LUCIDITATE
Tot vrând să cuceresc redute,
Am traversat mai des, mai rar
Şi momente neplăcute
Dar totul era temporar.
Am savurat multe succese,
Eram cumva învingător
Am și acum vechile trese
Rămase piese de decor.
Acum, prieten cu eşecul
Oricât aş coborî ştacheta,
Să nu devin cumva ridicol,
E timpul pentru altceva.
Când tot îți plouă şi îţi ninge,
Când devii trist fără motiv,
Iar vârsta peste tot te strânge
Eşti scos din joc definitiv.
A accepta realitatea,
A nu huli ce nu-ţi convine
Înseamnă că luciditatea
Încă e prietenă cu tine.
———————————
Costache NĂSTASE
București
16 mai, 2018