Emilia Țuțuianu: Odihnă veșnică pe cea mai luminoasă, colorată și strălucitoare stea…

Minodora-Ursachi-247x300E greu și dureros să vorbești la trecut despre un prieten drag! E greu să spui sufletului să înțeleagă că o stea a apus pentru totdeauna și că va străluci doar în sufletele celor în care-a lăsat urme. Destinul – cauză ce ține lumea aceasta laolaltă și Destinul – cauză a despărțirii muritorilor… Inevitabilul ființării, înspre neființă, ne smulge acum o Doamnă a culturii romașcane: Minodora Ursachi. Ghirlanda de litere, pusă pe fruntea sa de făptuirile în timp, nu o va putea șterge niciodată, nimeni și nimic. Un Om a cărui năzuință a fost virtutea, angajarea față de sine și față de semeni, folosirea timpului cu folos și deplin. Aceasta a fost cheia vieții petrecute lângă noi, cu zâmbet, voie bună și optimism. Ne va lipsi mereu pentru că rămânem văduviți de căldura domniei sale, de frumusețea sufletului, de prietenia ei, de râsul sănătos și atât de molipsitor ce împrăștia orice urmă de tristețe, de cuvintele alese și calde care, asemenea unui balsam, alungau temeri făcând loc speranței, de profesionalismul ei, de umanitatea ei… A fost un om puternic, special, de la care am învățat să trăiesc în prezent, învățând din trecut, că Dumnezeu ne dă tuturor încercări pentru că toate au în final o rezolvare, că onestitatea și bunătatea sunt virtuți pe care ori le ai ori nu ți le dorești, că fiecare dintre noi suntem ca niște păsări care trebuie să aibă încredere în propriile aripi, nu în ramurile pe care poposesc. Călătoria aceasta, care a însemnat viața doamnei Minodora Ursachi, i-a oferit de toate. Pentru domnia sa a contat însă fiecare pas înainte, fiecare bucurie primită sau oferită, fiecare realizare, fiecare gest făcut în numele binelui și al frumosului. Nu a contat destinația, ci ceea ce a lăsat în urmă și faptul că nici un obstacol n-a făcut-o să renunțe la visele ei.
Oamenii cu suflete frumoase sunt de cele mai multe ori cei mai încercați în viață și asta-i face mai puternici și mai frumoși. Un astfel de om a fost Minodora Ursachi. Frumos, puternic și încăpățânat să lupte cu toate provocările vieții. Și până mai ieri i-a ieșit perfect… Și-a ridicat privirea la cer și privirii i-a urmat sufletul cu toată culoarea… De sus, în ecou, râsul molipsitor deschide o poartă de rai…
Eternitatea a îmbrățișat-o pe doamna Minodora Ursachi, cu căldura și respectul cuvenit unei brave deschizătoare de drumuri și orizonturi artistice în târgul Romanului, așa cum a fost în viața sa pământească. În sâmbăta de 18 noiembrie a anului 2017, Minodora și-a luat zâmbetele și jovialitatea binecunoscută și a plecat dincolo, într-o altă dimensiune, cea a eternității, lăsând un gol în sufletul celor care au cunoscut-o. Continue reading „Emilia Țuțuianu: Odihnă veșnică pe cea mai luminoasă, colorată și strălucitoare stea…”

Dan Plăeșu: Cronică de carte – Tentația liricii de obârșie niponă

Două cărţi de Vasilica Grigoraş  „Starea vremii azi, senryu”, Editura Pim, Iaşi, 2016; „Ochi în ochi cu luna, tanka şi pentastihuri”, Editura Scripta manent, ediţie bilingvă, Napier, Noua Zeelandă, 2017

Citeam deunăzi (în „România literară”, nr. 40) într-un excelent eseu, „Insperienţa onirică”, semnat de Irina Petraş, o definiţie a poeziei dată de Paul Valery. Reproduc din articol: pentru el „poezia este o artă a limbajului; anumite combinări de cuvinte pot produce o emoţie pe care altele nu o produc şi pe care noi o numim poetică… toate obiectele posibile ale lumii obişnuite… se găsesc deodată într-o relaţie indefinibilă, dar minunat de potrivită cu modurile sensibilităţii noastre generale; ele se găsesc muzicalizate, având rezonanţe unele prin altele, îşi corespund parcă armonic. Universul poetic astfel definit prezintă mari analogii cu ceea ce putem presupune despre universul visului”. Continue reading „Dan Plăeșu: Cronică de carte – Tentația liricii de obârșie niponă”