***
încerc să schimb locul durerii
o pun în călcâi după urechi
ciorchine de cireșe amare
să nu mor de sete de dor
îmi adap lacrimile din izvorul cu apă vie
mă prefac că nu-mi pute nimic
dar și azi de spaimă sau…pur și simplu
mi-am vomitat (și) sufletul
când au ieșit din mine
valuri colorate de dor
se făcuse lună plină
și eu încă strângeam în brațe
fotografia cutiei mincinoase cu bomboane
ți-e silă sau ce?! mi-am zis
umărul drept are o linie roșie
care nu se mai vindecă
de la sufletul cărat cu saci de rafie, ros de gelozie și măcinat de mori de piatră seacă
înăuntru durerea e și mai grea
(ce bine!) că nu se vede
se joacă de-a-v-ați-ascunselea
cu luminile făcute praf
(să nu uit, să-mi amintesc, să-mi încălzesc liniștea
când mă mai intersectez cu ea pe aleea amintirilor)
de teamă să nu alunec
mi-am tras ciorapii curcubeu peste tălpile roase de spini
mi se netezesc gândurile de parcă
o palmă rece întinde cutele de carne blestemată
mai bine tac
șșt…șșt…
nu-mi pot cere cuvintele înapoi
afurisitele ies disprețuitoare
ca limbi de foc și stele-iele
e trei iunie
orașul din mine e mort
nu mai sărbătorește visele
***
frica se prelinge ca un plâns convulsiv
pe gâtul lung al sticlei de coniac
zbor se face din aripile strâmbe de fum
cu picioarele și capul în jos amețesc
delir de nori și cer invers
pământul fuge de sub cap
îmbată-te femeie și mai taci!
nu mai da din gură
nu vezi că scoți pe gura aia spurcată numai draci
ți s-a înnămolit sufletul de atâta ură
leapădă-ți cuvântul (ne)curat în nopți de uitare
lasă-te sedusă de privirile
care-ți netezesc carnea de mătase
culeasă dintre falduri grele de durere caldă
cu ochiul rece al minții depravate
mă analizezi
goală mă întorci pe toate părțile și mă cântărești din priviri
pe ici pe colo pielea se adună a durere mută
fericirea a fugit la mare
m-ai vândut pe un muc de lumânare
sau doar mi-ai luat sufletul în chirie?
ieftin…prea ieftin…
***
numele tău se rostogolește cald, rugător
pe note curtenitoare
