Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Comunicat de presă-Concursul Literar online „Solitudinea”, ediția I

Solitudinea-revista tineretului literat  a organizat in perioada 26.01-3.02.2020 concursul literar online „Solitudinea”, ediția I , coordonat de Alexandru-Eusebiu Ciobanu,  Ionuț Dumitru ,  Andrei Oros și  Lorena Moldovan.

Au fost acordate premii de creativitate tinerilor cu vârste cuprinse între 12-35 de ani .

Secțiunile concursului  au fost  poezie  și proză  , tematica fiind la alegere.

Rezultatele finale :

Proză:

Locul 1: Onișoară Claudiu — (8.95)
Locul 2: Maria Magdalena Stan — (8.11)
Locul 3: Botizan Alexandra — (8.10)

 

Mențiune:

Locul 4: Irina Vatamaniuc —(7.30)

Locul 5: Iulian Nacu — (7.16)
Locul 6: Rusu Victoria — (6.32)

 

Poezie:

 

Locul 1: Teodora Vlădianu (9.33)
Locul 2: Cristian Em. Ștefănescu (9.30)
Locul 3: Grigorița Mălina (8.99)

Mențiune:

Locul 4: Cătălina Balan (8.10)

Locul 5: Claudiu Dumitrache (7.85)
Locul 6: Claudiu Onișoară — (7.80)
Locul 6: Robert Udrea — (7.80)
Locul 7: Iuliana Pasca — (7.60)
Locul 8: Mihaela Farcas — (7.75)
Locul 9: Musa Maria Alexandra — (7.45)

 

Locul 10: Iulian Nacu — (7.15)
Locul 11: Irina Vatamaniuc — (7.10)
Locul 12: Cătălina Ciobanu — (7.05)
Locul 12: Alexandra-Iasmina Panc — (7.05)
Locul 13: Diana Adriana Matei — (7.00)
Locul 14: Alexandra Ciumeică — (6.80)

Locul 14: Ionela Farîmă — (6.80)
Locul 15: Maria Magdalena Stan — (6.70)
Locul 16: Valentin Musa — (6.60)
Locul 17: Varga Istvan Attila — (6.55)
Locul 18: Finta Corina — (6.40)
Locul 19: Beatrix Cozma — (5.30)

 

Juriu  a fost format din:

Stefan Lucian Mureșanu/ critic literar / președinte de juriu;
Alexandru-Eusebiu Ciobanu /redactor-șef;
Ionuț Dumitru-redactor asistent/ coordonator al comisiei de evaluare a textelor;

 

A consemnat,

Alexandru-Eusebiu Ciobanu

fondator și redactor-șef

 

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Interviu cu dl. Ionuț Caragea – un poet cu suflet mare

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: În volumul de debut vă autodefiniţi un „poet”; un „suflet mare” care „trăiește într-o inimă”. Cine este și cum este omul dinăuntru?

Ionuţ CARAGEA: În primul rând, mulţumesc pentru întrebări şi felicitări pentru rolul de promotor literar pe care ţi l-ai asumat! Este rar să vezi tineri preocupați de literatură în această eră tehnologizată, iar revista „Solitudinea” aduce un plus de frumuseţe spirituală şi speranţă. Referitor la întrebare, primul pas al oricărui scriitor îl reprezintă comunicarea cu sinele, cu eul superior, cu sufletul. Spaţiul intim, generator de idei, de sentimente ce se vor descătuşate, este cel care ne ajută să dăm viaţă cuvintelor. Omul dinăuntru este pasărea care iese din colivie şi zboară cu aripi de cuvinte, pe drumul transcendental al relaţionării cu universul, cu divinitatea.

 

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Cum aţi început să scrieţi și care au fost primele visuri/ intenții?

Ionuţ CARAGEA: Primele poeme datează din perioada adolescenţei. Atunci eram timid cu fetele şi prindeam curaj numai cu ajutorul poeziilor. Cu adevărat am început să scriu în Canada, a doua mea patrie, din nevoia de a afla cine sunt şi ce trebuie să fac cu viaţa mea. Voiam, totodată, să las ceva important în urmă, să simt că nu trăiesc degeaba pe Pământ. Simţeam, în adâncul meu, că am ceva important de spus, ceva care poate schimba lumea în bine. Probabil şi fiindcă treceam printr-o perioadă grea şi eram dezamăgit din multe puncte de vedere. Astfel mi-am luat soarta în mâini şi am început să scormonesc în mine după cele mai bune răspunsuri. Visurile mele se rezumau şi la persoana pe care o iubeam. Voiam să mă vadă altfel, aşa cum nu mă cunoscuse niciodată. Dar pe măsura ce ea a dispărut din peisaj, visul meu a fost să mă ridic pe noi culmi, să ajung un nume important în lumea literară.

 

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Ce anume vă inspiră? Care sunt temele predominante în scrierile dumneavoastră?

 

Ionuţ CARAGEA: Inspiraţia este o stare care mă ia mereu prin surprindere. Nu ştiu de unde vine şi cât va dura. Pot spune, totuşi, că am fost inspirat în momentele de frământare sufletească, în momentele de suferinţă provocate de boli sau de absenţa fiinţelor iubite. Sau de şocul pe care mi l-a produs experienţa emigrării. Deci, vorbim de o conjunctură favorabilă scrisului, chiar dacă, aparent, poate părea nefavorabilă omului. Dar am şi reuşit să-mi induc inspiraţia prin lectură, să intru în transa hipnotică a versurilor unor autori care erau pe aceeaşi lungime de undă cu mine, apoi să văd dincolo de cuvinte lor, să generez noi idei, să creez noi universuri. Temele vin din viaţă, viaţa noastră, a tuturora.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Care sunt autorii de la care aţi învățat cel mai mult?

Ionuţ CARAGEA: Nu am învăţat poezie de la nimeni. Am scris aşa cum am simţit eu, fără să mă gândesc la canoane. De fapt, nici nu aveam un bagaj consistent de lectură la început. Era un proces spontan, aproape inconştient, iar atunci când conştientizam că scriu, ori mă simţeam ca o unealtă a divinităţii, ori ca un zeu al cuvintelor. Ori eram dominat de cuvinte, ori le dominam eu pe ele. Când primul meu manuscris a ajuns pe mâna unui poet cu experienţă (George Filip), au existat câteva mici corecţii şi propuneri de modificare, lucruri care ţineau de regulile metricii (la versul clasic) sau de anumite combinaţii de cuvinte care puteau avea o altă fonetică. Sfaturi am primit şi de la Adrian Erbiceanu, dânsul sugerându-mi să renunţ la unele pasaje care erau mai redundante sau vulgare. L-am ascultat şi bine am făcut…

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Cum v-aţi schimbat stilul de a scrie după ce aţi publicat prima carte?

Ionuţ CARAGEA: Nu m-am gândit niciodată să-mi schimb stilul, cred că s-a întâmplat de la sine. Am scris când în vers alb, când în vers clasic, când concentrat, când torenţial, în funcţie de starea în care mă aflam. Totuşi, atent la reacţiile critice şi începând să citesc şi alţi poeţi, m-am confruntat cu felul lor de percepe poezia. Şi mi-am dat seama că nu eram cu nimic mai prejos, din contră, mă simţeam ca într-o familie. Nu există poet care să mă complexeze, nu există vreun anumit gen de poezie care să mă determine să scriu altfel. Pot experimenta, de dragul jocului, dar nu sunt dependent de joc. Cred că vârsta şi suferinţele m-au făcut să mă schimb cel mai mult în scris. Am devenit mai răbdător, mai economicos, mai intrinsec. Îmi dozez altfel energiile, interacţionez altfel cu lucrurile din jur, privesc lumea cu alţi ochi.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Care este întrebarea pe care aţi dori ca cineva să v-o adreseze? Ce aţi răspunde? Există vreo întrebare la care nu aţi vrea să răspundeţi?

Ionuţ CARAGEA: Nu ştiu, sunt deschis la orice, atâta timp cât există decenţă şi interes pentru lucruri care îi pot ajuta pe oameni. Aş spune mereu ceea ce cred şi ce simt. Poate că ar fi mai uşor dacă oamenii ar citi cărţile mele, ar găsi răspunsuri la întrebări pe care nu şi le-au pus încă…

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Din zecile de volume pe care le-aţi publicat, aţi putea alege unul „de suflet”?

 

Ionuţ CARAGEA: Nu. E ca şi cum ai avea mai mulţi copii, iar cineva te-ar întreba pe care îl iubeşti cel mai mult…

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Din punctul de vedere al unui critic literar, care consideraţi că este cea mai bună carte publicată de dumneavoastră?

Ionuţ CARAGEA: Nu sunt un critic de meserie, cu studii filologice. Reperele mele ţin de atitudini proprii combinate cu lecturi masive. Nu folosesc şabloane tehnice cu obstinaţie (poate de aceea nu scriu sonete, fiindcă nu îmi place să mă conformez regulilor). Îmi place să ajung la esenţe, prin judecata proprie, prin felul meu de a recepta, asimila şi trăi poezia. Cea mai bună carte este un termen atât de rudimentar şi atât de relativ… Tot ca un părinte mi- Continue reading „Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Interviu cu dl. Ionuț Caragea – un poet cu suflet mare”

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: În templu poeziei

În templu poeziei
număr nopțile
obosite de atâta insomnie
în limanul de gânduri
nici eu nu înțeleg ce e cu mine
în cameră dau de corpul meu
hipnotizat alerg ca un nebun
către luminițele de la capătul tunelului
pe drum oasele mele devin un morman de frunze
mă îngrop singur într-un referat de iluzii
invoc spiritele
lumânările se sărută crepuscular cu moartea
caria se naște, trăiește și moare
mâna din mine mă trezește
e ziuă, a trecut noaptea
prea repede
pe foi am înșirat doar goluri sigilate

————————————–

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

28 octombrie 2019

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Miresme lirice

MIREASMA POEZIEI

 

din grădină
lumina renaște
mireasma poeziei,
sufletul o călimară reîncărcată.

 

 

BUN RĂMAS

 

Șoptesc
balanțele din suflet
dezechilibrează durerea.
amprente dure,
suntem potirul
patimilor din urmă.

 

 

IUBIRE

 

Iubirea poți sa îmi spui tu oare ce
e în adâncul tău?
Poți sa îmi spui tu oare
cu ce balsam atingi inima
sau cu ce vorbe
cauți fărâma de lumină
a buzelor ascunse
deșertăciuni sufletești
în fântâni de speranțe?

 

 

PEISAJ NOCTURN

 

Cerul
plapumă de vise
semănată de timp

 

 

TĂCEREA

 

Tăcerea
poartă măști false,
Noaptea poartă mănuși,
iluzii deșarte
și lumânarea
alungată de timpul
crucilor bătrâne.

 

 

LINIȘTEA ZĂRII

 

liniștea zării
o mare învolburată,
Continue reading „Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Miresme lirice”

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: O scurtă istorie a Muzeului Vrâncean!

Începuturile muzeului vrâncean se regăsește în cadrul liceului Unirea din Focșani, 1928. Inițiativa înființări acestuia a avut-o directorul de atunci, prof. Alexandru Georgiade, fondurile inițiale au fost strânse la o conferință a prof. Alexandru P. Arbore – ”Datorii etnografice ale prezentului -” susținută în sala teatrului „Pastia” din localitate .

Cu sprijinul profesorilor liceului Unirea: Alexandru P. Arbore, N AL Rădulescu, Ion Diaconu colecția muzeului  s-a îmbogățit cu noi bunuri arheologice, etnografice și memorialistice .

În anul 1931, în septembrie la Focșani  a avut loc Congresul Ligii Culturale, care împlinea 40 de ani  de activitate.

Comitetul local al Ligii a delegat pe prof. N AL. Rădulescu să organizeze un muzeu cu acest prilej.

Așa a luat ființă Muzeul  Regional al Putnei, care a fost adăpostit în casa directorului liceului.

În același an a avut loc la Focșani, congresul profesorilor de geografie sub președinția lui Simion Mehedinți  care a donat muzeului 100,000 de lei pentru a organiza o expoziție de etnografie. În anul 1951, printr-o hotărâre a organelor administrative de atunci, s-a înființat muzeul de istorie și etnografie.

După o campanie intensă de acumulare a materialului muzeistic (în speță etnografică), s-a organizat o expediție mixtă în localul B-dul Gării, nr.6. În patrimoniul acestuia au intrat și câteva piese ale muzeului Regional Putna.

O dată cu intrarea în patrimoniul muzeului din B-dul Gării, nr.1 și a materialului arheologic rezultat în urma cercetărilor efectuate  în anumite puncte ale județului  (Gândești, Bârsești) sa reușit deschiderea a unei expoziții de arheologie și istorie. Celălalt local a fost destinat unui expoziții de etnografie.

Într-e anii 1972-1974 s-au organizat expozițiile de bază ale muzeului focșănean , în urma unei activități  de cercetare , documentare și îmbogățirea patrimoniului prin achiziții și donații. În cele două localuri s-au reorganizat expoziții de bază pe epoci istorice :

           – istoria veche și arheologic;

           -evul mediu;

           -istoria modernă și cea contemporană;

În anul 1979  a fost inaugurată o altă expoziție etnografică structurată pe prezentarea ocupaților tradiționale (păstorit, rotărit, viticultură, meșteșuguri artistice) ale locuitorilor din Vrancea, a portului popular  și a textilelor țesute în casă.

În același an devine complex  județean împreună cu muzeul de Științe ale Naturii din Focșani. În cadrul acestuia a funcționat și oficiul pentru Patrimoniul Cultural Național Vrancea, înființat în anul 1974 .

Continue reading „Alexandru-Eusebiu CIOBANU: O scurtă istorie a Muzeului Vrâncean!”

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: ,,Drumul spre film trece prin teatru!”

În data de 27.03.2019, ora 16:00 la teatrul  municipal Gh. Maior Pastie din Focșani, s-a desfășurat dubla lansare de carte universală ,,Privind lumea prin cuvinte „, Sergiu Huzum și Constantin Balaci -,,Ultimul tur de manivelă „, semnată de Florin Gabriel Balaci.

Cartea conține monografia plaiurilor mioritice vrâncene, fiind reprezentate de marii persoane ale cinecluburilor vrâncene.

Prezentarea evenimentului a fost făcută de Sorin Francu. Invitații prezenți au fost: Victor Antonescu, Manuela Cernat, Lucrețiu Damian, Corneliu Medvedov, Florin Toader, Catalin Saizescu, Vladimir Găitan, Ileana Popovici, Nicolaie Cabel și Rodica Lăzărescu.

În jurul orei 18 domnul Florin Balaci împreună cu tatăl dumnealui au adus mulțumirii organizatorilor și invitaților la sfârșit Consiliu Național al Audiovizualului îi acordă domnului Constantin Balaci diploma de excelentă pentru promovarea mișcării cineamatorilor.

La ora 19 la Sala Balada s-a desfășurat proiecția filmului ,,Camera obscură” un documentar de lung metraj care dezgroapă filmele cineclubiştilor de altădată.

Invitați Gheorghe Preda și Liviu Marghidan. O seară magică cu oameni frumoși.

––––––––––-

A consemnat,

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

 

Alexandru-Eusebiu CIOBANU de vorbă cu poeta și prozatoarea Maria MATEI

Maria MATEI, s-a născută la 3 Martie 1967, Onești, județul Bacău. Este absolventă  a Facultății de Drept „A I Cuza” din Iași , promoția 1998 şi a Academiei Olistice Italine,  promoția 2018.  În prezent locuiește la Roma, Italia . Primele încercări literare datează din frageda adolescență. Maria Matei a apărut în diferite reviste și antologii , de asemenea a participat la diverse concursuri de poezie și proză, desfășurate în țară și în afara tarii.

A debutat literar cu volumele de autor: „Regatul copilăriei”; „Tărâmul necuvântătoarelor”; „Gustul copilărie”; „Fascinația naturii”;

Din anul 2018 este membră a Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Ce ne puteți spune despre copilul Maria Matei?

Maria MATEI: Maria Matei, din păcate, nu s-a bucurat de o copilărie prea fericită şi probabil că scriind pentru copii, manifest o formă de terapie . De fapt, mă adresez copilului interior din fiecare. Bine, m-au inspirat, în primul rând, copiii mei, care nu se mai săturau de poveşti . După ce le-am citit toate cărţile din biblioteca personală şi pe cele din biblioteca municipală, am fost nevoită să le fac eu. Evident, că le formulam pe loc, pe cale orală, dar, îmi pare rău că foarte multe s-au pierdut.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Primul contact cu poezia?

Maria MATEI: Primul contact cu poezia l-am avut în adolescenţă. Îmi notam totul pe un caiet şi îl puneam cu grijă într-un sertar, nimic mai mult!

Dar când a venit pe lume primul meu fiu, Ştefan, mi-a produs o imensă bucurie şi am început să-i scriu zilnic câte o poezioară în care scriam despre creşterea lui: că i-au apărut primii dinţişori, că a mişcat premergătorul, că a făcut primul pas, şi tot aşa.

După 3 ani, a venit pe lume şi cel de-al doilea fiu, Gabriel, şi normal că şi lui i-am dedicat versuri în care i-am surprins evoluţia.

Apoi am renunţat la scris, dar acum vreo 5 ani jumătate am fost nevoită să vin în Italia.

Dorul de cei dragi m-a împins să fac ceva creativ: mai întâi m-am apucat de desenat şi apoi de scris. Faptul că primii cititori s-au arătat încântaţi de poeziile mele, mi-a dat curaj şi am perseverat. De fapt, eram atât de fascinată de scris, iar muza mă susţinea atât de bine că scriam până la 17 poezii pe zi. Norocul începătorului!

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Dacă ați avut un mentor , ce ne puteți spune despre acesta?

Maria MATEI: Din păcate, nu am avut niciun mentor, singură am încercat să-mi corectez greşelile. I-am studiat pe profesionişti, m-am autoeducat. Da, mi-ar fi plăcut să am un mentor.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Cui ați dori să aduceți mulțumiri pentru reușitele dvs în viață și carieră ?

Maria MATEI: Normal, în primul rând familie: mamei mele căruia m-a învăţat primele poezii şi căruia i-am dedicat o carte şi tatălui meu care îi plăcea foarte mult să recite. Recita poezii foarte lungi pe care nu le-am mai auzit nicăieri! Bineînţeles că şi copiilor mei care m-au inspirat foarte mult. Şi orice poezioară pe care o scriu, parcă surprind reacţia lor, parcă aştept să văd dacă le-a plăcut, dacă râd…Deşi au crescut, acel moment când ei erau mici a rămas mereu în inima mea.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Aș vrea să vă mai întreb ceva : fiind la mii de km de țară cum vedeți dvs.păstrarea tradițiilor românești ?

Maria MATEI: Am rămas chiar foarte plăcut surprinsă că la începuturile mele aici, am găsit prima biserică ortodoxă, chiar de 1 Decembrie. A fost greu pentru că nu cunoaşteam pe nimeni şi îmi lipsea foarte mult limba, dar în acea zi am fost foarte încântată când am văzut atât de mulţi români îmbrăcaţi în portul nostru naţional. În ţară nu am văzut asta, dar aici lumea se îmbracă des în straie populare.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Fiind un om al literelor și scriind foarte mult pentru copii, cum vede Maria Matei viitorul culturii românești în școli, grădinițe ?

Maria MATEI: Cum văd eu viitorul culturii românești în școli şi grădinițe? Nu ştiu, depinde de fiecare . Eu merg spre familie, pentru că familia este cea care se bucură când i-a venit pe lume un copil si care trebuie să se implice în educarea propriilor fii. Practic, copilul este ca o plastilină vie ce trebuie modelată cu delicateţe şi tact pentru a-i ghida zborul prin viaţă până la un anumit punct, pentru că apoi trebuie lăsat să-şi continue zborul singur. Iar în şcoli şi grădiniţe nu mai ştiu ce e, deşi am ca prieteni virtuali multe doamne educatoare, învăţătoare care îmi iau poeziile şi le folosesc ca şi material didactic la clasele respective. Dar am şi multe bunicuţe, mămici, chiar şi tătici care îmi iau poeziile pentru copiii lor, iar eu sunt bucuroasă că într-un fel le sunt folositoare. Consider că este cel mai important lucru educaţia unui copil, altfel, nu ştiu cum se vor dezvolta generaţiile viitoare. Da, în puţine cuvinte trebuie să scrii o lecţioară, să fie şi simpatică, să-i atragă, să aibă ritm, rimă. Eu am şi lucrat cu copiii şi dintotdeauna i-am iubit. Mi-am dorit mulţi copii, mi-am dorit zece, dar Dumnezeu a vrut să am doar doi. Dar am iubit dintotdeauna copiii, gingăşia lor, candoarea lor. Văd lucrurile destul de bune din punctul meu de vedere, pentru că am doi fii în ţară care studiază. Ei îmi mângâie mult sufletul, unul este olimpic internaţional, celălalt este olimpic naţional. Deci, în viziunea mea, şcoala românească merge bine.

Na, nu pentru toată lumea, dar depinde de fiecare părinte cât a investit, cum a reuşit să şi-l educe ca să să prindă drag copilul acela să meargă la şcoală, să-i placă să facă ceva, să fie responsabil. Cu forţa nu poţi să faci nimic, nu poţi să-l ameninţi, pentru că nu vei obţine decât exact contrariul. Eu le-am citit foarte mult copiilor mei, i-am dus la tot felul de cursuri, de dans, de pictură, de pian şi la orice curs apărea în oraş ca să vadă şi ei ce anume le place, practic, să-şi testeze aptitudinile. Consider că un părinte aşa trebuie să facă, nu să-l forţeze şi să-i spună ce meserie trebuie să urmeze, conform tradiţiei din familie.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Cum vedeți scriitori romani față de cei italieni ?

Maria MATEI: Am participat aici la nişte concursuri şi am constatat  că aici se câştigă cu mai mare lejeritate premiile. Sigur că şi italienii au scriitorii şi poeţii lor foarte talentaţi, dar eu sunt mai fascinată de poezia scrisă de români. Probabil sunt subiectivă! Aici peste tot pe unde am participat la concursuri, chiar şi la pictură, am câştigat un premiu, dar în România nu. Mie îmi place cum scriu românii, îi consider mai talentaţi, probabil că suntem mai silitori, vrem să scoatem tot ce mai frumos din noi. Presupun că fiecare popor crede asta despre naţia lui. Am participat la un concurs unde eu, ca de obicei, nu cunoşteam pe nimeni ( practic am fost împinsă de val în lumea asta), şi am câştigat un premiu. Apoi am participat la un alt concurs, în alt oraş şi am contatat că organizatorii îşi acordau unul altuia marele premiu. Probabil chiar meritau acel premiu, probabil nu, asta nu am de unde să ştiu, dar nu mi s-a părut fair play.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Ce ați dori să transmiteți pe această cale cititorilor dvs, dar colegilor de breaslă?

Maria MATEI: Oo, colegilor de breaslă le doresc multă inspiraţie, muza să fie de-a pururi cu ei, chiar dacă sunt foarte talentaţi. Citesc cu mare plăcere ce scriu ei şi aş sta zile întregi să-i admir, dar nu-mi permite timpul. Sunt fascinată de poezia românească contemporană, sigur că nu chiar de toată. Important este că  avem condeie extrem de talentate. Iar cititorilor le doresc tot binele din lume, îi îmbrăţişez cu mult drag şi îi îndemn să aibă grijă de copilul lor interior, de copilaşii lor sau de nepoţei. Să fie fericiţi, să se bucure de lucrurile simple, să aibă încredere în ei înşişi pentru că toţi suntem scântei divine, toţi suntem fiii lui Dumnezeu. Să aibă doar armonie în suflet, dacă avem armonie în noi înşine, armonie va fi şi în jurul nostru, în relaţiile cu ceilalţi. Altfel, prea multă crispare, prea multă suferinţă care nu ne face deloc bine.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Ce ne puteți spune de primul dvs debut literar ?

Maria MATEI: Am debutat într-o antologie, dar mi-a lăsat un gust amar pentru că nici până la ora asta nu am primit cărţile, dar nu vreau să mai intru în detalii. Cartea de autor s-a numit „REGATUL COPILĂRIEI”. M-a abordat o doamnă pe internet, mi-a spus că îi plac poeziile mele şi că ar fi dispusă să-mi selecteze câteva şi să scoatem o carte. Am scos cartea, dar şi aceasta a fost uitată printr-un depozit vreo doi ani. Nu dau vina pe nimeni, dar e greu când distanţa e mare şi nu prea are cine să mă ajute din ţară. Copiii sunt ocupaţi cu ale lor şi nu mă bizui pe nimeni. La prima carte s-a ocupat doamna respectivă şi de găsirea unor desene potrivite, iar pentru celelalte cărţi le-am făcut eu.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Acestea fiind spuse, ne luăm la revedere dar nu înainte de a vă mulțumi pentru onoarea de a avea această minunată discuție și de a vă ura numai bine și mult succes în viață și în carieră!

Maria MATEI: Şi eu vă mulţumesc din suflet, mi-aţi făcut o mare bucurie, deşi la Roma e trist, plouă, inima mea surâde pentru că mi-aţi făcut voi această bucurie. Vă doresc şi vouă mult succes, mulţi ascultători şi mulţi cititori!

Important este să avem soare în inimile noastre.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Să aveţi parte de zile fericite şi frumoase, lumina în suflet şi multă iubire din partea celor dragi. Ori unde v-aţi afla nu uitaţi minunatele versuri ale poetului George Sion„Mult e dulce şi frumoasă/ Limba ce-o vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim.// Saltă inima-n plăcere/ Când o ascultăm,/ Şi pe buze-aduce miere/ Când o cuvântam.// Românaşul o iubeşte/ Ca sufletul său,/ Vorbiţi, scrieţi româneşte,/ Pentru Dumnezeu!//.

————————————–

A consemnat,

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Poet/Dichter

Poet

 

Poet grijuliu
Ca un gânditor grec.
Cu privire la datoria infinită,
Și gândul împlinit
E ca și cum ai vedea cerul fără sfârşit.

Incomplet
Se citește pe fața ta
Și pe buzele tale temperamentale
Poet cu discurs dulce
În poezii, poveşti, pamflete, odă!

 

Dichter

 

Nachdenkliche Dichter
Wie der griechische Denker
Auf dem unendlichen Zoll,
Und der erfüllte Gedanke
Als würde man den endlosen Himmel sehen.

Unvollständig
Es wird auf Ihrem Gesicht gelesen
Und auf deinen temperamentvollen Lippen
Dichter mit süßer Rede
In Gedichten, Geschichten, Flugblättern, Ode!

——————————-

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

19 ianuarie 2019