Anna-Nora ROTARU: Te-oi aștepta iar vară…

,,O ZI ÎNNOURATĂ PE VALURILE MĂRII ” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 120 x 90 cm,

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”

TE-OI AȘTEPTA IAR VARĂ…

Îmi plimb ochii-n larg prin faldurile mării,
Cu țărțămuri destrămate și ciucurii rupți…
Împrăștiate-s visele pe pânzele-așteptării
Și mie cine să-mi arate cărarea consolării,
Când știu că timp n-ajunge să te înfrupți,
Oricât ai vrea să lupți…

S-a stins ziua și ceru-i ca de smoală,
Fugit-a cântul, gândul, zâmbetul în grabă…
Lăsându-mi inc-o dată ființa tristă, goală,
De parcă valu-a șters poemul de pe coală,
Din ce-am trăit… răzleață amintire, slabă,
Din mirajul cuvintelor, silabă…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Te-oi aștepta iar vară…” →

Anna-Nora ROTARU: Poeme și flori

” BUCHET DE ANEMONE ” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, (dimensiuni 90 x 70 cm),

din volumul de picturi și poezii ,, UT PICTURA POESIS ”

***

IUBIREA ETERNĂ

În drumul meu, de singuratic peregrin,
Având însoțitor, pe cer steaua polară,
Am luat cu mine, al vieții mele scrin,
Cu-n maldăr de amintiri și florile de crin,
Să-mi caut Îngerul, în noaptea glaciară !

Că vreau să-mi spuie ce-i ”Eterna Iubire ”,
Pe unde să o caut, unde oare s-o găsesc ?
Că din cele ce-am trăit, n-am găsit deosebire,
Fine bibelouri la-nceput și-apoi după ciobire,
Inimi sfărâmate, măști, ce râd-plâng grotesc !

Mi-a atins ușor brațul, după atâtea căutări,
La un popas am stat, sudoarea de-a mi șterge…
O sumedenie i-am pus, întrebări peste-ntrebări,
Cu teamă, firește, să nu-l scot din răbdări,
Poate mi-o arăta, pe ce cale voi merge !

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poeme și flori” →

Anna-Nora ROTARU: Poesis

,,VAZĂ CU FLORI ” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, (dimensiuni 90 x 60 cm),

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”

***

UN ULTIM GÂND…

De când iubite ai plecat,
Ce multă apă a curs pe râu…
Şi câte-altele-au secat,
Iarbă, frunze s-au uscat,
S-au spulberat boabe de grâu…

De când iubite te-ai tot dus,
Nici zorile nu au culoare…
Fugit-a roşul din apus,
Soarele nu mai zâmbeşte sus,
Nu mai răsare nicio floare…

Nici păsările chiar nu cântă,
Nici fluturii parcă nu zboară…
Inima-i cu-aripa frântă,
Un pumnal încet se-mplântă,
Fiece zi mai mult să doară…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poesis” →

Anna-Nora ROTARU: ,,Undeva, cândva, odată… ” (poeme)

” UNDEVA, CÂNDVA, ODATĂ… ” de Anna-Nora Rotaru,

pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 90 x 70 cm,

din volumul de picturi și poezii „UT PICTURA POESIS ”

LASĂ MINTEA, PRINDE VISUL…

De câte ori nu simt că-n viață-s trecător,
Lăsând frâu liber la dezamăgiri și plângeri…
Deseori îmi pare că zenitul nu-i strălucitor,
Chiar că-i cenușiu, de nimic bun prevestitor
Și-aș vrea să dezertez, sătulă-s de înfrângeri…
Cu aripi ca de Îngeri…

Departe, ștergându-mi gândurile de pe frunte,
Precum se scrie pe file de poveste sau roman…
Cât mai sus, la un palat, pe creasta de munte,
Bucurându-mă de lucruri cât de mici, mărunte,
Într-o Lume-a Inocenței, pe-un alt poate liman,
Făcând din fericire talisman…

Dar totodată, îmi spun că n-am timp de tânguit,
Că viața îți poate multe dărui, dar și multe lua…
Însă, visele îți aparțin, de nimeni nu poți fi jefuit,
De ele să ne prindem, oricât ni-e trupul vlăguit,
Oricât par zilele boțite, în gânduri pare a ploua,
Drept n-avem de-a eșua…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: ,,Undeva, cândva, odată… ” (poeme)” →

Anna-Nora ROTARU: Nostalgii de primăvară

,,DUPĂ FURTUNĂ, CURCUBEUL” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei,

(dimensiuni 120 x 90 cm),

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS”

VERDELE…

Verdele… e primăvara-n izbucniri de clorofilă…
În muguri, ce ţâşnind plesnesc pe ram…
În frunza de sub brumă, timidă şi fragilă,
De soare alintată, ascultând febrilă,
”Oda bucuriei „-n sărbătoare, ca la hram !

Verdele… e-al speranţei, îndrumătoare-n viaţă…
Al… mucegaiului, ce-orice-atinge putrezeşte…
Al ”iederii”, tânjind la cer lumina, se-agaţă,
De tot ce-i la-ndemână, înalt, chiar fortăreaţă
Şi-al trifoiului, ce… chipurile norocul ţi-l trezeşte…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Nostalgii de primăvară” →

Anna-Nora ROTARU: Roșu, regele culorilor

,,EPAVA ÎN FLACĂRILE ASFINȚITULUI” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 100 x 70 cm,

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS”

ROȘUL, REGELE CULORILOR

Azi, mi-am zis să-mi aleg una din culori,
Din cele, ce mai des le pun pe șevalet…
E cea mai caldă, ce-o întâlnești la flori,
La trandafiri, la maci, garoafe și bujori
Și, pe retină ți se-mplântă ca stilet !

E… Roșul, culoare de Demon, Iad și Sfinți…
Culoarea sângelui scurs în războaie și pe-altare…
Culoarea împăraților și-a stăpânilor de ginți,
Al feței, când fără scrupule încerci să minți,
A scânteierii, ce-aprinde iască din amnare !

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Roșu, regele culorilor” →

Anna-Nora ROTARU: Timpul meu…(poeme)

SECETĂ, MAI CURGE UN FIRICEL DE RÂU

de Anna-Nora Rotaru

(pictură personală pe pânză în ulei dimensiuni 110x90cm),

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS”

***

SUFLUL TIMPURILOR TRECUTE

M-am întors să-mi văd satul de-odinioară,
În minte mi-a rămas precum era-n copilărie…
Când l-am lăsat, micuță, privind ultima oară,
În urma mea, cu suflet frânt și inimă să doară,
Știam, că poate n-oi mai păși pe-această glie
Și mă simțeam călugăr în chilie…

Luasem cu mine o valijoară plină de-amintiri,
Cu frumuseți, cum parcă nicăierea nu găsești…
Cu iazul, jocuri de copii, la gura vetrei povestiri,
Râul, ce volburos trecea, prin pădure rătăciri…
O lume-ntreagă, cuprinsă în visul ce-l dosești,
Ca mai târziu să-ți amintești…

Dar, m-am întors, după ani și mare drum,
Să-mi caut pașii cu tălpile micuțe în țărână…
Emoția din piept încerc cu mâna s-o sugrum,
De teamă să nu-ntâlnesc deșert, ruini și scrum,
Simțind că parcă ceva m-atrage și mă-nfrână….
Ecoul mumei ce-mi îngână… Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Timpul meu…(poeme)” →

Anna-Nora ROTARU: Poesis

,,FULGER ȘI FURTUNĂ” de Anna-Nora Rotaru

(pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 150 x 110 cm),

din volumul de picturi și poezii “UT PICTURA POESIS”

***

MONOTONIE

De-atâtea zile, neîncetat plouă și tot plouă…
Din cer crăpat se scurg, monoton, șuvoaie,
Ce, se preling pe frunze, ca boabele de rouă
Și pe pământ se-adună, în băltoace și noroaie…

Cad fulgerele sălbatic, cu zgomotele lor seci,
Albastre, plesnind cerul, precum biciul repezit…
Gânditoare, la fereastră, șterg cu degetele reci
Geamul, de suflarea-mi caldă si lacrimi umezit…

Mă uit și mă întreb, câtă ploaie o să mai cadă ?
De-atâtea fulgere, aerul e greu, parcă vibrează…
Liniștea se sparge-n cioburi, în casă și pe stradă,
Șerpi de foc dezbină întunericul și-l luminează…

Nu pot dormi, deși somnu-i atârnat de pleoape…
Mi-e sufletul tăcut, cuprins de grea melancolie…
De pe-unde dus ai fi, te astept să-mi vii aproape,
La pieptul tău să uit, de teamă și de insomnie…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poesis” →

Anna-Nora ROTARU: Liniștea din cuvânt (poeme)

CORABIE ÎN LARG de Anna-Nora Rotaru,

pictură personală pe pânză în ulei, dimensiuni 100 x 70cm

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”

***

A FOST O IUBIRE…

În juru-mi domnește o tăcere-adâncă,
Se curmă șoapta sleită pe buză…
Îngheață și marea prelinsă pe stâncă
Și inima mea răpusă sub bluză !

Noaptea-i în doliu de parcă-i de zgură,
S-așterne agale venindu-mi aproape…
M-atinge pe umeri, îmi lasă pe gură,
Sărutul tău ultim venit peste ape…

Și gândurile toate îmi par sugrumate,
Te strigă, te caută în noapte orbește…
Dar vocea mi-o-neacă valuri spumate,
Luptând cu himera ce mută privește !

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Liniștea din cuvânt (poeme)” →

Anna-Nora ROTARU: Alunecă înserarea

APUS DE SOARE de Anna Nora Rotaru

(pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 150 x 120 cm)

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS”

***

ALUNECĂ ÎNSERAREA

Pe-altarul Vremii natura se jertfea…
Îşi despoia veşmântul tomnatic cu furie…
Zdrenţe colorate de mătăsuri, catifea,
Prin vânturi spulberate… şi eu, cu o cafea,
Sorbind amaru-i, îmi găsesc parigorie,
În amiaza purpurie…

Gândurile-mi cad pe iarba sângerie,
Ca frunze călătoare ce vântul izgoneşte…
Din roşie, ca rană, e tot mai plumburie
Ziua-nchinată nopţii, ca dură mărturie,
Că-n cale, timpul pe toţi ne desfrunzeşte,
Ne-ndoaie, ne cerneşte…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Alunecă înserarea” →