ANOTIMPURI

În iarnă am venit pe lume
Gerul năprasnic m-a mușcat
De aceea mi-au părut mai bune
Vremurile calde ce-au urmat.

TĂCERE

Cădea tăcerea peste noi
Profundă și apăsătoare
Cum toamna cad unele ploi
Lungi, reci și sâcâitoare.

CUPA LUI PITAGORA

Impunând în Agora
Măsură și cumpătare
Cupa lui Pitagora
Încă are căutare.

Chiar de-i făcută din lut
Cupa are strălucire
Fiindcă-n în ea au încăput
Diamante de gândire.

E un obiect util
Și un exemplu grăitor
De cum se-mbină-n mod subtil
Inteligență și umor.

Pentru cel mânat de poftă
Și, lacom, vrea tot mai mult,
Sancțiunea este promptă,
Pierzând și ceea ce-a avut

Cupa lui Pitagora
Utilizată și acum
Este motivul multora
De a urma corectul drum.

———————————

Costache NĂSTASE

București

11 iunie, 2018

VÂNĂTOR

Instinctul meu de vânător
Refuză prada ușoară
Apărută-ntâmplător,
Primită gratis, bunăoară.

Valoarea prăzii în sine
Este mult amplificată
De efortul de-a o obține,
De adrenalina dată.

Ce se obține prea ușor
Nu poate fi prea valoros,
Ce-i la-ndemâna tuturor
Nu prea ne este de folos.

Doar ce e îndelung râvnit
Și obținut cu sacrificii
Atunci când este dobândit
Poate aduce beneficii

Prefer unui succes facil
Cu satisfacții trecătoare
Să merg pe un teren stabil,
Nu pe nisipuri mișcătoare

––––––––––––––

Costache NĂSTASE

București

31 mai, 2018

PĂRERE

Până vom fi și noi țărână
Mai sunt doar câteva decenii,
Și-om sta în liniște deplină
Laolaltă cu străbunii.

Până atunci ne bucurăm
De cer, de soare, de lumină
O savurăm și încercăm
S-avem o viață cât mai plină.

Să alungăm deci îndoiala,
Să nu lăsăm să ne conducă
Prudența, teama ori sfiala
Sau nu mai știu a cui poruncă.

Nu-i nici o presupusă vină,
Ce-i omenesc este permis
Iubire, patos și lumină,
Nimic nu este interzis.

Și e firesc să pretindem,
Să avem drept la sărbătoare,
Cât mai putem, cât ne pricepem
Până la veșnica plecare.

–––––––––––––

Costache NĂSTASE

București

29 mai, 2018

SCRIERI

Când gândurile-mi încolţesc
Zvonind chiar a recoltă nouă
Este normal să le-ngrijesc
Stropindu-le cu dor și rouă.

Mai port cu mine epitete
Pe care nu le-am folosit,
Potrivite unor fete
Pe care le-am şi m-au iubit.

Scrâşnesc neunsele cuvinte
Puse să-nseamne altceva
Decât erau obişnuite
Când parfumau metafora.

Poveștile toarse din caier
Prin răsucirile de fus,
Pline de vrajă şi mister,
Au farmecul lor nespus.

Şi dacă prin peniţă-mi curg
Poeme cizelate-n minte
Lumina blândă din amurg
Îmi dă imbold spre înainte.

–––––––––––––

Costache NĂSTASE

Bucureşti

22 mai, 2018

LUCIDITATE

Tot vrând să cuceresc redute,
Am traversat mai des, mai rar
Şi momente neplăcute
Dar totul era temporar.

Am savurat multe succese,
Eram cumva învingător
Am și acum vechile trese
Rămase piese de decor.

Acum, prieten cu eşecul
Oricât aş coborî ştacheta,
Să nu devin cumva ridicol,
E timpul pentru altceva.

Când tot îți plouă şi îţi ninge,
Când devii trist fără motiv,
Iar vârsta peste tot te strânge
Eşti scos din joc definitiv.

A accepta realitatea,
A nu huli ce nu-ţi convine
Înseamnă că luciditatea
Încă e prietenă cu tine.

———————————

Costache NĂSTASE

București

16 mai, 2018

CĂUTĂRI

Ades ne punem întrebări,
În principal cum şi de ce,
Dovada unor frământări
Pentru a şti ce se petrece.

Nevoia de cunoştere,
De a-nţelege ce-i în jur
Se manifestă cu putere
Când totul este cam obscur.

Probleme existenţiale
Din câmpul realtăţii
Sau nelinişti subminale
Vor şi ele explicaţii.

Sunt aspiraţii spre lumină
Şi un imbold în acţiune
Clarificarea cea deplină,
Evident ni se cuvine.

Şi mai destramă din mister
Gândirea cea elastică
Făcând paşi spre adevăr
Pe calea euristică.

–––––––––––

Costache NĂSTASE

București

8 mai, 2018

REVENIRE

Presimt c-ai să revii la mine,
Mi-o spune cerul şi pământul,
Şi sângele zvâcnind în vene
Şi norii, păsările, vântul.

Mi-o spune dorul ce te-ncearcă
Venind precum o adiere
Şi presimţirea mea de parcă
Se va produce-o revedere.

Cum se întoarce pasărea
La cuibul părăsit în toamnă
Vei reveni iubita mea
Că sufletul aşa te-ndeamnă.

Te va aduce înapoi
Miresma zilelor trăite
Când împărţeam totul la doi,
Şi dorul de- a fi regăsite.

Eu cu speranţă şi decenţă
Am să te-ntâmpin în pridvor
Şi mai bogaţi c-o exerienţă
Vom relua al nostru zbor.

————————

Costache NĂSTASE

5 mai, 2018