Stă pe pieptul de regină,
Prins cu un sărut furat,
Are-n mijloc o retină
Și zâmbește cu ,,păcat”…

Că iubirea cea lumească
Stă in albe primăveri
Asteptând să o găsească
Tinerii de azi sau…ieri!

Unde nu-i găsește vina,
Timpul ce-i tăcut, tiran,
Între zori vine Lumina
Peste nopți pierdute-n van

Și apune peste noapte,
Ca un soare de uitat,
Rămânând ca-n multe șoapte
Să-ți trăiesti ce n-ai visat

Împletind fire de ață
Într-un mărțișor de dor,
Vrei să-l prinzi la mândra hoață…
La rever c-un ochi de nor!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

1 Martie 2019

Văd în chinul lumii mele, care lume e urzită
Dintr-o patimă amară sau iubirile nespuse,
Inspirată calca-n noapte Steaua Nordului ursită,
Marea o înnobilează cu rubinele-i apuse…

Am pus inimii de strajă dorul strâns în palma caldă
S-o mai legene când plânsu-i ca de prunc lăsat pe fugă,
Între anii fără milă ce s-au adunat în scaldă
Ursitoarele măreţe mi-au lasat iubirea slugă…

Vad cum stă nemarginită între lacrimile serii
Ca o rouă peste câmpuri sărutată c-un apus
De un Soare blând şi tainic peste arşiţele verii…
Ochiul ce-mi sărută noaptea e amorul tău nespus.

L-aş lăsa pe Cerul Lumii să renască prin Cuvinte,
Elegii să scrii din taine…Taina Lumii s-o pătrunzi
Ca din vechile poeme, tragedii peste morminte,
Crucilor să scrii cu imimi, în Iubire să te-afunzi….
………………………………………………….
Am pus inimii o Cruce să-i rămână ca povară,
Cu o straja pentru suflet, Viaţa ta dulce-amară!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

27 februarie 2017

Narcise albe ţi-ai cusut pe ie
şi sânii-ţi parfumaţi cu busuioace,
Metafore ţi-am scris în poezie
cu fluturi albi răpiţi pe la soroace.

Trăieşte-ţi visul nopților cu floare,
Parfumul alb în somn tu îl ridică
şi îngerii ce-ţi iasă pe cărare-n
livada mărului…roză tunică…

Acolo şezi, cu ochi în bob de rouă,
Ţi-s umezi şi senini ca luna plină
cea roză şi străină numai nouă…
Vei scrie vers…voi aştepta Lumină!

Te-ai imbrăcat în şoapta de matase
cu trena albă în răpuse-accente,
Rondel de vişin iţi voi scrie-n vise
pe calea versului din oriente…
…………………………………
Te-aş saruta în somn pe busuioace
cu flururi albi răpiţi pe la soroace!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

23 februarie 2017

Ochii-ți străluceau în soare
Ca doi miri la cununie,
Mă chemau spre veșnicie
Să mă scald în ei, nu-n mare!

Și mânat de-a ta chemare,
Auzind doar briza caldă ,
Am sărit în val la scaldă
Fără frică …rău de mare…

Eram timpul tău de taină,
Așteptat în seri rotunde
Ac de ceas peste secunde…
Pentru sufletul tău …haină

Și te-am prins fără suflare,
Ascultând inima-ți vie,
Era prinsă-n colivie…
I-am deschis c-o sărutare

Să-și ia zborul către lume
Și să urce-n asfințit ,
Valul alb s-a potolit…
Tu, la Viață, i-ai dat…Nume!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

5 februarie 2019

Privind în cerul vid de seară
Cu ochi de stele arămii,
Să luminezi în zori târzii
Pustiul unei lumi de ceară

Și să-l topești cu o privire
Să curgă apa din zăpezi,
Și-n lacuri limpezi să mă vezi
Cu dorul viu din amintire

Să te cufunzi cu trupul moale
În apa timpului avar,
Secunde albe de florar
În sărutări de mai domoale

Să-mi dăruiești când vine luna
Alunecând printre poteci ,
Iar dintr-un braț de lilieci
Îți voi croi în zori cununa…
……………………….
Aș vrea acum o primăvară
Pe câmp să-mi fii o tămâioară !

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

2 februarie 2019

Descui cu zâmbetul pământul
Şi cerul îl despici c-un vis,
Dând omului prin ierni cuvântul
Si Cărții Vieții al tău scris

În care-mi picură ideea
De-a te avea, in glastră, muză
Sau numai albă azaleea
Cu roua în petale …scuză

Care-n şoptire de secunde,
Din vremea-n care îmi lipseşti,
Voi cauta şi-ți voi ascunde
Doar un surâs, ca să-mi zâmbeşti

Ca un cireş cu floarea rară,
În care vântul bate lin,
Prin părul tău de verde iarbă,
Mai picur rouă din suspin!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

29 ianuarie 2019

E Iubirea din Pământul
Frământat de ura albă
Cu zăpezile din sloi,
Cu stricata nopții ură
Și cu ura de prin Noi…
Unei altfel de Iubiri
Ce se naște fără veste
Dintr-un spirit de poveste,
În copaci cu ramuri rupte,
În frunziș cu vânturi reci,
Între neguri și poteci,
În ierbar cu ochi de rouă…
Ești o altfel de Iubire
Nenăscută pentru lume,
Neiubită cum se spune
De luceferi sau de ape
Din oceane disperate
Sau furtuni într-un pahar…
Te iubesc și n-am habar…
Că m-aș face creangă nouă
Să mai scrii o slovă, două,
Sau o mare de argint
Să îmi picuri tu, Cuvânt,
Și cu stele peste geam
Cu frunzișul nou din ram
Un veșmânt frumos ti-aș face
Ca să mă iubești cu Pace….
Ești TU OM din altă Lume,
Eu sunt conte sau un june,
Nobil om cu versul lin
Cu iubire și pelin …
Vinul din paharul plin…
Eu sunt om din astă lume!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

21 ianuarie 2019

Asteaptă Izvorul
Să iasă din pântecul vremii…
Încă nu-i vremea durerii
Si nici a Învierii…
Paseste,
Trăiește…
Pe verdele camp al Fericirii…
E Raiul tău!

Si toate sa-ti fie
Mănunchi de bucurie!
Si zile in Dar
Si Vesnicia Hotar…
Iubește Viața,
Dimineața…
Asculta-ti sulfletul tău…
Acolo stă Dumnezeu!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

7 ianuarie 2019

Ogorul peste care plouă Luna
Cu razele topite în Ființă
Se face verde pe a ta dorință
Când Mâna Domnului lucrează-ntruna…

Îl plouă cu un nor de amânare,
Îl scaldă cu o blajină privire,
Neghina care crește în neștire
Culeasă e cu Dreapta Lui răbdare.

Și câmpul sufletului tău e reavăn
Ca pântecele rodul bun să-nvie,
Așteaptă aur, smirnă și tămâie
Când se dospește grâul cel mai zdravăn!

Și Viața curge-n Țarina curată
Pe unde Ceru-a sărutat Pământul
Și grâul copt păstrează Legământul
Hrănind Iubirea pe albita vatră!
…………………………….
Îți cerne cu iubire azi Sămânță
Din ea să-ți semeni Pâine de Ființă!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

29 decembrie, 2018