Dan-Obogeanu Gheorghe: Amintiri

Amintiri

 

Pe cărarea vieții mele dor cu dor am adunat,
Am pus inimii zabrele şi o za de împrumut,
Ochii mei i-am făcut zare, cu ai tăi s-a luminat…
Si-ntr-un somn de neuitare toată vremea ne-am pierdut!

 

Şi-n albastrul de salpetru, cu amarul gust de sare,
Ce îmi picură prin vene ca perfuzia cu viață
Am făcut din ea o hrană, inimii întinsă mare…
Bat corăbii-n necuvinte, cărăuşi cu arsă față!

 

Aruncând între adâncuri ancore în braț de cruce
Îmi opresc cu închinarea toată vremea de ființă,
Le voi da dintr-o uitare zarea care-mi va aduce…
Stele albe răstignite pe un Cer de trebuință!

 

Voi cuprinde într-o Carte căile ce sunt umblate,
Câte amintiri voi scrie se vor face hărţi si noduri,
Iar în marea mea de lume Infinitul voi străbate….
Chipul tău din amintire…ochii tăi sunt far în porturi!

………………………………………………………..
Pe un Cer ca o psaltire tu îmi furi o nemurire!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

26 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Imposibilă iubire

Imposibilă iubire

 

Imposibilă iubire
Care stă pe colț de nor
Depărtată de neștire
Peste muntele cu dor

 

Și se plouă peste câmpuri
În potoape mult prea dese,
Hrănind multe anotimpuri
Cu flori albe de mirese!

 

Imposibilă iubire
Arde-n inimă de stâncă
Cu un an de fericire,
An-lumină este încă

 

Depărtarea dintre clipe
Ca deșertul te usucă
Zboară dorul cu aripe
Pe un timp cu dor de ducă!
………………………………
Imposibilă iubire
Zace-n pat c-o amintire!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

25 iulie, 2018

 

 

Dan-Obogeanu Gheorghe: La răscruce

La răscruce

 

La răscrucea dintre vremuri
Când tu crezi ca ești știută
Mergi pe drum și te cutremuri
Pe-a ta cale ești pierdută

 

Nu-ți aduni din câmp speranțe
Fiindcă-i brumă peste tot
Și trăind în vechi uzanțe
Duci o viață de netot!

 

Te apleci cu fața plânsă
Pe o margine de mare
În oglinda ei închisă
Chipul tău e stinsă floare

 

Doar un val obraznic bate
Liniștea ce-i seacă-n fire
Și-ți aduni sudori plouate
Pe obrazul tău subțire

 

Te aduni din gândul serii
Printre foi de chiparoși
Lași pe cerul primăverii
Ochii tăi mari și frumoși

 

Și-n oglinda mării calme
Vei privi corăbii-n valuri
Pribegind pe vergi în palme
Prin răscruci spre calde maluri!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

24 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Aș vrea…

Aș vrea…

 

Aș vrea îmbrățișarea ta
Să vină ca o boare…ca un vânt
Și sufletul să-mi înconjoare
Cu un sărut din linul tău cuvânt.

 

În serile în care stai tăcută
Și între florile din câmpul lin
Să vii…îmi cântă din lăută…
Cu stele să-mi vii…cu sânul plin…

 

Aș vrea să-mi lași cosița aurită
Pe un măceș ce fuga ți-a oprit…
Și-l voi culege fără de ispită…
Îl voi lega de fructul cel oprit…
……………………………..
Aș vrea să nu-i rămâi doar amintire!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

22 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Fantasma…

Fantasma…

 

Alergi dupa stele,
Alergi dupa himere,
Hamesită de dorinţă şi singuratate
N-ai să poţi prinde în pumnul tău
Decat iluzia…
E cea mai aproape de liniştea ta!
Alergi dupa Lună,
Alergi ca o nalucă,
În disperarea anilor pierduţi
Câştigi secunde de pripas
Şi-mi spui ,,bun rămas’’…
Cat de departe ţi-e Fericirea!
Stai singură
Şi-ţi plângi în pernă
O libertate de împrumut ce se caştigă
Prierzându-ţi iubirile!
Clopote bat…e ziua cununiei,
Inelul lui Saturn te uneşte cu Abisul
În zbor spre Libertate
Cu aripi de dreptate
Frânte în neputinţă….
Infinitele dureri
Se pierd in nepăreri
Şi prea departe-i Răsăritul!
Şi arde…cumplit mai arde
Singuratatea ta liberă
Pe altarul Legământului efemer!
Îti dau o bucată din Cer
Sa te acoperi tu…livada mea cu iarbă,
Să ma povesteşti
Lumii în amănunte!
Zodiile-ţi sunt pe hârtie
Cu sorii aliniaţi
Pe eclipse paralele
De lumini şi umbre…
Si Răsăritul….Răsăritul…
Apus să fie?!
În ce Timp,
Pe care Olimp
Mai creşte Măslinul?!
Eu sunt fructul….
Tu eşti ramul….
Hrăni-vom iluziile
Din care muşcă
Vulturul Neîmpăcării!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

20 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Iubire de frate

Iubire de frate

 

Mi-e dor de tine…dor de frate…
Amare clipe curg din cer
Și zboară zilele furate…
Ni-s anii duși şi greu trupul stingher…
Am fost în casa părintească…
Acolo-i rece peste tot,
Icoana veche din fereastră
Privește-n gol cu ochiul ei de zlot.
Se uită după toți ai casei
Prin anii-n care noi creșteam,
Și în pereți se-aude glasul tatei…
Și cântul mamei când noi adormeam…
Te-aud pe tine, soră bună
Când mă pupai…eram ștrengar….
Cum ne certam pe-un colț de lună
Sau pe-o bucată ruptă din ștergar
Ne-am mai certa și-acum pe stele
Și poate pentru nouri albi,
Pe zile bune…chiar şi rele…
Dar au trecut prea multe…suntem slabi…
Rămâne ca uitările să cearnă
Pe inimile care bat de zor,
Și serile ce stele vor s-aștearnă
Pe timpul nostru, veșnic călător.
Și aș trăi măcar pentru-mplinire
O clipă-n care tu să-mi spui cum ești…
Să-ți spun că nu-ți mai pot da eu de știre….
Prea am trăit în versuri și-n povești!
………………………..
În Adevăr rămâne Cerul ca o Carte
Și între foi iubirea mea de frate!

——————————––––––––-

Dan-Obogeanu Gheorghe

19 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Dorinţa

Dorinţa

 

Mi-aş pune brațul tau pernuţă,
Pe umăr să îmi rezemi dorul
Şi-n pieptul tău sa-adorm ființă…
Prin vene să-ţi fiu călătorul!

 

M-aş face lacrimă sub geană
Să picur în bobiţe albe,
Şi pe un lanț facut din toană
Un dor să-l împletesc în salbe.

 

M-aş face fluture de noapte
Să trec în zbor pe trupul tău
Şi cu fiori şi mii de şoapte
Să mă adormi in părul tău!

 

M-aş face lujer de muşcată,
Cu flori să ma-nfăşor pe tine,
Parfum de sărutări de-ndată
Îți voi ploua peste retine!

 

M-aş face albă tămâioară
Să-ţi fiu o primăvară nouă,
Să-ţi înfloresc pe inimioară
Si să-ți împart inima-n două.

 

Să-mi laşi tu, mie, o fărâmă
Pe miezul fraged să-i pun miere,
Să o mănânc…şi să-mi rămână,
Să uit tot gustul rău de fiere!

——————————–

Dan-Obogeanu Gheorghe

17 iulie 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Vară pe cheia sol

Vară pe cheia sol

 

Soare pe cer,
Flori pe pământ,
Nori cu mister,
Seri din Cuvânt…

 

Cerne pe câmp ploaie albastră
Din zările cu norii învinși,
Si plouă…plouă-n alba fereastră
Cu picături din ochii deschiși…

 

Stele pe cer
Spun jurământ
C-un adevăr
Rupt din Cuvânt

 

Cerne pe timp secunde tăcute
Din ceasul trecut cu ore de vis,
Și bate, bate-n inimi pierdute
Același mister deloc convins…

 

Și trec în zori cocorii pașnici
Pe cerul tău lăsat orfan,
Și urcă-n zări pe munții veșnici
Cu dorul alb puțin profan…
………………………..
Si plouă, plouă
În vară nouă!

–––––––––––

Dan-Obogeanu Gheorghe

16 iulie 2018

 

Dan-Obogeanu Gheorghe: Doamne, cât eşti de frumoasă!

Doamne, cât eşti de frumoasă!

 

Cât eşti de frumoasă, Doamnă!
Din ce Rai te-ai arătat,
Înger dintr-un nor plouat….
Tu ai venit c-un vis de toamnă?!

 

Şi te-ai născut dintr-o Iubire
Sau dintre stelele cu dor ?!
Tu-mi aduci zăpezi din nor
Sau doar o ploaie de nuntire?!

 

Cât ești de frumoasă, Evă,
Nici iadul nu mai are porţi,
Iar vina ta din albe nopţi
Nu-i un păcat, ci dulce Sevă…

 

Tu te-ai născut dintr-o Iubire
Sau dintr-o floare în câmpii,
Petale vii în ochi zglobii….
Sărutul meu îţi e robire!

 

Şi îţi voi spune….eşti sfioasă…
Măi, Doamnă, ești cea mai frumoasă!

––––––––––––-

Dan-Obogeanu Gheorghe

14 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Floare galbenă de Soare

Floare galbenă de Soare

 

Floare galbenă de Soare
Cu petale din Cuvânt,
Dorul tău e val de mare
Si lumini din Legământ!

 

Ochii tăi caută Cerul
Fără nori şi ploi mărunte,
Trup încins eşti precum fierul,
Eu îţi sunt ploaie de munte!

 

Sâni cu parfum şi dulceaţă,
Mere coapte dintr-un ram,
Unde-i dor, păcat, e Viaţă…
Dă-mi-i mie de haram!

 

Pune-mi Răsărit în suflet,
Şi Apus pe dorul mut,
Eu sunt ţărmul scris c-un sipet…
Scris-am dorul ce-a durut!

 

Peste trupul tău de pâine,
Fraged, cald şi nedospit,
Trupul meu e azi şi mâine
Doar esenţă de iubit!

……………………………

Floare galbenă de Soare
Gândul tău iar mă dogoare!

––––

Dan-Obogeanu Gheorghe

13 iulie, 2018