Ai un cer și pentru mine?

Pentru cei plecați  la stele, TU esti ușa lor!

ei norocoșii, mirii unui Cer întreg

eu n-am avut un loc al meu, nici chiar la masă

în iureșul zilelor, timpul meu expira

să-nțeleg!?

de ce mă tremuri, Doamne

când mă treci prin vremi,

de ce aflu, azi, că-n stele TU- mparți castele

și eu nu am casă?!

*

Săvârșindu-se drumul  (spre ele) am aflat:

omul pe care nu l-am iubit,

icoana la care nu m-am rugat?

și plânsul pentru ușile nezidite și grele!

răspunde-mi , Doamne!

ai un cer și pentru mine?

mi-e trupul tot zdrențuit

prin casele în care n-am stat…

09.05.2019

La voia întâmplării

Te pierd și te-adun fără sfârșit

fericire, umblă-mi prin vise,

până-mi crește din umăr

ramuri de măr înflorit

de ce nu știu s-adun cu-n abac

și pe mine tot uit să mă număr…

alături de ploaia de flori din Înalt?

De ce să  trăim  toată viața-ntr-un scâncet,

las fericirea la voia-ntâmplării,

și-ntre oameni, la voia celuilalt

în lume se dă cu banu pentru o fericire anume

ce ajunge la noi:

e zgomot de  moneda căzută pe asfalt!

20.04.2019

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

Îngenunchează-mă,  ființă

muțenie ce-mi  crești în ecou

(știu mai bine ce-mi ești decât ce-ți sunt

cu dorințele mele natânge)

tu, omule fără trecut,

fără pruncie…fără de zbor

în întunericul nou, cine-i de vină?

(cine mă cheamă) să fiu aripă fără de pasăre

lacrimă fără fior?!

***

Întortochiat e visul în care nu mă vezi

când cer puținului -cel -mult  aceeași vamă,

îmi smulg  din umăr o mână

în miezul  statornicei amiezi

nerăbdătoare să-ți  sânger  în rană!

așa te redescopăr! pasăre fără zbor

suflet de copil fără mamă!

de ce mi-ai fi  tu, ciutură fără fântână

eu, ție, apă fără izvor?

(de fiecare dată, când spun că nu iubesc

mai fac o crimă…)

Mă duc spre noul meu…

pot fi chiar o nebună, în atât de multe, frumoase feluri…
atunci când reduc lumea mea la două persoane,
azi am curajul să umplu un vid fertil,
cu tot ce stă și nu curge…
doamne, cum mi-am regăsit dorința de confirmare,
de nerăbdare,
doamne, cum se plânge…
cu timidități false…
nu mai întrețin, de azi, iluzii
cu astfel de jocuri, de poticneli…
suferința mea mocirloasă mi-e datoare mie
mă lasă să mă duc spre noul meu…
sorbindu-mă cu tot cu poezie…
parcă asta ar fi ultima poezie de dragoste a lumii
și nu e…
până acum convingerile mele aveau numai ferestre mici
mereu închise, și mai mici mi se par…
dar acum mă iubesc prin tine…
și văd cum începe viața să prindă contur,
m-ai ghicit, vreau să pun un titlu de carte
pe propriul destin,
vreau să-mi scriu viața…
acum, tu mă-nveți cum să-mi las secunda-n lăcrimar
prevestindu-mi o fericire insuportabilă…

Unde ești starea mea de bine?

îmi umblă timpul in cârje,
un zâmbet străin, abia desluşit
trece strada in mine…
numai sufletul scrie-
trist, ca-ntr-un fel de retragere /din poezie,
e o imagine sfâşietoare
asta a vieţii…
aşa mi se arată…de-o vreme
încremenită-ntr-un regat al gheţii-
fără motiv te iubesc fericire!
iar dacă -nvăţ să rezist,
nu sunt ciudată-
de aceia mă fac mică
aşa cum aş vrea să-mi ramână teama
că nu voi mai iubi niciodată,
în braţele tale,
aş vrea să mă simt/într-o zi
ca un pui de rândunică..

Fapt divers

Deștepți sunt pe lume puțini
și pe cale de dispariție, știi
am auzit că foarte curând vor trăi în rezervații
de ne vorbește lumea înseamna că suntem vii
și …nu vom cădea nimănui în grații…
… … un tun (de trai bun) au deștepții
și o mână de oști
chiar dacă visează să schimbe lumea-ntr-o zi
o va face!
sunt mai mulți decât unul
care mână o cireadă de proști…

Poem portret

Să mor cu tine cu tot?

Ce faci când îmi creşte în suflet amarul trecut?
Cum spuneai, eu chiar mai visez cai verzi pe pereţi
Când ploaia te rostogoleşte-n sărut
Ce faci cu patima ce poartă în frunte peceţi?
Deşi dragostea visează palate
Şi plânge în numele celor ce n-au fost niciodată iubiţi
Primăvara îmi urcă în sânge pe nişte trepte rulante
Cu capul plin de salcâmi înfloriţi…
Noaptea mă plimb în trăsuri elegante,
Deşi dragostea-mi umblă într-o sanda…
Şi tot nu pot spune că mi-e viaţa vinovată de toate
Deşi fără tine, de-i zi sau de-I noapte, îmi duc zilele-aşa!
Ascuns îmi stai în orice gând care-mi vine,
Nu ştie nimeni de lacrima mea şi cum am să pot!
Supusă să aştept aceleaşi zori-fără tine
Şi cum pentru un vis de iubire, se poate muri cu tine cu tot…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

19 ianuarie 2019

Râu- de- lumină

                                           (Poetului Emil Almasan)

Recită-mi un pic din trecerea clipei
În nici o -ntristare nu-i un destin să te-nvie!
între cădere și zbor și printre lacrimi știi
de ce nimic fără dragoste nu e…

Să fii fericit e cumplit…

te privesc puţin altfel cu aceiaşi doi ochi
stilul asta mă prinde, deşi-i banal
e cel înrudit cu fuga de-acasă,
tocmai de aceea
despre viaţă şi mine nu voi scrie la ziar
dar petrec cu mintea tot ce vreau să petrec-
de aceia steaua mea stă ascunsă-n iarbă,
în fine…
mă poţi desluşi, dacă vrei,
după inima cu care ne strâmbăm în vitrine…
sau după voce dacă mă pierd…
amândoi desenăm scări albe şi negre…
ţi-aduci aminte?
până mai ieri, când vorbeam de uitare
fără un azi când trăim ca şi cum
noi avem de urcat
pe un pian răsturnat în picioare!
ţine-mă de mâna strâns, să nu cad-
azi n-am să mai plec, cum n-am să mai vin,
să fii fericit e cumplit
c-o lacrimă ce-ţi râde din senin…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

12 ianuarie 2019

EXERCIȚIUL DE UITARE…

din spatele fiecărei zile am rămas

să citesc un testament lunii,