Parc’ aștept catapeteasma
cerului ce mi-ai promis
Par mai triști in toamnă zorii ,
frunza ruginie parcă plânge-n noi
și chemați de alte veri,
ne-au plecat țipând cocorii
și-au lăsat însingurarea …
ce ni s-a mutat în ploi.
Parcă au fugit spre alte galaxii și stele,
nostalgii se furișează tot mai des ,
încă-mi ții în palme calde ,
cerul lacrimilor mele ,
crucea ,mi-o mai duci ades…
Tot mai doare depărtarea
în poemul meu nescris ,
cântă-n mine liturghii de frunze reci ,
parc’ aștept catapeteasma
cerului ce mi-ai promis …
Încă-mi vii să-mi mângâi răni ,
parcă-mi vii… și parcă-mi pleci…
——————————–
Elena NEAGU
Septembrie 2019