Să ne bucurăm de divinitate
Sorbind vraja naturii, mă aflu pe-o creastă,
În zorii zilei, prin pădurea măiastră,
Printre izvoare, cerbi și zvelte căprioare,
Admirând creația divină, în floare!
În mirifica pădure oxigenată,
Stau în Mama natură, cea fără de pată,
În labirintul de poteci de prin desișuri,
Simt briza răcoroasă-n palme, prin frunzișuri!
Omule, care-i menirea ta pe-acest pământ? Continue reading „Árpád TÓTH: Să ne bucurăm de divinitate”
Pentru a dobândi inocența ca atitudine în și față de ceea ce creează, artiștii muncesc pe rupte cu materia specifică artei lor: acest demers începe la Brâncuși cu ”Cap de copil” și se încheie abia cu ”Cumințenia pământului”, începând cu care vor urma numai capodopere. Nu se poate face diferența între a avea și a mima excepțional inocența: J. D. Salinger o stăpânește în ”De veghe în lanul de secară” și ”Nouă povestiri”, dar o pierde în ” Franny și Zooey”. În ce îl privește, este o problemă de măiestrie. La Emil Brumaru travaliul literar nu se vede, se bănuiește: chiar în poemele licențioase el este un artizan al inocenței.
Toth Arpad deține acest miracol în mod genuin, prin natura sa individuală și în același timp el este un artizan al inocenței.
Toth Arpad deține acest miracol în mod genuin, prin natura sa individuală și în același timp îi este dăruit de Mama Natură. Ca orice inocent, nu își cunoaște înzestrarea i-o recunosc ceilalți, prin literatură. Limba română îi este a doua limbă: o folosește cu un firesc fără cusur. (Nu numai în ce scrie, ci în conversație, nu l-am văzut să își caute, blocat, cuvintele; asta și pentru că preferă exprimarea simplă, directă.)
”If just a single seed will fall
Down on the ground it will sprout
Its own gene will pass on
To its offsporings, if seed will grow!”
( ”The Wonder of Creation”)
Dacă Dragoș Barbu, cel care rescrie excelent în engleză acest poem, ar fi articulat cuvântul seed, ultimul substantiv al poemului ar fi rămas la stadiul denominării acelui ”single seed” din primul vers citat, pe când astfel sămânța primește atât atributul de esență a ființei, primordial cât și conotațiile universalității la care se extinde, Pare un lucru de la sine înțeles. Nu este așa decât pentru nepricepători. Dragoș Barbu este un traducător atent și fidel textului, De fapt preacunoscuta sintagmă traduttore-tradittore se referă și la încercarea permanentă a bunilor traducători de a depăși originalul, de a-i da un plus valoric de frumusețe, un bonus from the house.
Umil
Umil stau o clipă,
Sub bolta umbrită,
Ea mă alină îmi pare un har.
E ca o iubită,
O floare-ndrăgită,
Uit zilele de chin şi-amar.