Rândunică cu un zbor înalt,
Sunt copacul ce te-a alintat,
Cuib îţi faci pe braţ de rămurea
Şi culcuşul în inima mea

 

Alături de inima mea…
Alături de inima ta!

Simfonie cu viori de tei
În livezile cu albii miei,
Cântă roua în privirea ta
Sub o frunza de pe rămurea

Zborul tău e vis de Infinit,
Cerul Tău e ochiul nerobit
De un Soare cu zâmbet curat
Printre norii cu ploi de-nserat

Alături de inima mea…
Alături de inima ta!

Flori cu roua printre veşnicii
Prin livezi cu zorii vişinii,
Cerne inima un cânt de dor
Pe Pământul însetat de-amor

Calca iarba cu paşii mărunţi
Pe cărarea dintre văi şi munti,
Aminteşte-ţi când tu vei zbura
Şi pe Cer vei lumina ca Stea

Alături de imima mea…
Alături de inima ta!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

5 aprilie 2019

Amar de ani aduni de zestre
Şi nu te-mbogăţeşti c-o boală,
În suflet îţi deschizi ferestre
Mergând grăbit l’a vieţii şcoală

 

Neînvăţând să porţi cu ură
Tot ce-ai primit peste puteri,
Chiar dacă lumea azi te-njură
Tu crezi ca sunt numai păreri!

Prin lumi în care nebunia
O dai la zar doar cu norocul
Te-alegi mirat doar cu prostia
Şi spui ca ţi-a venit sorocul

Să mai câştigi un gram de ură
Ca să iubeşti mai mult netoţii
Şi cu păreri ,,de rău’’ te-njură
De mamă, de parinţi, cu morţii…

Si adunăm morman de vise,
Iar la necazuri zicem ,,basta’’,
Bătem mereu la porţi închise…
Dar numai, oare,-n viaţa asta?!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

1 aprilie 2019

Cum să nu iubeşti albastrul
Cerului din seri cu lună,
Sau chiar vântul cel sihastru
Când prin bradul verde sună?!

 

Primăveri cu albe zâne,
Cu manta din ghiocei,
Peste vreme n-ar apune
Soarele în flori de tei.

Iar salcamul cel din vale,
Îmbrăcat în straie vii,
Păsările-l văd în cale
Ca să-şi pună colivii…

Vraja verdelui din munte
Printre fagii cei tăcuţi
Se întinde ca o punte
Lângă râul cu peşti muţi

În covor cu iţe albe,
Cu fir viu de tămâioara,
Prinse stau narcise-n salbă
Ca un nor pe inimioară…

Daca n-ar fi primăvară
Cu biserica-n răscruce
Paştele s-ar face seară
Peste o Lumină-n Cruce

Şi mâhniti de dorul Vieţii
Am trăi nefericiţi,
Am da frâu liber tristeţii
Într-un Cer cu nori fierbinţi

Şi-ar ploua cu vechi păcate
Peste câmpul nearat,
Pe zăpezile uitate
Ar trăi un spin uscat.

Şi chiar inima robită,
De atâtea griji amare,
Va bătea în piept ranită
Şi-ar muri într-o uitare.

Omul şi-ar cânta doar jalea
Sau amarul dor ce vine,
Că-n deşert îşi află Calea
Şi n-are cin’ să-l aline…

Însa primăvara-i nouă
Cu sori albi şi rouă-n zori,
Inima se rupe-n două
Şi se face Pâini şi flori

Azimă şi Vin pe masă
La Altare şi pe Cruce,
Primăvara e ACASĂ
În poiana din răscruce….
………………………..
De m-aş face primăvară
V-aş da vise pentr-o vară!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

27 martie 2019

Coroniţă-n spini croită
Pentru necinstita ură,
Viaţa-n chinuri e trăită
Pentu Cel ce-n veci ne fură.

Toata patima din fire
Şi durerile din noapte,
Dăruind numai Iubire
Cu Vin dulce, Pite coapte…

Unde lucrul pus pe grabă
Nu-şi găseşte rod în veci,
Unde tu nu-ţi cauţi treabă
Cum vrei lucrul să-ţi începi?!

Cum poţi crede că din vorbe
Spui că eşti Fiu de Pământ?!
Eşti doar blidul plin de ciorbe…
Nu eşti Vinul din Cuvânt!

Nu poti cere zori cu Soare,
Nici măcar un Răsărit,
Esti adâncul dintr-o mare
Sau un câine adormit.

Toate-s puse pentru tine
Intre ani şi ani de viaţă
Şi-l alegi pe cel ce-ţi vine
Doar trăgând un cap de aţă

Care se deşiră-n clipă
Ca un vis ce l-ai dormit,
Pierzi doar zile de risipă
Pe un timp ce-i doar un mit…

O poveste fără Taină,
Tristă slova-n părţi de Cruci,
Grea îţi e durerea haină…
Si mai greu când tu te duci.

Lasi pământului o pâine
Dintr-un trup ce-ngraşă huma,
Însă nu laşi pentru Mâine
Nici macăr să-ţi plângă muma…

Toată Facerea ta bună
Şi tot sânul plin cu fiere,
Ai fost, pentru lume, ciumă
Cand puteai ca să fii miere!
………………………….

Flori de măr pe Trup de Cruce,
Bate vânt pe la răscruce!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

25 martie 2019

Sunt prima dintre mii de stele
Ce m-am rugat în seara asta,
Să fie dulci vorbele mele,
Și nu-mi închide, Tu, fereastra….

Să intre pân ‘ la tine-n Casă
Lumina ce mi-ai pus-o Vie ,
Să luminez pe a ta Masă
Prescurea și Viţa-de-Vie

Din care Tainele Iubirii
Se-mpart, în Cruci, peste morminte,
Și-n toată vremea Devenirii
Să nemurim printre Cuvinte….

Sunt prima Stea din prima seară,
Primește-mi Jertfa-n Rug de ceară!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

10 martie 2019

Cum să prindă rădăcină
Floarea albă din grădină
Fără ploi și fără soare,
Fără zori cu sărutare?!

Cum să crească iarba crudă
Fără dimineața udă
Și să înverzească fagul
Fără cerul, mândrul, dragul ?!

Viața asta dragă mie
Nu rodește în pustie,
Din iubiri de naște omul,
Așa înflorește pomul!

Cer senin și ploaia bună,
Soare blând și mândră lună,
Dimineți cu zori și rouă,
Ziua bună-n haină nouă ,

Toate sunt cărări de munte
Și trăire prin cuvinte,
Legământ de Taină Vie,
Ție dor, inimă mie…

Ție suflet cu durere,
Mie pași cu neputere,
Flori de măr în cuib de cuci,
Umeri tari să porți pe Cruci

Sau doar vise desuete,
Mandre fete si cochete,
Șoaptă de feciori cuminți
În talanții de arginți. …
…………………………..
Viața – i un firav lăstar,
Bob mărunt, mărgăritar,
Pică lacrimă de mare…
Îi zâmbești cu chip de soare

În prea plinul nostru verde
Primavara-n zori se pierde
Și rămâne cerul veșnic. ..
Lumânări cu tălpi în sfeșnic!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

20 martie 2019

Așază-te pe umărul drept,
În locul îngerului păzitor,
Ca o stea pe vârful muntelui….
Mă vei feri de singurătatea
Zilelor fără început de povești
Și mă vei privi
Cu ochii din Cer…
Vino!

Te chem cu dorul tău
Și îmi răspunzi cu iubirea ta
În legătura dintre două fire de Lumină…
Privire de stea
Pe vârful de munte cu zăpezi
Albite de nopțile târzii
În care inima mea bate
Cu milioane de pulsări
În Cerul de albastru mozaic
Rupt din pereții moscheilor albastre
Sau din oceanul batit de Steaua polară…
Ești luntrea mea
Care îmi duce gândurile
Prea departe de uitare
Și prea aproape de inimă
…………………………………………..
Risipește-mi uitările
Cu uitarea ta…
Dar vino
Pe umărul stâng
Și ascultă muzica
Unei inimi
Care bate în pământul
În care îmi îngrop
Ultima tristețe de mâine!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

15 martie 2019

Sunt prima dintre mii de stele
Ce m-am rugat în seara asta,
Să fie dulci vorbele mele,
Și nu-mi închide, Tu, fereastra….

Să intre pân ‘ la tine-n Casă
Lumina ce mi-ai pus-o Vie ,
Să luminez pe a ta Masă
Prescurea și Viţa-de-Vie

Din care Tainele Iubirii
Se-mpart, în Cruci, peste morminte,
Și-n toată vremea Devenirii
Să nemurim printre Cuvinte….

Sunt prima Stea din prima seară,
Primește-mi Jertfa-n Rug de ceară!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

10 martie 2019

Si prea grabit îmi las în treacăt
Atatea amintiri cu nori,
Sa plouă-n revărsat de zori
Uitarea mea c-un vis in lacăt

Sa o dezleg de toată vina,
Atâta cât a fost sa fie,
Si-n locul ei sa stea-n robie
Iubirea mea cu ochi ca luna

Sa o primesc între sprâncene
Când negrabit ajung în vale,
Sa-mi țină de urât pe cale
Si-n somn s-o mângâi pe la gene…

Si m-am oprit la țărmul mării ,
Iar marea stă netulburată,
Cu briza caldă si sărată
Îmi dă salutul ei si-al zării…

Un cântec viu din depărtare,
Adus de vechi corabieri,
Pirați cu solde si boierii
Si mii de păsări călătoare

Cutreieră prin visul nopții,
Si mă trezesc c-o floare-n glastra,
Privesc doar luna prin fereastră…
Pe Calea mea se joacă sorții!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

9 Martie 2019