugă strig spre cer ,
să ne poarte peste vămi ,
să ne vindece de răni !
Înc-o zi -n care te strig ;
fără tine deși-i vară ,
ninge cu fiori de frig…

——————————–

Elena NEAGU

9 iulie 2019

De-aș putea , aș face-o scară
până dincolo de nori

,,Un suflet trist, e un suflet cu luminile stinse.” Arsenie Boca

Câteodată parcă-s Ană

MOTTO: „Și dacă am fi nemuritori ,tot am muri de dor.” Nichita

 

Câteodată parcă-s Ană
când se plânge dureros
că-i stă zidu’-nfipt în coaste
și’a-nceput să-i crească-n os
iar Manolului nu-i pasă ,
vise a mănăstire paște…
Alteori sunt Penelopa
ce-și țese pânza pe pleoape ,
mâinile-i ning flori de dor
când Ulise nu-i aproape…
Uneori , mă simt vioară
când pe muntele din noi
suflă crivăț și e frig ,
cântă-n mine a durere
și cu ea te chem și strig…
Altădată când mă vrei
și mi-o spui șoptind a dor ,
mi-nflorești pe răni iubirea ,
parc’ar fi vara cu tei
și’atunci uit c-am vrut să mor !

——————————–

Elena NEAGU

18 iunie 2019