Dan-Obogeanu Gheorghe: Nerătăcire…

Nerătăcire…

 

Plouă mărunt….dansul suspinelor…
Strada e ringul în care sunt oamenii
Care dansează către nicăieri…
Priviri blajine, priviri pierdute, privirile cu speranţă
Sunt ochii din semafoarele
Care se schimbă haotic
La fiecare bătaie a inimii….

 

Tresaltă un căţel
Care conduce, parcă, spre nicăieri,
Orbul care şi-a pierdut nădejdea…
Ce viaţă în lumină
Mai poate avea
Omul cu inima întunecată de tăcere….
Amintirile
Sunt lună şi soare,
Stele şi boltă senină….
Oftează copacii
Cu adierile prin frunze,
Mângâierea cu Mana Destinului
Peste coroanele arse de timpul amar…
Sacru şi profan
E sufletul care încă
Se tine legat de un căţel….
…………………………………………….
Plouă mărunt…dansul norilor…
Peste ringul îngust
Cu semafoare haotice
Şi umbre grăbite….
Haosul şi Iubirea
Se fac un Curcubeu…
Să fie Pace
Peste mileniul tău de neodihnă…
Căţelul a găsit mai bine Calea Ta!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

25 septembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Tomnatică

Tomnatică

 

Suflă vântul pe cărare
Peste frunza din poteci,
Şi apare blândul soare
Risipind brumele reci.

 

Pe la tâmplă, bruma albă,
Stă şi nu mai vrea sa plece,
Toamna asta prinsă-n salbă
Cu iubiri ea se petrece

 

Cu nopţi albe de visare
Printre anii grei şi mulţi,
Cu flori multe pe cărare
În frunziş de pomi pierduţi…

 

Peste veacul rupt din ramă
Se aştern atâtea şoapte,
Frunza care sta pe coamă
S-a pierdut în neagra noapte.

 

E săltata de-o privire
Prea grabită-ntre doi ochi,
Şi privind-o cu uimire
Se ascunde de deochi…

 

Stă pe vremea ei de lume
Într-o toamna ce s-a stins,
Cerul vrea doar al ei nume…
Plânge-n dor de necuprins!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

21 septembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Serafima

Serafima

 

N-ai venit din întâmplare
Dragoste de risipești,
Ești o rouă pe cărare
Și vrei Soare să trăiești

 

Vrei un ochi din care curgi
Lacrimă peste obraji
Și pe trupul crud s-ajungi
În fiorii cei mai calzi…

 

N-ai venit dintr-o poveste
Ca să fii uitată-n zori,
Inima-mi mi te citește
Când din vise vrei să-mi zbori

 

În înaltul cerului
Printre stelele tăcute,
Cu dulceața mărului
Mă sărută-n nopți plăcute!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

16 septembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Retorică

Retorică

 

Cum să pui dorul în mare
Şi să nu-l înece valul,
Să nu-l faci ploi reci, amare
Care să inunde malul?!

 

Cum să urci dorul pe munte
Să nu-l pierzi în norii reci,
Să nu-l pui pe râuri punte
Peste care visu-ţi treci?!

 

Cum să pui doru-n fereastră
Şi să nu-nflorească gândul,
Cum să ții dorinţa-n glastră
Şi să nu o bată vântul? !

 

Cum să nu pui doru-n toamnă
Peste care bate bruma,
Cum să nu-ţi amintești, Doamnă,
Frunza galbenă…cununa?!

 

În cununi cu frunze triste
Albii ghoocei s-or naşte,
Versuri dulci cu muguri Criste
Înfloresc în zi de Paşte!

…………………………..

Înverzind cărarea Vieții,
Pritre anii ce-ţi sunt veacuri,
Dorul viu al tinereţii
Pentru suflet…vers şi leacuri!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

12 septembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Accente tomnatice (versuri)

,,Nuntire albă’’

 

Mai spune-mi, iubito, în care toamnă
Cărările sunt goale de frunze ce pier
Şi nopţile sunt albe cu norii pe cer,,,
Îmi spui, iubito, frumoasă Doamnă?!

 

Mai spune-mi, iubito, în care lume
Iubirile sunt aspre cu dorul tăcut
Şi zilele sunt repezi cu soarele mut…
Îmi spui, iubito, în vieţi postume?!

 

Mai spune-mi, iubito, în astă clipă
Prin lacrimi de frunze şi bruma de ieri
Câți pomi aşteaptă iubitele primăveri…
Îmi spui, iubito, vorbe-n risipă?!

 

Îți spun, iubite, că-n asta toamnă
Cărările sunt pline de frunze ce pier,
Mă văd mireasa cu bruma albă din Cer…
Îti spun, iubite, că-ţi voi fi Doamnă!

 

,,Accente’’

 

Departe eşti, tu, Stea albastră,
Măiastra mea, pe ceru-ntins,
Eu te privesc cu ,,vina’’ noastră
Şi nu mă cred deloc învins!

 

Nici depărtarea ce te doare
Nu mă va tulbura în zori,
Chiar dacă noaptea trece, moare,
Şi la zenit răsar chiar mii de sori.

 

Mi-ar încălzi o inimă haină
De-ar fi să-mi deie mie Răsăritul,
Am pentru seri aceeasi ,,vină’’
Sculptată-n Cer cu Infinitul…

 

Şi trec, iar trec, aceleaşi zile
Ca luntrea peste lacul lin,
Şi calendarele îşi pierd din file
Cu dorul scris pe sufletul cu chin.

 

Şi de-ar mai fi o filă de iubire
Din noptile ce le-am trăit in doi,
Aş da şi Cerului, din ea, citire…
Iar nopţii doar ,,păcatele’’ cu ploi

 

Îmi luminează nopțile senine
Şi dorul celor care mai trăiesc…
Am vină grea şi greu o port cu mine,
Aceeaşi ,,vină’’, fiindcă te iubesc!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

6 septembrie, 2018

 

Continue reading „Dan-Obogeanu Gheorghe: Accente tomnatice (versuri)”

Dan-Obogeanu Gheorghe: Scriitorului

Scriitorului

 

Călător printre cuvinte
Peste timpul nedormit
Ti-ai facut din scris un munte
L-ai urcat şi l-ai robit.
Şi pe marea tulburată
Ai trimis corăbii albe,
Pe la țărmuri le aşteaptă
Suflete cu dor în salbe.
Ai dat lumii bucurie
Şi iubire de-mprumut,
Şi n-ai vrut ca ea să ştie
Cât din scris te-a mai durut….
Ai scris Cerului cu stele,
Iernii cu zăpada rece,
Ai dansat cu dalbe iele
Sau cu norul care trece
Şi se duce peste zorii
Care lacrima îşi varsă
Peste iarba unde sorii
Au zâmbit ca faţa arsă.
Şi-ai cuprins în cărti plăcute
Toată floarea din Cuvânt,
Multe versuri ce-s tăcute
Le-ai închis în Legămînt
Şi rămân ca o dulceaţă
Inimii sa-i dai de leac,
Stă iubirea prinsa-n aţă…
Sa o porţi la gât un veac…


……………………………

Călător cu vers albastru,
Scriitor cu dorul aspru!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

3 septembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: De ziua ta…

De ziua ta…

(pamflet scris de Ziua Limbii Române)

 

Dulcea mea limbă română
Multă lume te îngână
Și pe-ndată te stâlcește
Salam, Guţă şi cu Peşte!

 

Te omoară prin cuvinte
Cei cu inima-n morminte
Şi te siluiește-n grabă
,,Doctut’’ ce se află-n treabă…

 

Îţi pun virgulă…păcat…
După subiectul trist,
Până-n acrul predicat,
Mai ceva ca Anticrist!

 

Te sugrumă precum laţul,
Cu metafore din gât,
Iar pe urmă-ţi şterge ,,smalţul’’
Un ştrengar cu bot sau rât.

 

Te despoaie de conjuncţii,
Ca pe-o târfă în amvon,
Toţi ,,limbiştii’’ de prin funcţii
Care n-au niciun…rezon!

 

Nu-ţi pun punctul sau căciula,
Nici măcar semnu-ntrebării,
Cratima-i precum pendula…
Ţi-au pierdut semnu’ mirării!

 

Azi e ziua ta cea mare
Şi te vor cânta ,,poieţii’’,
Ştiu că sufletu’ nu-ţi moare…
Te vor umple iar ,,scaieţii’’!

…………………………

Dulce ești limbă română…
Nu eşti oala cu smântână!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

31 august, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Iar toamnă…

Iar toamnă…

 

Se apropie iar toamna…
Şi ce toamnă minunată!
Vine cu iubire Doamna
Şi cu mantia brumată

 

Cu obrazul, de gutuie,
plin si moale, de parfum,
Cu guriţa amăruie…
Cu flori galbene pe drum

Cu o trenă de vânt rece
Şi cu nunţile prin sat,
Toamna asta ne petrece
Cu un zbor de înălţat…

 

Cu un cârd de rândunele
Ce spre zări uitate zboară,
Nu sunt jucăuşe iele
Ci doar îngerasi de seară!

 

Şi se duc în Cer deodată
Printre nori şi prin furtună,
Vor veni de Paşte-ndată
Cu Iubire şi Lumină!

……………………..

Se apropie iar toamna…
Şi ce toamnă minunată!
Are tâmpla albă Doamna,
Chipu-i alb de mândra fată!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

29 august, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: ,,Emigraţie’’

,,Emigraţie’’

 

Departe eşti de lumea noastră
Şi prea trăieşti c-un dor de plai,
Îţi plângi durerea la fereastră
Şi-asculţi o doină-n cânt de nai

 

E naiul care îţi cuvântă
Iubirile din satul nins,
Ograda verde azi e mută
Şi-aşteapta pasul tău întins

 

Să o colinzi cand înflorește
În primăveri pe la soroc,
Să o admiri când mai rodeşte
În toamna gri şi cu noroc….

 

Te-aud şi-mi pare ca eşti tristă
Între străini ce nu-ţi sunt fraţi,
Doar ochii-ţi picura-n batistă…
Cu ploi şi bani de-argint furaţi

 

Să-ţi cumperi ani şi zile bune
Şi tot necazul să-l urzeşti,
Mai treci pe-acasă şi-mi mai spune
Povestea-n care mai trăieşti….

…………………………..

Departe eşti de lumea noastră
Şi prea mă doare dorul tău,
Privesc doar luna prin fereastră…
Lumină-n noapte cerul rău!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

28 august, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Poeme

Toamna cu ,,nunta” mea

 

Toamnă cu frunze de nuc
Și verde-gălbui prin zăvoaie,
Ultima zi cu zbor de cuc…
Spatele sub roade se-ndoaie!

 

Cărările cu frunze moi
Și pașii apăsați de gânduri,
Toamnă cu mustul curgând șiroi…
Dulce e noaptea cu stele în rânduri!

 

Toamnă cu flori pe trecute,
Mirese cu voalul de brumă
Nunți cu viori din cucute…
Suflet în chipul de rece huma….

 

Toamnă cu tâmplă căruntă
Și gânduri de păsări călătoare
Ziua cu noaptea își face nuntă
În echinocțiul ce încă mai doare!

 

Siderale

 

Când adormi pe mâna moale
Somnul pare mai senin,
Brațul cu mișcări domoale
Este pernă fără chin…

 

Te cuprinde ca o taină
Și te-acoperă în somn,
Este plapumă sau haină
Mâna mea caldă de…domn?!

 

Umărul e locul stenic
Peste care capu-ți pui,
Este dealul tău edenic…
Soare ești și vrei să-apui…

 

Sau ești Luna nopții care
Peste deal își culcă ochiul,
Eu sunt dealul din cărare…
Risipește-mi dedeochiul!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

20 august, 2018

Continue reading „Dan-Obogeanu Gheorghe: Poeme”