Dorina STOICA: O poezie ca o rugăciune a inimii – “Veni-va” de Ignatie Grecu, Editura Agol, 2015

Atunci când, cu vreo ocazie oarecare cineva dăruiește cărți mă încearcă o emoție amestecată cu teamă și nerăbdare. Emoție deoarece în apropierea cărților sunt asemenea unui  copil ce poftește dulciuri, teamă că tocmai eu nu voi primi cartea râvnită și nerăbdarea este de a pătrunde în universul poetic al unui necunoscut ca o intrare pe ușă lăsată deschisă, nu spre ceva ci spre cineva.

Într-un gest de lăudabilă generozitate ieromonahul Ignatie Grecu, viețuitor al mănăstirii Cernica unde am ajuns printr-o fericită întâmplare la un recital poetic alături de alți poeți creștini în toamna acestui an, ne-a dăruit tuturor celor prezenți cartea sa de versuri “Veni-va” editată în 2015 la editura Agol. Am strecurat cartea în poșetă pentru ca ajunsă acasă să o citesc odată, apoi încă odată descoperind pe lângă perfecțiunea scrisului sensuri și profunzimi teologice. Poemele au versuri dintr-un singur cuvânt si sunt minimalist-aforistice de poezie filocalică ce seamănă cu o rugăciune a inimii înălțată spre Cer.

Că această carte este o cântare a sufletului în rugăciune ne este sugerat de către poetul monah prin citatul folosit ca motto: “Cântă și mergi mai departe”(Sf. Augustin). Prin urmare, am pornit pe firul acesta de poezie să-l caut și să-l găsesc pe Dumnezeu și l-am găsit alături de o Doamnă pe nume Poezia!

Continue reading „Dorina STOICA: O poezie ca o rugăciune a inimii – “Veni-va” de Ignatie Grecu, Editura Agol, 2015”

Dan Plăeșu: Cronică de carte – Tentația liricii de obârșie niponă

Două cărţi de Vasilica Grigoraş  „Starea vremii azi, senryu”, Editura Pim, Iaşi, 2016; „Ochi în ochi cu luna, tanka şi pentastihuri”, Editura Scripta manent, ediţie bilingvă, Napier, Noua Zeelandă, 2017

Citeam deunăzi (în „România literară”, nr. 40) într-un excelent eseu, „Insperienţa onirică”, semnat de Irina Petraş, o definiţie a poeziei dată de Paul Valery. Reproduc din articol: pentru el „poezia este o artă a limbajului; anumite combinări de cuvinte pot produce o emoţie pe care altele nu o produc şi pe care noi o numim poetică… toate obiectele posibile ale lumii obişnuite… se găsesc deodată într-o relaţie indefinibilă, dar minunat de potrivită cu modurile sensibilităţii noastre generale; ele se găsesc muzicalizate, având rezonanţe unele prin altele, îşi corespund parcă armonic. Universul poetic astfel definit prezintă mari analogii cu ceea ce putem presupune despre universul visului”. Continue reading „Dan Plăeșu: Cronică de carte – Tentația liricii de obârșie niponă”