FLOARE DE MĂR
Când floarea de măr își lega rodul
mă alergau nebune primăveri,
strângeam la piept ca spicele, fiorii
soarele ieșea din trupul zvelt
cu glas uscat își aplecau petale
sărutând obraji palide treceau
iar eu, adunam cu nerăbdare
fructele tale, înghesuindu-le
în coșul din piept vedeam
în poala mărului, semne clare,
când mă-nveleam cu cerul tău.
RĂSPUNS
cerul nu deșiră încă stele
candela e stinsă
norii visează furtună
armăsarii pur-sânge
joacă macii înghițiți
de jarul apusului
iubite, nu țin minte sărutul tău
știu doar că inima mea
te caută în inima macilor…
COLOANA INFINITĂ
persistă o prezență stridentă slută…
văpăi de foc urcă în creștet
preling epiderma savurând-o
împinge trage sfâșie
Doamne, cum mai ticăie ceasul
amenință ultima secundă
pândește adulmecă suge
secătuiește sugrumă
stă tolănită doamna în șezlong…
soarbe o-nghițitură mare de sangria
bolborosește-nu știu în ce limbă sughite
stau la rând așteptând zorii…
GRĂDINA MAMEI
Grădina mamei
în pântecul duminicii,
brațe în vânt
creionează săltând
plete salcâmilor
frunze sentimente
adună gura fântânii…
fluturii albi
desenează zig-zaguri
în grădina mamei mele
adiere de aripi
piersici nude la umbră
bate vântul o frunză
un greiere cântă
pe palma sfântă
a smochinului
parfumul reginelor
umple văzduhul
imaculandu-l
sărut
icoana mamei.
–––––––
Corina Ligia PĂTRAȘCU
Brașov, august 2018