Dorina OMOTA: Un tei în amurg…și Eminescu

Un tei în amurg…și Eminescu

 

Eminescu este dorul,
lnfinitul, remuşcarea,
Un amurg de tei în floare,
Peste ziua care moare.

 

Este geniul, este zarea,
Preaplinul şi disperarea.
Plansul plopilor nostalgic,
Şi-al iubirii țipăt jalnic.

 

Stea lucind peste izvoare
Într-o noapte care doare.
Eminescu-i poezia,
Absolutul şi trăirea.

 

În emoţii dulci de vorbe,
Floare albă scrisă-n slove,
Patima şi nemurirea
Este visul, e iubirea.

—————————–

Dorina OMOTA

25 iunie, 2014

            Din volumul ,,Dincolo de tăcere”

 

Lasă un răspuns