Daniel BARBU: Omagiu lui Eminescu

Omagiu lui Eminescu

Norii cern zăpada deasă, gerul ne pictează chipul,
În Copou răsună gândul adunat în poezie,
De pe boltă se coboară un Luceafăr să ne scrie,
Luna-n straie de mireasă printre nori îi cerne timpul!

„Pe sub plopii fără soţi” şi prin „codrii de aramă”,
Cu parfum de flori de tei te-a purtat aievea versul,
„Buciumul sună cu jale” şi deschide „Universul”,
„Steaua care-a răsărit” poart-a timpului năframă…

Lui „Călin” i-ai pus în versuri toată nunta lui din ceruri,
„Mircea” şi-a învins duşmanul „la Rovine, în câmpii”,
Vântul şuieră a doină peste zările pustii,
„Când priveşti oglinda mărei” îţi vezi chipul plin de doruri…

„Codrule, Măria-ta” lasă-ţi frunza să coboare,
Peste chipul lui de înger şi minune nepereche…

——————————

Daniel BARBU

15 ianuarie 2019

Daniel BARBU: Odă lui Eminescu

Odă lui Eminescu

A fost cândva trimis pe-acest pământ,
Un falnic june ce-a schimbat menirea,
A scris pentru tot neamul lui cel sfânt!
Şi a nemărginit în vers iubirea…

Ai scris scrisoare pentru fiecare,
Iar pe Luceafăr l-ai divinizat!
Şi Steaua ta-i lumină peste zare,
Pentru-n popor etern agonizat…

Şi pe sub „plopii fără soţ” tu ai păşit,
Să-mparţi mireasma teilor în floare!
În tot ce-ai scris tu ai desăvârşit,
Iubirea sufletului tău cel mare…

Aş da din viaţa mea ca să revii
Tu, geniul poeziei româneşti!
Să ne păstrezi de-apururi, sufletele vii,
În versul veşniciei strămoşeşti…

Ne-am săturat de-atâta ură şi minciună!
Neputincioşi, exemplul ţi-am urmat…

——————————

Daniel BARBU

13 ianuarie 2019

 

Daniel BARBU: Dăruiţi singurătăţii…

Dăruiţi singurătăţii…

 

Din cuvinte fără margini nerostite şi nescrise,
Fulgi de gheaţă, vise-ngheaţă şi-amintirile cu noi!
Printr-un timp fără odihnă rătăcirăm amândoi
Să închidem în albastru toate clipele promise…

Plânge după tine marea adâncindu-ţi tăinicia,
Plânge după tine cerul mult mai mult şi mult mai sec!
Tu m-ai respirat albastru şi mi-ai spus să nu mai plec
Că-ntr-un zbor de albatros vom cuprinde veşnicia…

Te sădesc printre luceferi să-nfloreşti în infinit,
Te cobor în nemurire pe-o aripă de condor!
Dăruiţi singurătăţii din albastrul unui dor
Într-un veac golit de alb vraja noastră s-a-negrit…

Am văzut cum calci minune pe un murmur de târziu,
Izvorând din piatră seacă universul îl inunzi!
Se revarsă-ntreg văzduhul când în ceruri mă ascunzi
Dar te-aştept la mine-n vis, eu albastru să îţi fiu…

Poartă-mă la tine-n suflet să-ţi sărut lacrima-ţi cursă,
Să nu laşi pe lângă noi toată viaţa să ne treacă…
Te iubesc suflet curat,
Şi în viaţa de apoi.

——————————

Daniel BARBU

11 ianuarie 2019

Daniel BARBU: Te-am purtat neprihănită (2)

Te-am purtat neprihănită (2)

 

Printr-un timp fără lumină rătăcirăm fără rost,
Că niciunul dintre noi n-a ştiut să o aprindă!
Ţi-am cuprins întreg văzduhul a ta umbră să fii fost
Când te-aştept într-o legendă, universu-ţi să-l cuprindă…

Pe tărâmul tău din ceruri cu povestea mea te-am scris
Muritoarea mea regină, veşnicia te-a ales!
Au căzut îngeri petale dintr-un vis de nedescris,
Când ai transformat iubirea într-un trist neînțeles…

Te-am purtat neprihănită toate vieţile la rând,
Cu pleoapa timpului ţi-am acoperit iubirea!
Prin clepsidrele uitării veacul nostru coborând
Rătăcind prin absolut, căuta nemărginirea…

Viaţa asta nu e viaţă nici acum nici niciodată,
Dacă nu corup divinul inocenţa să-ţi seducă!
Ochii tăi inundă cerul cu privirea lor curată
Dar i-ai contopit cu marea, tu, frumoasa mea nălucă…

Te aştept în zori târzii la o margine de viaţă,
Cu-n sărut de răsărit scris pe tâmpla timpului…

——————————

Daniel BARBU

8 ianuarie 2019

 

Daniel BARBU: Ştii că ţi-am furat destinul?

Ştii că ţi-am furat destinul?

 

e îngrop secundă-n clipă, când pe-a timpului aripă, te scriu în povestea mea,
Într-o noapte de lumină, renăscută dintr-o vină, mi te-am prefăcut în stea!
Cu sărutu-mi de pe sâni, îţi ademenesc furtuni, şi dorinţe dintr-o şoaptă,
Într-o dulce-mbrăţişare, când iubirea ne tresare, suntem mai presus de faptă…

Eşti o dulce tânguire, revărsată în iubire, dintr-o lacrimă albastră,
Singur stau în nemurire, rătăcind prin amintire, să ascund iubirea noastră!
Gust o lacrimă de stea, s-aprind licărirea ta, dintr-o noapte cu noi doi,
În albastru să te chem, evadată din boem, pentru dragostea din noi…

Suntem două stele-albastre, din iubirea unor astre, dar ne pierdem printre nori,
Tu dorinţă eu suspin, din durerea unui chin, îngeri adormiţi pe flori!
Să trăim într-o poveste, cu ce-a fost şi ce mai este, te port dincolo de soartă,
În mirare să te chem, renăscută din poem, nimeni să nu ne despartă…

Ştii că ţi-am furat destinul, când mi-am logodit divinul, trupu-ţi radia văpăi?
Te-am ascuns într-un sărut, când sfioas-ai apărut, murmur plâns din ochii tăi!
Îţi împărăţesc menirea, să îţi cumpăr nemurirea, cu iubire şi lumină,
Mi-am dorit să-mi fi şi-atunci, când mă-gropi în vise-adânci,
c-o iubire dintr-o vină…

Doar eu stau în noaptea rece, când tristeţea mă petrece…
în alai cu flori de gheaţă.

——————————

Daniel BARBU

19 decembrie, 2018

Daniel BARBU: Mă ninge în suflet

Mă ninge în suflet

 

Mă ard amintiri dintr-o lume uitată,
Că-n adâncuri de timp mă simt prizonier,
Vreau să te scot dintre visele care pier,
Şi-mi vând nemurirea pentr-o clipă furată…

Azi mă rog iubito să-mi mai vi pe-nserat,
Rătăcit, eu te aştept la colţuri de noapte,
Îţi caut iubirea printre sute de şoapte,
Şi printr-un trecut trist şi mereu disperat…

Îmi ninge în suflet cu fulgi de zăpadă,
Şi peste speranţă albe petale de crin,
Printre cuvinte aievea îmi plâng un suspin,
Când un vis cu noi nu mai vrea să ne vadă…

Îmi cauţi în gând tot ce-am trăit amândoi,
De la începuturi…şi până în clipa de-apoi.

——————————

Daniel BARBU

9 decembrie, 2018

 

Daniel BARBU: Te-ai întrebat iubito?…

Te-ai întrebat iubito?…

 

Te-ai întrebat iubito de ce tăcerea doare?
Te-ai întrebat vreodată de ce ard în amurg?
Te scriu în jurământul miresmei dintr-o floare
Când cu lumina lunii…mă scaldă un demiurg!

Eu te ascund de lume să pot să te iubesc,
Clădind o nălucire din colţuri de iubire,
Îţi simt din nou fiorii ce trupul mi-l robesc
Dar mă închizi nestins în visul din privire.

Îţi gust iubito dulce din sânii amândoi,
Şi simt aievea şi vraja din ultimu-ţi păcat,
Ne savurăm divinul în liniştea din noi
Când veşnicia sorţii la zaruri ne-a jucat…

Te-ai întrebat iubito de ce iubirea moare?
Că sufletul curat e prins între regrete…

——————————

Daniel BARBU

5 decembrie, 2018

Daniel BARBU: Unește-te române pe vecie

Unește-te române pe vecie

A fost o vreme neagră pentru țară,
Când rătăciți de soartă prin străini!
Ne umileau dușmani-a cât-a oară?
Să nu fim frați, să fim vecini…

Să ne împartă țara pe vecie,
Puterile Centrale își doreau,
Strămoșii pace ar fi vrut să fie!
Decrete și tratate se semnau…

Sacrifică-te-n luptă, asta ți-a rămas,
Arată-le că doar tu ești stăpân!
Și unește-te de-a pururi, într-un glas,
Că-n vene-ți curge sânge de român

Și în cetatea Albei , din Ardeal,
Adună-te, din cele patru zări,
Înfăptuiește-ți sacrul ideal!
Să se audă peste mări și țări.

Și prinde-ți mâinile-ntr-o horă!
Unind a noastre vechi hotare…

——————————

Daniel BARBU

1 Decembrie, 2018

Daniel BARBU: Cu gândul doar la tine

Cu gândul doar la tine

 

Adorm iubito cu iubirea ta,
Undeva, în visul meu tăcut,
Singurătatea mă vrea lângă ea
Cu amintiri din rostul petrecut!

Singuri şi trişti fugim din lumea noastră,
Dezgoliţi de propriul jurământ,
Ne tace totu-ntr-o privire-albastră
Când dorul orb ne-ngroapă în trecut…

Ne pierdem în tăcerea fricii noastre,
Şi într-un cer ce plânge-n absolut,
Te-ntruchipez din lutul unor astre
Când pe buze-ţi scriu cu un sărut!

Dar am rămas în clipa fără noi,
Dintr-o eternitate condamnată,
Ne osândim speranţa amândoi
Şi rătăcim prin dragostea furată…

Cu tine eu am adormit în gând,
Măcar în vis…tu să mă poţi avea!

——————————

Daniel BARBU

24 noiembrie, 2018

Daniel BARBU: Tu un val, eu un val…

Tu un val, eu un val…

Lacrimi curse-n şoapte vii, te aştept să îmi revii, dintr-o zare-ntunecată,
Ard în mine rugi nestinse, căutări de dor învinse, din povestea de-altă dată,
Curge-o vină pe obraz, rătăcită din extaz, dintr-o arşiţă de stele,
Te aştept la poarta nopţii, împletind cărarea sorţii, dorul meu, visele mele…

Cine să-mi plătească vina, că-ntre noi arde lumina, cerul emanând scăntei,
Două vorbe, trei cuvinte şi un gând ce nu te minte, în altar cu flori de tei,
Te chem într-un vis albastru, din negura unui astru, strălucire să îţi fiu,
Prin eternele adânci, în braţe c-un dor de prunci, te-am găsit într-un târziu…

Vreau să fi a mea şi-atunci, când în vină mă arunci, te port dincolo de vreme,
Te dezleg dintr-un târziu, ce în suflet mi-a fost viu, când îmi veşniceşti devreme,
Tu un val, eu un val, naufragiu-ntr-un cristal, din povestea cu sirene,
Te scriu ninsă când furtuna, rătăcirea mea cu luna, murmur s-a născut pe gene…

Ea o doină, el un cuc, nu ştiu unde să-i aduc, să-mi încânte nemurirea,
Într-o noapte-ntunecată, din povestea de-altă dată, căutam nemărginirea…

——————————

Daniel BARBU

18 noiembrie, 2018